Cronica rolului, rubrică de ION PARHON

cronica rolului horatiu malaele ion parhon revista teatrala radio

Zeci și zeci de spectacole de teatru însuflețite, ce zic, ”îndumnezeite” de geniul său actoricesc și regizoral. Sute și sute de cronici în presa scrisă, la Radio și la Televiziune cu referiri elogioase la harul, la histrionismul, la generozitatea creațiilor sale și la sentimentele prilejuite de aceste creații. Nu mai puțin talentat și dincolo de scenă, în calitate de grafician, cu un înnăscut simț al portretului și al caricaturii, dar și în mânuirea condeiului, cu virtuți în zona eseului și pitorești reflecții memorialistice. Campion al unei generații de eminenți actori, profesori și manageri de teatru, dar și campion în ce privește longevitatea unora dintre spectacolele sale de pe scenele de la ”Bulandra”, ”Nottara”, Teatrul de Comedie, Teatrul Național ”I. L. Caragiale” ș.a., unde și astăzi răsună aievea ecoul aplauzelor cu au marcat succesul reprezentațiilor cu ”Teatru descompus”, ”Unchiul Vania”, ”Cafeneaua”, ”Măscăriciul”, ”Lecția”, ”Puricele în ureche”, ”Sinucigașul”, ”Unde e revolverul?”, ”Dineu cu proşti” ș.a. Toate aceste gânduri îl vizează pe unul și același artist fascinant numit Horațiu Mălăele.

Horațiu Mălăele Foto Ana Poenariu Mediafax

Horațiu Mălăele. Foto: Ana Poenariu, Mediafax

Horațiu Mălăele în ”Unchiul Vanea”

Horațiu Mălăele în ”Unchiul Vanea”

Am avut prilejul de a-l urmări îndeaproape la multe dintre aceste spectacole și repetiții, dar și privilegiul de a putea să apreciez uriașa lui energie creatoare și reacțiile de sinceră admirație declanșate de performanţele sale nu numai în țară, ci și peste hotare. Așa mi-au dezvăluit turneul întreprins la Paris și Lourmarain, locul de veci al lui Camus, cu ”Primul om”, adaptare după opera ilustrului scriitor francez, în regia Cătălinei Buzoianu, unde primele felicitări adresate spectacolului au fost exprimate chiar de fiica autorului, dar mai ales fructuosul periplu inițiat de Catedra europeană de teatru la vremea aceea condusă de profesorul Corneliu Dumitriu, la New Delhi, Singapore, Sidney, Seul, Shanghai și Beijing, unde spectacolul său cu ”Măscăriciul” a fost ovaționat în picioare de un public în rândul căruia se aflau numeroşi profesori și studenți de la prestigioase Academii de teatru, entuziasmați de arta protagonistului, secondat cu succes în performanța sa de Nicolae Urs, interpret și autor al scenariului inspirat din Cehov.

Horațiu Mălăele și Nicolae Urs în ”Măscăriciul”

Horațiu Mălăele și Nicolae Urs în ”Măscăriciul”

Toate aceste considerente, ce conferă poate un loc aparte în relația cronicarului cu apreciatul om de teatru, m-au determinat cu puțin timp în urmă să-mi cumpăr un bilet la ”Cafeneaua” de Sam Bobrik și Ron Clark, montată inițial la ”Bulandra”, spectacol în care regizorul și interpretul Horațiu Mălăele, alături de Dana Dogaru și Emilia Popescu, continuă să facă săli pline și să joace în ziua reprezentației ”cu casa închisă”. În felul acesta, aveam să-mi reîmprospătez emoțiile de spectator și satisfacția estetică trăite acumHoratiu Malaele portret.articol douăzeci de ani (!), la premiera spectacolului de pe scena Teatrului ”Bulandra”, când poate nici publicul, nici artiștii nu aveau să-și imagineze cât de lungă și de strălucită va fi cariera nefericiților eroi ai piesei. De altfel, o coincidență mai mult sau mai puțin întâmplătoare făcea ca nu numai reîntâlnirea noastră, dar și viața celor trei personaje să se desfășoare în piesă în cadrul unui arc de timp cuprinzând tot douăzeci de ani, fapt ce conferea și el o savoare deosebită acestei reprezentații găzduite în acea seară de Sala Studio a Teatrului Național din București, cu un public la fel de fierbinte și de entuziasmat, grăbit să răspundă prompt, cu ropote de aplauze și cascade de râs, ori cu tăcute fioruri de apreciere elogioasă la trăirile sincere sau disimulate ale protagonistului, patronul cafenelei… fără clienți, deschisă în inima deșertului californian (Horațiu Mălăele), ale soției acestuia (Dana Dogaru) și ale tinerei care a visat zadarnic să ajungă vedetă la Hollywood (Emilia Popescu).

Horațiu Mălăele în ”Cafeneaua”

Horațiu Mălăele în ”Cafeneaua”

În cei peste cincizeci de ani de prezență nerăbdătoare în sălile de teatru, pregătit a saluta însemnele performanței, nu de multe ori mi-a fost dat să văd pe scenă drama unor oameni confruntați cu nenorocul și umilința iluziilor pierdute, învăluită însă într-o comedie bun gust, ce nu-ți dă răgaz să răsufli între exploziile de veselie şi râsul contagios, de cele mai multe ori iscat de geniul histrionic al lui Horațiu Mălăele. Îl descoperim când cuprins de elanurile plănuitului succes al cafenelei ivite nu departe de ”capitala” mondială a jocurilor și a speranțelor de câștig (Las Vegas), când răzvrătit împotriva falimentului, într-un tulburător și memorabil ”dialog” cu Dumnezeu, când revărsându-și durerea și invidia prin cascada invectivelor la adresa concurenței reprezentată de un ”vecin” asaltat de clienți în mașinile lor luxoase, când amuzat și ușor descumpănit de acea demonstrație de stângăcie oferită chiar de tânăra și debusolata lor angajată într-un savuros moment artistic, menit să facă furori la Hollywood, dar în realitate departe de orice șansă de izbândă, când consumându-și relația conjugală între izbucnirile scurte ca ploile de horatiu-malaele fotoprimăvară, îndrăcita contabilizare a trădărilor reciproce, după ieșirea la iveală a unei singure trădări înfăptuite alături de ”chiriașa” nu mai puţin nefericită și, în fine, în clipele de o delicată și neșteptată tandrețe între soți, devenite și mai înduioșătoare în cel de-al treilea tablou al spectacolului, unde povara insuccesului va fi sporită, comic și dramatic totodată, de neputințele vârstei, de confuziile auzului precar, de mișcările și gesturile puse și ele la încercare de o neiertătoare oboseală existențială. Sunt greu de uitat firescul și dezinvoltura viu colorată, dar întotdeauna convingătoare, ce conturează trecerea personajului de la o stare emoțională la alta, de la o vârstă la alta, de la ”visul” cu ochii deschiși la luciditatea constatării eșecului, toate încheiate (amintind de Zorba) prin acel dans lent, pe melodia tinereții cuplului, liniștitor și izbăvitor, la ceas târziu de noapte și de viață, cu lucrurile din casă deja împachetate înainte de a părăsi și cafeneaua și deșertul înșelător și pe… spectatorii grăbiți să-i recompenseze pe acești ”cavaleri ai resemnării” cu un binemeritat ocean de aplauze. Este imposibil să nu fii cuprins de admirație față de acest ritm al frazării, de arabescurile intonației, punctată când și când de acele frânturi de cuvinte repetate ori şoptite, amintindu-mi poate de marele Bourvil, de expresivitatea inegalabilă a fizionomiei, de meticulozitatea detaliului din gesturi și mișcări în relația cu partenerele sale, dar și cu aparatul de radio cu pick-up sau cu celelalte obiecte din încăpere devenite prin harul său aproape personaje.

horatiu malaele cronica rev teatrala radio

Alchimia acestor mijloace de expresie, ici și acolo întrerupte de tăceri nu mai puțin expresive, în calitatea de martor ”reactiv”, așa cum o dovedesc fie replicile sale, fie simpla privire grea de adânci semnificații ce însoțește, de pildă, suculenta ”demonstrație” de talent a tinerei grăbite să cucerească gloria la Hollywood, reprezintă sigiliul artei lui Horațiu Mălăele. Avem astfel mărturia invulnerabilă a geniului său histrionic și a unei performanțe ce nu pune în umbră însă calitatea remarcabilă a evoluției partenerelor sale, excelentele actrițe Dana Dogaru și Emilia Popescu. Dincolo de veridicitatea și adâncimea caracterologică, de farmecul seducător și de varietatea personajelor sale, Horațiu Mălăele reușește și aici, în ”Cafeneaua”, să ne vorbească nu numai despre trăirile intime ale ”eroului” său, dar și despre relația dintre om, actor și personaj, cu alte cuvinte despre puntea dintre viață și scenă, menită să devoaleze și ea câte ceva din misterul și miracolul teatrului.

Vezi și: Recital Horațiu Mălăele: Slugi istețe și bufoni

O cvintă comică în cheia Mălăele, cronică de teatru radiofonic de Cristina Chirvasie

Ion Parhon

Ion Parhon

logo revista teatrala radio

Vezi: Arhiva rubricii Cronica rolului

Alte articole de Ion Parhon:

Comedia într-o confruntare naţională, cronică de festival

Personaje și măști

Teatrul „impur” în stare de grație

Un loc binecuvântat de pasiune

Antieroine celebre în spectacolul cărţii

O sărbătoare onorată de puterea artei spectacolului

Gânduri la aniversare

La aniversare

costintuchilaCRONICA ROLULUIbeijing,bulandra,cafeneaua,camus,cătălina buzoianu,Corneliu Dumitriu,cronica rolului de ion parhon,dana dogaru,dineu cu prosti,emilia popescu,histrionism,hollywood,horațiu mălăele,Horațiu Mălăele în ”Unchiul Vanea”,ion parhon,lectia,Lourmarain,New Delhi,nicolae urs,paris,portret horațiu mălăele,puricele in ureche,Sam Bobrik și Ron Clark,Seul,shanghai,sidney,Singapore,sinucigasul,Teatrul,teatrul de comedie,teatrul national i l caragiale,zorba,”Unde e revolverul?”
Cronica rolului, rubrică de ION PARHON Zeci și zeci de spectacole de teatru însuflețite, ce zic, ”îndumnezeite” de geniul său actoricesc și regizoral. Sute și sute de cronici în presa scrisă, la Radio și la Televiziune cu referiri elogioase la harul, la histrionismul, la generozitatea creațiilor sale și la sentimentele...