Cronică de teatru de ȘERBAN CIONOFF

cronica de teatru sotul pacalit georges dandin moliere

„O poveste limpede, pe înţelesul tuturor” – aşa numeşte regizorul Mircea Cornişteanu piesa lui Molière, Georges Dandin ou le Mari confondu, cunoscută la noi mai mult ca Georges Dandin sau Soţul încornorat. Adică o formulă mai directă, mai tranşantă de a numi situaţia eroului, pe care ambiguitatea cuvântului franţuzesc poate să o evite. O evită cât se poate, pentru că – fie şi neavând habar de zicala românească: „Ce ştie tot satul, nu ştie bărbatul” – sărmanul încornorat va exclama, cu năduf şi cu obidă: „Tu l’as voulu, Georges Dandin!” Replică despre care mulţi exegeţi mai vechi sau mai noi ai piesei consideră că ar fi însăşi cheia acestei comedii de moravuri a cărei premieră, pe muzica lui Jean-Baptiste Lully, a avut loc la Versailles pe 18 iulie 1668 şi care, în montări tradiţionaliste sau modernizate, se joacă şi azi cu casa închisă.

3._Ion_Haiduc_si_Cerasela_Iosifescu_in_Sotul_pacalit

Ion Haiduc și Cerasela Iosifescu în Soțul păcălit de Molière, Teatrul „Nottara” din București

Fireşte, dacă plecăm de la vorba ironic-amară a lui Grigore Alexandrescu: „Veacul înaintează, azi, până şi copiii ştiu jocurile toate” (datând, ea însăşi de cam două veacuri), sigur că intriga piesei pare niţeluş depăşită. Dacă nu chiar depăşită de-a binelea. Dar, să nu mai insistăm, fiindcă uite că, la 15 ani de la premiera montării de la Teatrul „Nottara” în versiunea scenică a lui Mircea Cornişteanu, spectacolul Soțul păcălit îşi păstrează farmecul şi prospeţimea…

4._Ion_Haiduc_in_Sotul_pacalit

Ion Haiduc în Soțul păcălit

Explicaţia este foarte simplă: nici regizorul şi nici partenerii săi, actorii şi ceilalţi colaboratori, nu au vrut să facă o „modernizare” de faţadă. Adică să recurgă la efecte ţipătoare (la propriu şi la figurat), la şarjări groteşti sau la alte farafastâcuri, care, măre Doamne, se poartă… Dimpotrivă, scenografia Ştefaniei Cenean, melodiile compuse de Dorina Crişan-Rusu, pe versurile admirabile ale neuitatului Romulus Vulpescu, merg pe firescul personajelor şi ale mediului social. Punând, de aceea, accentul – lucru foarte inteligent! – tocmai pe ceea ce este general-uman, pe ce este şi va rămâne bun sau rău în om, dincolo de veşminte, de limbaj sau de spaţiile în care se mişcă, trăiesc, suferă sau se bucură personajele piesei.

8._Ion_Haiduc_in_Sotul_pacalit

Astfel, Georges Dandin–ul lui Ion Haiduc este cu adevărat o reuşită tocmai pentru că ni-l arată pe acelaşi parvenit obtuz, arogant şi suficient dintotdeauna, care, crezând că poate cumpăra totul cu banii lui, se trezeşte că în mercurial nu se cuprinde şi sufletul unei femei tinere, frumoase, ambiţioase, drăcoase şi, până la urmă… femeie în toată puterea cuvântului. Ceea ce îi reuşeşte pe deplin ameţitoarei Angelica aşa cum a construit-o cu un farmec excepţional Cerasela Iosifescu. La rândul lor, socrii lui Dandin, doamna şi domnul de Sotenville, dobândesc în plasticele interpretări ale Cameliei Zorlescu, respectiv Viorel Comănici, exact ceea ce meritau. Adică să ne fie arătaţi ca două fosile ifosate care ori nu pricep, ori nu vor să priceapă un lucru foarte simplu şi anume că „şi-au trăit traiul şi şi-au mâncat mălaiul”. Contele Clitandre, aşa cum îl întruchipează George Alexandru, este tot curtezanul veşnic galant şi uşor parşiv, după cum Crenguţa Hariton este o Claudine simpatic de şmecheraşă, adică simplă, firească, pentru care meseria de cameristă e numai bună ca să o facă să fie acolo unde este locul ei şi, mai ales, acolo unde nu prea mulţi ar vrea să ştie că ea stă mereu cu ochii în patru. În acelaşi registru al naturalului şi al firescului sunt Sorin Cociaş în Lubin şi Alex Mike Gheorghiu în Colin.

9._Camelia_Zorlescu_si_Cerasela_Iosifescu_in_Sotul_pacalit

Camelia Zorlescu și Cerasela Iosifescu în Soțul păcălit. Fotografii de Ciprian Duică. Sursa foto: Teatrul „Nottara”

Iar ropotele de aplauze care se prelungesc mult încă după căderea cortinei finale nu sunt decât răsplata binemeritată a acestui recital de artă adevărată pe care ni l-au oferit prin Georges Dandin-ul lor regizorul Mircea Cornişteanu şi colegii săi.

Cât priveşte titlul acestor însemnări, haideţi să fim cinstiţi până la capăt. O fi spus el, Flaubert, cu mândrie: „Madame Bovary c’est moi!”, dar, vorba aceea, nici la cel mai bun duşman să nu îi doreşti să ajungă să îl îngâne pe eroul lui Molière: „Tu l’as voulu, Georges Dandin!”

logo revista teatrala radioCronici și articole de Șerban Cionoff: „Istoria teatrului universal”, debut de bun augur

Dialoguri între două singurătăți paraleleserban cionoff

Despre „Loser”-i numai de bine!

Dan Puican, un monstru sacru al Radioului, se mărturisește

„Lipsesc doi morți VIP!!!”

Cinci personaje în căutarea unei mâini de ajutor

Gina Patrichi: o actriță ca o metaforă, ca un fior, ca o iubireDouă personaje care și-au găsit autorul

Niște oameni care stau de vorbă. Punct!

Irina Petrescu, asemenea unei unde, asemenea unui vis

Un vis de vară în raza marelui Will 

La Institutul Cultural Român din Londra, se povestesc adevăratele povești despre români

Ştefan Iordache – omul și actorul nemuritor

„Banii din cer” nu aduc (numai) fericirea!

„Şi totuși, ce frumos era cândva!”

Gară pentru 4

Nenea Tudorică sosește în fiecare seară!

Gaițele vechi și noi

Casanova, sens sau non-sens

logo revista teatrala radioArhiva rubricii Cronica de teatru

costintuchilaCRONICA DE TEATRUcamelia zorlescu,cerasela iosifescu,crenguța hariton,georges dandin ou le mari confondu,grigore alexandrescu,ion haiduc,mircea cornișteanu,moliere,serban cionoff,sotul pacalit cronica de teatru,teatrul nottara,„Tu l'as voulu Georges Dandin!”
Cronică de teatru de ȘERBAN CIONOFF „O poveste limpede, pe înţelesul tuturor” – aşa numeşte regizorul Mircea Cornişteanu piesa lui Molière, Georges Dandin ou le Mari confondu, cunoscută la noi mai mult ca Georges Dandin sau Soţul încornorat. Adică o formulă mai directă, mai tranşantă de a numi situaţia eroului, pe...