george constantin in iona de marin sorescu revista teatrala radio

tnr-logoMarți, 6 mai 2014, la ora 19.00, la Radio România CulturalTeatrul Național Radiofonic vă invită să ascultați unul dintre marile spectacole care îl are ca protagonist pe George Constantin: Iona de Marin Sorescu, în regia artistică a lui Dan logo rrcPuican.  Regia de studio: Mihai Barta. Regia muzicală: George Marcu. Regia tehnică: Vasile Manta. Înregistrare din anul 1992.

Scrisă probabil în 1967, tragedia în patru tablouri Iona a apărut în revista „Luceafărul” la începutul anului 1968 (nr. din 13 ianuarie), apoi în volum, în 1974, în Setea muntelui de sare (care cuprinde piesele: Iona, Paracliserul, Matca, Pluta meduzei, Există nervi). Premiera absolută a avut loc în 11 aprilie 1969, la Teatrul Mic din București, cu George Constantin în rolul lui Iona, în regia lui Andrei Șerban, scenografia: Florica Mălureanu, ilustrație muzicală: Mihai Bengeanu. Premiera radiofonică a fost difuzată în 28 iulie 1992.

george constantin profil teatral revistateatrală radio ion sorescu

George Constantin în Iona. Fotografie din arhiva familiei. Sursa:  www.georgeconstantin.ro

Elocventă despre această mare creație a lui George Constantin este chiar remarca lui Marin Sorescu, după premiera de la Teatrul Mic: „Un actor atât de mare ca George Constantin poate scoate din sân trei regi Lear. Cel care se vede pe scenă e seducător şi va rămâne fără îndoială ca o creaţie neobişnuită. O imensă bunătate degajă această creaţie.”

marin sorescu

Marin Sorescu

Autorul despre piesă

Prefeţele scrise de autorii înşişi nu-şi au rostul decât în măsura în care vin cu nişte precizări de ordin documentar. Altfel, să încerci să spui – e prea lung. Şi poate că ai şi uitat.

Creaţia e o bâlbâială în faţa lui Dumnezeu. După ce a creat lumea în şase zile, el s-a simţit atât de epuizat încât n-a mai putut mişca un deget. A mai apărut oare ceva nou de atunci? Iată un exemplu de epuizare divină.

Recitesc după câţiva ani Iona, cu ochi rece, străin, şi mă întreb: oare unde rămăsesem? Iona, proorocul care a fugit din faţa Cuvântului, a încăput în burta chitului. Ca o scrisoare, în cutia poştală. Am găsit, poate din greşeală scrisoarea. Am citit-o cutremurat şi mi s-a părut c-o înţeleg. Am încercat s-o transcriu. Asta a fost tot.

După aceea am vrut să-l uit pe Iona. Ce s-a ales din mândra cetate Ninive „mare înaintea lui Dumnezeu s-o străbaţi în trei zile de umblet”? Ce s-a ales de oamenii ei care s-au îmbrăcat în sac şi s-au pocăit şi nu i-a mai ajuns mânia de sus?

Am uitat absolut totul. Apelaţi la arheologie. Am fost întrebat dacă burta chitului simbolizează călătoria în cosmos sau singurătatea intrauterină. În ce măsură Iona e primul om ori ultimul om? Dacă dau o accepţie freudistă, mistică, politică ori cabalistică experienţei acestui personaj? Şi mai ales ce semnificaţie are gestul final şi dacă nu e prea multă amărăciune şi dacă nu mi-e milă de umanitate?

Nu pot să vă răspund nimic. Au trecut trei ani de când am scris tragedia. Totul mi se încurcă în memorie. Ştiu numai că am vrut să scriu ceva despre un om singur, nemaipomenit de singur. Cred că lucrul cel mai îngrozitor din piesă e când Iona îşi pierde ecoul. Iona era singur, dar ecoul lui era întreg. Striga: Io-na şi ecoul răspundea: Io-na.

Apoi nu a rămas decât cu o jumătate de ecou. Striga: Io-na şi nu se mai auzea decât Io, Io în vreo limbă veche înseamnă: eu.

E tot ce-mi mai amintesc.

Marin Sorescu

 Citește

Iona de Marin Sorescu

Referințe critice

Dramaturgul imaginează omul reacționând – uneori surprinzător, în contrasens cu orice soluţie convenţională – faţă cu cercurile concentrice ale datului, pradă a unui complex arhetipal care – după parabola biblică ce dă titlul primei sale piese – poate fi numit „complexul lui Iona”. Spre deosebire de varianta biblică, la Sorescu chitul care l-a luat pe Iona captiv este înghiţit de un altul şi aşa mai departe, într-o existenţă formată din straturi, dincolo de care orice fel de orizont rămâne o pură himeră. Omul este, aşadar, întotdeauna „înghiţit” – sugerează scriitorul –, indiferent că e prizonier de la început în deja-existentul cosmic, social-istoric sau în deja-creatul culturii. Dramaturgul propune o „terapie” aflată în contradicţie cu simţul comun. Soluţia esenţială – comportând o serie de variante – este înţelegerea propriei condiţii, întoarcerea către sine a omului, care se împotriveşte astfel sensului unic al destinului făcându-l reversibil. Iona se înjunghie cu un cuţit, căutându-şi scăparea simbolică înlăuntru, adică, aşa cum precizează el însuşi, „invers”.

Monica Spiridon, Mihai Iovănel, în Dicționarul general al literaturii române, vol. VI, S/T, București, Editura Univers Enciclopedic, 2007, p. 301–302.

iona teatrul mic 1969 george constantin

Iona intră într-o trilogie (împreună cu Paracliserul şi Matca) sub titlul Setea muntelui de sare şi alăturarea nu este gratuită pentru că, vom vedea numaidecât, o problematică unică leagă cele trei piese.

Piesele sunt, în fapt, nişte parabole sub forma unor monologuri dramatice (în Matca monologul alternează cu dialogul), în care spiritul nostru poate citi mai multe lucruri. O tehnică a ambiguităţii, foarte răspândită şi ea în teatrul modern, face ca faptele să poată fi interpretate în mai multe feluri. Lucrul sigur este că Iona, Paracliserul şi Matca propun trei soluţii într-o dramă existenţială unică, deşi situaţiile în care se găsesc indivizii diferă. Iona reia, ştie toată lumea, o fabulă biblică, lepădând-o de orice înţeles religios. Pescarul Iona este (în Cartea Sfântă) pedepsit pentru infidelităţile faţă de porunca divină, fiind închis, ca într-o carantină, patru zile în burta unui peşte, după care, pocăit, este eliberat. Pescarul lui Marin Sorescu stă de la început în gura peştelui, a trăi într-o stare ameninţare este condiţia lui de existență. Practică o meserie inocentă, dealtfel fără rezultate încurajatoare, Iona fiind ceea ce se cheamă un păgubos, un individ, alte vorbe, care ratează etern situaţiile fundamentale. El pândește peştele care întârzie să apară în năvod (aşteptarea a ceva ce nu vine ne-ar putea trimite cu gândul la Beckett!) şi, pentru a evita o întoarcere ruşinoasă, şi-a adus de-acasă un acvariu cu pești docili, domesticiţi (soluţie ironică). Peştele nu apare, într-adevăr și Iona intră într-o situaţie fără ieşire: este înghiţit de-un pește enorm. Călăul potenţial a devenit o victimă sigură, răsturnare numai prin ineditul circumstanţelor absurdă. Iona, pierzând încă o dată, ajunge în pântecele unui peşte şi singurul lui gând este de a ieși la „clocotul mării”, de a reveni, altfel zis, la condiţia dinainte. Locul unde a fost închis de destin nu-i stârneşte panică, nici surprindere, întâmplarea intră, s-ar părea, în ordinea firească a lucrurilor. Marin Sorescu tratează absurdul în maniera cea mai realistă cu putinţă. Prizonierul face reflecţii despre progres, psihologia generaţiilor, urzeşte chiar planuri de viitor, trăind în absurd ca într-o situaţie normală. Intrarea în burta unui peşte este, desigur, un ghinion (încă un ghinion), şi omul nu este din această pricină disperat. S-a instalat în anormalitate şi-şi vede în continuare de treburile lui. Cea mai importantă este, desigur, ieșirea. O întreagă problematică a ieşirii dezvoltă Marin Sorescu în aceste excepţionale piese unde indivizii apar de la început instalați într-un spaţiu închis ca într-un spaţiu originar.

Eugen Simion, Scriitori români de azi, I, ediția a doua revăzută și adăugită, București, Editura Cartea Românească, 1978, p. 306–307.

George Constantin în Iona de Marin Sorescu, regia artistică: Dan Puican. Data difuzării în premieră: 28 iulie 1992

 

 Grupaj, grafică, ilustrații și editare multimedia: Costin Tuchilă.

Reamintim că Revista Teatrală Radio a dedicat luna mai 2014 actorului

GEORGE CONSTANTIN

evocare mari actori romani george constantin mai 2014 revista teatrala radio

logo revista teatrala radioVezi: George Constantin la rubrica „Remember” de Annie Muscă

20 de ani de la plecarea lui George Constantin de Costin Tuchilă

Luna mai, dedicată actorului George Constantin

costintuchilaPROFIL TEATRALabusrd,acvariu,andrei șerban,annie muscă,balenă,beckett,dan puican,eugen simion despre iona,george constantin in rolul lui iona,iona de marin sorescu text integral,iona pescarul chit,luna george constantin,matca de marin sorescu,mitul lui ion,năvod,paracliserul,referințe critice iona,revista teatrala radio,teatrul mic
Marți, 6 mai 2014, la ora 19.00, la Radio România Cultural, Teatrul Național Radiofonic vă invită să ascultați unul dintre marile spectacole care îl are ca protagonist pe George Constantin: Iona de Marin Sorescu, în regia artistică a lui Dan Puican.  Regia de studio: Mihai Barta. Regia muzicală: George Marcu. Regia tehnică:...