Remember, rubrică de ANNIE MUSCĂ

annie musca despre gheorghe cozorici

remember annie musca luna iulieAstăzi, 16 iulie 2014, ne amintim de actorul Gheorghe Cozorici (16 iulie 1933–18 decembrie 1993).

Distincție, discreție și generozitate.

Modestie și gravitate. Siguranță.

Un mare taciturn.

Știa să asculte, deși îți dădea impresia că-i sunt departe gândurile.

Dăruit cu forța glasului, actorul Gheorghe Cozorici și-a lăsat amprenta pe zeci derubrica remember annie musca revista teatrala radio roluri în teatru și film, dar și în spectacole radiofonice păstrate în Fonoteca de Aur.

Sobrietatea rostirii i-a adus roluri importante în teatru, și, mai ales, eternitatea eroului de cinema, deși, privind retrospectiv, cinematograful românesc pare să-i fi rămas dator unui actor de talia sa.

gheorghe cozorici revista teatrala radio

Gheorghe Cozorici

Din viața unui actor…

Inevitabil revin la anul 1933, prolific în apariții de viitori artiști pe scenă, pe marele ecran sau dincolo de camera de filmat sau de ciclop. Dacă în ultima vreme mi-am amintit de Silvia Popovici, de George Constantin și de Ion Săsăran, astăzi m-a dus gândul la colegul lor de generație, Gheorghe Cozorici, Ghiță sau Prințul, cum îi spuneau cei apropiați, născut și el tot în ’33, într-o zi de 16 iulie, în comuna Arbore (jud. Suceava).

Fiul familiei Cozorici, care avea să devină peste ani un remarcabil actor, exponent al Promoției de Aur a Teatrului Românesc, primise la botez nume ales, de purtător de biruință.

A urmat cursurile primare și secundare în locul natal înzestrat cu o istorie aparte, iar cele superioare la Institutul de Artă Dramatică din București.

gh cozorici Teatrul National Craiova 1958. In rolul lui Hamlet

Gheorghe Cozorici în rolul lui Hamlet, regia: Vlad Mugur, Teatrul Național din Craiova, 1958

Primele emoții scenice în inima Olteniei…

După absolvire, Gheorghe Cozorici pleacă la Teatrul Național din Craiova, alături de alți șase colegi de promoție – Sanda Toma, Silvia Popovici, Constantin Rauţchi, Amza Pellea, Victor Rebengiuc și Dumitru Rucăreanu, însoțiți de Vlad Mugur, asistent universitar la clasa maestrului Nicolae Bălţăţeanu.

„Unii dintre colegii noștri au ajuns la Bacău, printre care şi Silviu Stănculescu, iar alţii la Timişoara şi la Baia Mare, cum a fost cazul meu. Gheorghe Cozorici era deja căsătorit, iar soţia lui, fiind casnică, pregătea de multe ori mesele pentru colegii soţului ei, sosiți în turnee și în trecere prin Craiova…” (Annie Muscă, Dan Puican – „Radioul este viața mea”, București, Editura Adevărul, 2013).

În anii ̓50, tinerii actori, alături de Vlad Mugur și de regizorii Radu Penciulescu și Dinu Cernescu, împreună cu scenograful Ion Popescu-Udriște, au dat viață Naționalului craiovean, iar la mai puţin de 25 de ani, Gheorghe Cozorici îl întruchipa deja pe Hamlet sub bagheta regizorală a lui Vlad Mugur (premiera: 29 mai 1958). Era o reprezentație importantă și îndrăzneață a perioadei postbelice, în care Silvia Popovici a întruchipat-o pe Ofelia, iar Amza Pellea s-a erijat cu mare talent în rolul lui Horatio. Cu tânărul prinț era obișnuit din anul III de studenție. Îl jucase la clasa profesoarei Aura Buzescu.

Peste 39 de ani, în 1997, un alt regretat actor cu har, Adrian Pintea, urca pe scena craioveană în hainele prințului Danemarcei, sub îndrumarea regizorului Tompa Gábor, într-o versiune cu consonanțe moderne.

Doar trei ani la Craiova și alte roluri în cariera lui Gheorghe Cozorici: Lavruhin Ivanovici din Ani de pribegie de Aleksei Arbuzov, Petre Dinu din Titanic vals de Tudor Mușatescu, Tudor din Tudor din Vladimiri de Mihnea Gheorghiu sau Scarlat din Ultima generație de Vasile Nițulescu.

De altfel și viitorul regizor de teatru radiofonic, Dan Puican, ajunsese la Craiova în primul lui turneu dintr-o serie de șase.

gara veche din craiova

Gara veche din Craiova

Împreună cu Sanda Toma, Silvia Popovici și Constantin Rauţchi, Cozorici s-a bucurat nespus de întâlnirea cu fostul lor coleg, actor pe atunci la Teatrul de Stat din Brașov. 

„Noaptea călătoream în wagon-lit, iar dimineaţa trenul trăgea pe linie moartă ca să alergăm noi la piaţă să ne cumpărăm câte ceva pentru micul dejun. Am ajuns la Oradea, Cluj, Lugoj şi Timişoara, la Craiova. Aici mi-a plăcut enorm pentru că l-am întâlnit pe Vlad Mugur, fostul meu asistent, care punea în scenă Hamlet cu Silvia Popovici şi Gheorghe Cozorici, colegii mei de facultate. Cu noi mergea şi un priceput organizator de spectacole, pe nume From, care ne însoţea timp de 30 de zile cât dura turneul. Călătoream câte doi în cuşetă, iar de recuzită şi decoruri se ocupau cei doi maşinişti şi o garderobieră. Nu ne lipsea nici diurna de 26 de lei.” (Annie Muscă, Dan Puican – „Radioul este viața mea”, București, Editura Adevărul, 2013).

gheorghe-cozorici annie musca biografie

Roluri în Teatrul Național

În 1959 Gheorghe Cozorici revine la București, unde începe să-și creioneze cariera artistică la Teatrul Național. O carieră de peste 30 de ani și roluri de succes, multe dintre ele sub îndrumarea regizorului Horea Popescu, dacă amintim piesa Danton (1974) de Camil Petrescu, în care devine autenticul Marat dominat de idealismul revoluționar; Generoasa fundație (1978) de Antonio Buero Vallejo, în care a jucat alături de actrița Ilinca Tomoroveanu și de actorii Ovidiu Iuliu Moldovan și Mircea Albulescu. Anii ’70 îl găsesc pe Cozorici repetându-l pe Gloucester din Regele Lear de Shakespeare și pe Ștefan cel Mare din Săptămâna Patimilor de Paul Anghel. Tot sub bagheta lui Horea Popescu își farmecă spectatorii în Caligula (1980) de Albert Camus, alături de Ovidiu Iuliu Moldovan în rol titular, de Silvia Popovici și Radu Beligan, de Constantin Dinulescu, un spectacol cu măști create de Doina Levintza și o scenografie semnată de Paul Bortnovski, preluat și de Televiziunea Română. Au urmat Tinereţea lui Moromote (1981) după Marin Preda, în regia Ancăi Ovanez Doroşenco, pe acordurile muzicii lui Gheorghe Zamfir, în care Gheorghe Cozorici este distribuit în rolul Ilie Moromete, alături de Emanoil Petruț și de colegii săi, Silvia Popovici, Mitzura Arghezi și Constantin Rauțchi; Zbor deasupra unui cuib de cuci (1983) de Dale Wasserman în care i-a avut parteneri pe: Claudiu Bleonţ, Florin Piersic, Olga Delia Mateescu, pe George Motoi, Emanoil Petruţ și Costel Constantin, costumați tot de admirabila creatoare Doina Levintza.

mari actori romani gheorghe cozorici

Colaborarea cu Horea Popescu s-a încheiat în 1991, odată cu reprezentațiile piesei Avram Iancu de Lucian Blaga.

A fost Swindon din Discipolul diavolului, Leone din Domnii Glembay, sau Thomas Becket din piesa lui Jean Anouilh…

Cozorici a jucat și în regia lui Ion Cojar în spectacolul Vassa Jeleznova (1988) de Maxim Gorki, cu George Constantin, Florina Cercel, Ion Marinescu, Tamara Creţulescu, Olga Delia Mateescu. Ultimul său rol a fost Firs din piesa Livada de vișini (1992) de A. P. Cehov, în regia lui Andrei Şerban, spectacol în care se întâlnește pe scenă cu Leopoldina Bălănuţă şi Ileana Stana Ionescu.

gheorghe cozorici-annie-musca-promotia-de-aur

Promoția de Aur 1956, la aniversarea a 25 de ani, Brașov, 1981

Promoția de Aur. Revederi…

Despre întâlnirile promoției ̓56 și despre colegii de generație dintre care făcea parte și Gheorghe Cozorici, mi-a vorbit regizorul Dan Puican. Prima lor revedere după absolvire a fost cea de la Brașov, după 25 de ani de la terminarea institutului, în primăvara anului 1981. Pierduseră unul dintre colegi, pe Mircea Constantinescu, actor la Constanţa. Ceilalţi erau în formaţie completă, doar că erau împrăştiaţi pe la teatrele din ţară. La Braşov se desfăşura Festivalul de Artă Contemporană, iar reprezentaţia lor, care a închis festivalul, a avut un efect deosebit asupra spectatorilor braşoveni. Se anunţa că nu mai sunt bilete şi că se vând deja la intrarea în teatru cu preţul exorbitant de 200 de lei, sumă colosală pentru vremea aceea când un bilet de teatru costa 10 lei. Sala de vreo 600 de locuri devenise neîncăpătoare, iar familiile lor nu au avut loc. Li s-au adus scaune în fosa teatrului.

promotia de aur a teatrului romanesc gheorghe cozorici

Promoția de Aur la Brașov, 1981. Gheorghe Cozorici, al doilea din stânga jos

Minunate amintiri despre întâlnirile lor a păstrat și actorul Ion Săsăran.

„Pe scenă, Cozorici – cu vocea sa unică – a recitat în întregime Luceafărul, Silvia Popovici a impresionat cu accentele tragice ale unui monolog din Matca lui Sorescu. Rauţchi a fugit din scenă când venise la rând, din cauza emoţiilor. De fapt, mai mulţi au procedat aşa. Eu am spus un monolog din Vasile Lucaciu de Dan Tărchilă.

Amza, ca de obicei, a fost deliciul serii alături, bineînţeles, de Draga Olteanu. Amza a început cu nişte amintiri de la filmări.” (Gherasim Domide, Convorbiri cu actorul Ion Săsăran, Editura Universității de Nord Baia Mare, 2003).

La următoarea întâlnire, din 1993 de la Târgu Mureş, Silvia Popovici, Amza Pellea și Constantin Rauțchi nu au mai răspuns „Prezent”. Sfârșitul anului avea să le aducă vestea tristă a dispariției lui Ghiță Cozorici, urmată un an mai târziu de plecarea actorului George Constantin. La întâlnirea din ’93, „prințul poeziei”, extrem de emoționat, rostea pentru ultima oară în fața publicului Scrisoarea III de Mihai Eminescu…

„Când Draga Olteanu începea să recite din cântecele ţigăneşti ale lui M. R. Paraschivescu, spectatorii erau la picioarele ei. Din păcate, Amza şi Rauţchi, părăsindu-ne prea devreme, iar Silvia Popovici fiind grav bolnavă, n-au mai răspuns prezent la întâlnirea de la Târgu Mureş.

Aici, la Târgu Mureş, a recitat pentru ultima dată Gheorghe Cozorici Scrisoarea a-III-a, iar George Constantin, cu o premoniţie fantastică, citea monologul din Furtuna, adevărat testament al marelui Shakespeare, dar şi un rămas bun al marelui actor adresat nouă, colegilor şi deopotrivă publicului.” (Gherasim Domide, Convorbiri cu actorul Ion Săsăran, Editura Universității de Nord Baia Mare, 2003).

promotia de aur 1956 brasov la targu mures 1993 cu vlad radescu

Promoția de Aur la Târgu Mureș, în 1993

Împuținați, s-au revăzut la Craiova, în 1997, apoi în decembrie 2006. Doar 13 mai rămăseseră din promoția lor… O penultimă întâlnire avusese loc la București, la Capşa, locul miraculos unde se adunau cu ani în urmă şi îşi povesteau de-ale teatrului şi de-ale vieţii.

Despre irepetabila promoţie a scris o carte (Promoţia de Aur: Destin şi fascinaţie, Bucureşti, Editura Du Style, 1999) una dintre colegele lor, Victoria Dobre, în care a realizat portretele colegilor, dându-le dreptul la replică celor care încă nu apucaseră să plece pe alte tărâmuri.

Personaj de film

În lumea cinematografiei ajunge în ultimul an de studenție, printr-un rol în filmul lui Marius Teodorescu, Mândrie (1956), unde se va întâlni cu Victor Rebengiuc, Ștefan Ciubotărașu, Ilinca Tomoroveanu și Geo Barton.

În 1963, Cozorici face parte din distribuția filmului Partea ta de vină, în regia lui Mircea Mureșan, cu Sebastian Papaiani, Marcel Anghelescu, Ioana Bulcă și Ion Besoiu, iar un an mai târziu, joacă în emblematica peliculă semnată de Liviu Ciulei, Pădurea spânzuraților (1964).

Au urmat rolul din Procesul alb (1965) de Iulian Mihu, cu Toma Caragiu și Marga Barbu, apoi Cosma din Gioconda fără surâs (1967) de Malvina Urșianu, prilej de întâlnire cu Silvia Popovici, colega sa de promoție. Cu Iulian Mihu se va reîntâlni în Omul și umbra (1981), primul film de autor al regizorului, și în Comoara (1982).

Prea mic pentru un război atât de mare (1969), filmul lui Radu Gabrea, după un scenariu de D. R. Popescu, încheie anii  ̓60 cu actorul nostru în rolul Locotenentului.

În Ciprian Porumbescu (1973), o biografie romanțată a compozitorului român, de Gheorghe Vitanidis, Cozorici va fi medicul, iar Vlad Rădescu, tânăr student, va interpreta rolul principal. El îi va întâmpina în 1993 pe actorii promoției de aur la Târgu Mureș, unde era director adjunct al  teatrului.

gheorghe cozorici stefan cel mare film

În rolul lui Ștefan cel Mare

Monumentală va rămâne în istoria cinematografiei românești interpretarea domnitorului Ștefan cel Mare în filmele lui Mircea Drăgan, Frații Jderi (1974) și Ștefan cel Mare – Vaslui 1475 (1975), peliculă în care sobrietatea domnitorului se armonizează cu subtilitatea Doamnei de Mangop – soția sa, interpretată de actrița Violeta Andrei. În 1968, același regizor îi adusese doar vocea dincolo de ecranul alb al cinematografului, în filmul Columna (voce Optimus, rol interpretat de actorul italian Franco Interlenghi), iar în 1977 îi va oferi un rol în filmul biografic Aurel Vlaicu.

gh cozorici si Violeta Andrei în rolul Doamnei de Mangop din filmul Stefan cel Mare - Vaslui 1475 (1975). Regia Mircea Dragan

Gheorghe Cozorici și Violeta Andrei în rolul Doamnei de Mangop din filmul Ștefan cel Mare – Vaslui 1475 

Intuiția lui George Cornea îl va aduce pe Gheorghe Cozorici în rolul avocatul Martalogu din Patima (1975), o ecranizare a nuvelei Hiena de Petru Vintilă, filmul de debut în regie al operatorului, în care rolul titular, al Păunei, o văduvă de război, este interpretat magistral de Draga Olteanu Matei, colega sa din institut.

Ultimele zile ale verii (1976) de Savel Stiopul, Instanța amână pronunțarea (1976) de Dinu Cocea sau Râul care urca muntele (1977) de Cristiana Nicolae.

Pregnant rol al țăranului Victor Pavalache din Urgia (1977) de Andrei Blaier și Iosif Demian, sau Dumitru Dumitru din Clipa (1979) de Gheorghe Vitanidis, după romanul lui Dinu Săraru, interpretare răsplătită cu Premiul ACIN. Cu același regizor și scenarist se va reîntâlni în 1983, în Dragostea și revoluția, alături de doi dintre colegii de generație, George Constantin și Mircea Albulescu.

Gheorghe Cozorici în filmul Urgia, regia: Andrei Blaier, 1977 – filmul integral

Anii ̓80 debutează cu trei roluri în trei producții cinematografice: Vânătoarea de vulpi (1980) de Mircea Daneliuc, Ancheta (1980) de Constantin Vaeni, în care își întâlnește un alt coleg de institut, actorul Ion Săsăran, și Detașamentul Concordia (1980) de Francisc Munteanu.

gheorghe cozorici in filmul capcana mercenarilor

Gheorghe Cozorici în filmul Capcana mercenarilor

Urmează Capcana mercenarilor (1981) de Sergiu Nicolaescu și rolul impunător al Baronului von Gortz, apoi Imposibila iubire (1983) de Constantin Vaeni, cu mari actori, Tora Vasilescu, Irina Petrescu, Amza Pellea, Șerban Ionescu.  Zbor periculos (1984) și Un petic de cer (1984), Vară sentimentală (1986), toate trei în regia lui Francisc Munteanu, apoi rolul căpitanului de vas din filmul Un echipaj pentru Singapore (1982) și Vreau să știu de ce am aripi (1984), cu tânărul Cosmin Șofron, filme semnate de Nicu Stan, un adevărat creator de atmosferă cinematografică.

Gheorghe Cozorici în Capcana mercenarilor, regia: de Sergiu Nicolaescu, 1981 – filmul integral

Printre roluri de ingineri sau secretari de partid, în care adevărul istoric nu de puține ori era plăsmuit, emblematic rămâne rolul Policarp Faranga din Ciuleandra (1985), un film de referință semnat de Sergiu Nicolaescu. Același regizor îl distribuie și în Ziua Z (1985).

Alte filme: Din prea multă dragoste (1985) de Lucian Mardare, cu regretatul Ion Fiscuteanu sau Furtună în Pacific (1985) de Nicu Stan.

Ultimii săi colegi de platou în studiourile cinematografice au fost: Adrian Pintea și Victor Rebengiuc, Mariana Mihuț și Coca Andronescu pentru filmul lui Horia Popescu, Moartea unui artist (1989).

Teatrul de televiziune

Iubitorii micului ecran l-au întâlnit pe actorul Gheorghe Cozorici în spectacole televizate de poezie, dar și în câteva producții teatrale importante. De la creațiile lui Euripide, Troienele (1967), în regia lui Petre Sava Băleanu, și Alcesta (1971), în regia lui Cornel Popa, până la Richard al III-lea (1969) de W. Shakespeare, în regia lui Ion Barna și Omul care… de Olimpia Arghir, sau Domnișoara Nastasia (1976) de George-Mihail Zamfirescu, în regia Soranei Coroamă-Stanca, urmat de Subprefectul (1984) de Duiliu Zamfirescu, în regia colegului său de institut, Eugen Todoran, și Stâlpii societății (1988) de Henrik Ibsen, în regia lui Dan Necșulea.

Pătrunzătoare voce…

Nu o dată, după 1989, actorul a fost acuzat pentru participarea la spectacolele omagiale ale președintelui Nicolae Ceaușescu. Cei care l-au cunoscut au povestit cum se ascundea și cât de greu îi era să închine ode „tovarășilor”, dar un extraordinar recitator de talia lui Gheorghe Cozorici nu s-ar fi putut sustrage la infinit de la „doleanțele mai marilor conducători”.

Și, pe drept cuvânt, versurile eminesciene sunau într-un fel anume în rostirea actorului Gheorghe Cozorici, care a iubit poezia, recitând minute în șir în spectacole cu public sau la microfonul radioului. Cu Poetul-nepereche și propria-i creație se întâlnise și pe scenă la Național, în piesa Eminescu de Mircea Ștefănescu, în regia lui Sică Alexandrescu, apoi în Radio, în Cezara (1983), o nuvelă de tinerețe a poetului, în regia lui Cristian Munteanu, alături de Ştefan Iordache, Violeta Andrei, George Constantin, Irina Răchiţeanu-Şirianu, Fory Etterle și Alexandru Repan, sau în Geniu pustiu (1989), un spectacol radiofonic de anvergură sub bagheta aceluiași regizor însetat de poezie.

Și în Memento mori, poemul eminescian publicat post-mortem, pus în undă de regizorul Dan Puican, a fost distribuit Gheorghe Cozorici, alături de Ion Caramitru, Adrian Pintea, Mirela Gorea și Mircea Albulescu.

gheorghe cozorici poezie romaneasca luceafarul integral

La 7 ani de la dispariția sa, colegul său de scenă, actorul Mihai Niculescu a adunat pe un disc poeziile recitate de Gheorghe Cozorici, păstrate în Fonoteca de Aur a Radiodifuziunii. Versuri semnate de Mihai Eminescu și Timotei Cipariu, de Vasile Voiculescu, Emil Botta și Nichita Stănescu în interpretarea unică a „prințului poeziei”, parafrazând titlul compact-discului apărut în 2000 la Editura Casa Radio. Regia artistică: Mihai Niculescu. Regia muzicală: George Marcu. Realizator: Vasile Manta. Luceafărul de Mihai Eminescu, în interpretarea lui Gheorghe Cozorici (înregistrare din spectacol) este singura versiune integrală a poemului aflată în Fonoteca Radioului.

Luceafărul de Mihai Eminescu. Recită: Gheorghe Cozorici

Amprentele unei voci fără egal

Anii ̓60 au însemnat debutul colaborării actorului cu Teatrul Național Radiofonic, care avea să însumeze peste 100 de spectacole.

Constantin Moruzan l-a ales pentru Citra (1961) de Rabindranath Tagore, cu Gina Petrini și Ion Dichiseanu și pentru piesa Pro Patria (1968) de Mircea Ștefănescu, alături de alte voci pregnante: Ion Besoiu, Ion Caramitru, Ludovic Antal. Cu bunul său prieten Constantin Rauțchi, se întâlnea în studiourile Radioului în piesa lui Serghei Ermolinschi, Prima bătălie (1970). Vocea lui Gheorghe Cozorici fusese ascultată și în piesa Rusalka de Pușkin, în regia lui George Teodorescu, alături de alte voci distincte: George Calboreanu și Ștefan Ciubotărașu.

Gheorghe Cozorici si Silviu Stanculescu. Doi colegi din Promotia de Aur la microfonul radioului - 1980

Gheorghe Cozorici și Silviu Stanculescu. Doi colegi din Promoția de Aur la microfonul Radioului, 1980

Dacă în regia lui Mihai Pascal a interpretat un rol în File din cronica anului 1848 (1968) de Mihail Drumeș, cu George Demetru, Amza Pellea și Colea Răutu, sub îndrumarea regizorului Mihai Zirra, a jucat în Puiul de vultur (1969), o comedie de Edmond Rostand, în care se aude și vocea lui Valentin Plătăreanu și cea a lui Ion Siminie, iar regizorul Titel Constantinescu i-a oferit rolul titular din Ovidiu (1970) de Nicolae Iorga.

Și cu Elena Negreanu a avut privilegiul să lucreze la o piesă de teatru scurt, semnată de Dan Tărchilă, Cred în oameni (1969), pentru care în spatele microfonului s-au aflat și alte două îndrăgite voci: Costache Antoniu și Jean Reder. Și Val Moldoveanu i-a oferit rol principal în piesa Lumina nordului (1987) de A. J. Cronin, alăturându-l actorilor: Gina Patrichi, Ion Besoiu, Mirela Gorea, Petre Lupu, Jeanine Stavarache și alții.

stefan iordache gheorghe cozorici la Teatrul Radiofonic

Ștefan Iordache și Gheorghe Cozorici la Teatrul Radiofonic

sorin gheorghiu gh cozorici cristian munteanu ion mihailescu teatru radiofonic

Sorin Gheorghiu, Gheorghe Cozorici, regizorul artistic Cristian Munteanu, regizorul tehnic Ion Mihăilescu în studioul T1 al Radiodifuziunii. Fotografii din arhiva Teatrului Național Radiofonic

Regizorul Paul Stratilat l-a distribuit în Constantin Brâncoveanu (1969) de Nicolae Iorga, alături de G. Ionescu-Sion, Fory Etterle și Irina Răchițeanu-Șirianu, de George Calboreanu și Aglae Metaxa, apoi în cele trei serii din Danton (1972) de Camil Petrescu, cu Mircea Albulescu în rol titular, după ce, în 1968, îl distribuise într-o piesă pentru copii, Zile de iunie de Dumitru Almaș, apoi în Veac de iarnă (1969) de Negoiță Tudor, în care vocea lui a fost în armonie deplină cu cea a actorilor: George Calboreanu, Ion Manta, Mircea Albulescu, Simona Bondoc și Ion Caramitru. În Fonoteca de Aur se păstrează și piesa Cele patru Marii (1984) de Ion Luca, o dramă istorică din vremea domniei lui Ştefan cel Mare, care insistă pe ipostazele feminităţii, cu Gheorghe Cozorici și patru doamne ale teatrului românesc: Dina Cocea, Violeta Andrei, Telly Barbu și Olga Delia Mateescu.

Gheorghe Cozorici și Mircea Albulescu în Danton de Camil Petrescu, partea a II-a, regia: Paul Stratilat. Data difuzării în premieră: 14 martie 1972 – fragment

Cu regizorul Cristian Munteanu a colaborat la Atelierul păsărilor de aur (1971) de Radu Boureanu, împreună cu Valeriu Ogășanu și Corado Negreanu, apoi la Castelul (1983), o dramatizare după Franz Kafka, semnată de Max Brod şi Virgil Munteanu, din distribuția căreia au făcut parte printre alții și Gina Patrichi, Ion Marinescu, Mircea Albulescu, Octavian Cotescu, Olga Tudorache, Ion Caramitru, Florian Pittiş, Adrian Georgescu, Costel Constantin, Corado Negreanu, și la piesa Othello (1983) de William Shakespeare, cu Mircea Albulescu în rol titular, Ştefan Iordache, în Mefisto și Dana Dogaru în Desdemona. Au urmat piesa lui Boris Vian, Făuritorii de imperii (1983), apoi Henric al IV-lea (1984) de William Shakespeare, cu Gheorghe Cozorici în rolul titular. Electra de Sofocle și Prometeu de Victor Eftimiu sunt alte două spectacole radiofonice importante ale anului 1984, care poartă amprenta regizorului Cristian Munteanu și a vocii lui Cozorici. În 1988, Maria Stuart de Friedrich Schiller, alături de Adela Mărculescu, Lucia Mureşan și Ovidiu Iuliu Moldovan, și Ciocârlia de Jean Anouilh, alături de Mirela Gorea și George Constantin, de Mircea Anghelescu, Mihai Dinvale și Florian Pittiş, dar și Mercier și Camier, superba creație a lui Samuel Beckett. Nici în Procesul (1992) lui Kafka, dramatizare de Catinca Muscan, nu a lipsit Cozorici, aflându-se la același microfon cu Adrian Pintea, George Constantin, Dana Dogaru, Diana Gheorghian, Ion Pavlescu, Florian Pittiş, Valentin Teodosiu, Petre Lupu, Constantin Dinulescu, Mitică Popescu, Dorina Lazăr, Mircea Constantinescu.

Gheorghe Cozorici în Henric al IV-lea, partea I de William Shakespeare, regia: Cristian Munteanu. Data difuzării în premieră: 21 mai 1984 – fragment

Gheorghe Cozorici în Henric al IV-lea, partea a II-a de William Shakespeare, regia: Cristian Munteanu. Data difuzării în premieră: 28 mai 1984 – fragment

Regizorul Leonard Popovici i-a oferit în 1987 o întâlnire de zile mari cu Simona Bondoc, Alexandru Repan, Irina Mazanitis, Gheorghe Cozorici, Leopoldina Bălănuţă, Mitică Popescu, Anca Pandrea, Şerban Cellea în Noaptea iguanei de Tennessee Williams. Sub bagheta aceluiași regizor apăruse în 1986 în Pană Lesnea Rusalin de Victor Eftimiu. 

Când Dan Puican a renunțat la actorie și a trecut dincolo de ciclop, nu și-a uitat colegii cu voci ideale pentru radio. Printre ei s-a aflat și Gheorghe Cozorici, pe care l-a distribuit în Mașina infernală (1967) de Jean Cocteau, alături de Victor Rebengiuc, Clody Bertola și Fory Etterle, în Vine ghețarul de Eugene O’Neill, cu George Constantin și Mircea Albulescu, Mariana Mihuț, Constantin Dinulescu și în Wilhelm Tell de Fr. Schiller, cu George Constantin, Dorina Lazăr, Costel Constantin și Valentin Teodosiu. Alte roluri în piese din dramaturgia românească: Bălcescu (1972) de Alexandru Mitru, alături de Ana Barcan și Ștefan Mihăilescu Brăila, apoi rolul lui Ștefan cel Mare din Apus de soare (1984) de Barbu Șt. Delavrancea și din Frații Jderi de Mihail Sadoveanu. Același regizor, când punea în undă, în 1989, Romeo și Julieta de Shakespeare, nu l-a uitat pe Cozorici.

Gheorghe Cozorici în Apus de soare de Barbu Ștefănescu Delavrancea, regia: Dan Puican. Data difuzării în premieră: 10 decembrie 1984 – fragment

Regizorul Constantin Dinischiotu l-a distribuit în Miorița de Valeriu Anania, împreună cu Leopoldina Bălănuță și Sanda Toma, în Sonata Kreutzer de Tolstoi, cu Adrian Pintea și Dina Cocea și în Trei mistere, cu Leopoldina Bălănuță și Silviu Stănculescu. Tulburarea apelor (1991) de Lucian Blaga a fost printre ultimele sale spectacole radiofonice.

Se pare că ultima întâlnire a actorului cu Radioul i-a fost prilejuită chiar în anul dispariției, de invitația colegului său, Dan Puican, de a juca în Isteţimile lui Chimola de Honoré de Balzac, piesă din distribuția căreia au făcut parte: Mircea Diaconu, George Constantin, Dan Condurache, Irina Petrescu, Diana Lupescu, Mircea Albulescu, Ovidiu Iuliu Moldovan, Valentin Uritescu, Valeria Gagealov, Rodica Mandache, Corado Negreanu, Mihai Fotino, Constantin Dinulescu, Alfred Demetriu, Sorin Gheorghiu și Candid Stoica.

gh cozorici si Liviu Oros în iulie 1983

Cu Liviu Oros în iulie 1983

Doar 60 de ani…

„Ars longa, vita brevis.”

Actorul cu vocea timbrată, care dăduse viață atâtor personaje pe scenă sau în sala de cinema, pe ecranul televizoarelor sau în spatele microfonului din Radio, și care se născuse la începutul anilor ̓30 în inima Bucovinei, în mijlocul lunii lui Cuptor, se stingea discret într-o zi geroasă de decembrie, în Bucureștiul tinereților sale…

Numărătoarea anilor s-a oprit la 60. S-au mai adăugat doar cinci luni și două zile…

Cu două luni înaintea lui se născuse colega sa de promoție, distinsa Silvia Popovici, pe care o întâlnise frecvent în producții cinematografice și în spectacole radiofonice.

Și tot cu două luni înaintea lui, fermecătoarea actriță dispăruse…

Nici George Constantin, coleg de generație și partener ideal în teatrul la microfon, nu a trecut de semnul lui 60…

Încet-încet și în mare taină i-am pierdut pe mulți dintre cei care în anii ̓50 intrau în misterele actoriei.

Dar îi recâștigăm…

Cum ?

Prin amintirea pe care ne-au lăsat-o în spectacolele lor văzute sau nevăzute, știute sau neștiute, jucate și trăite pe scenă, în culise sau în cabina de machiaj, pe platourile de filmare, în turnee sau, pur și simplu, de unii singuri, cu ei înșiși, sau de vorbă cu personajul lor…

annie-musca-monografii-actorul gheoghe cozorici

Annie Muscă

Grafică, ilustrații și editare multimedia: Costin Tuchilă.

Vezi: arhiva rubricii Remember

costintuchilaREMEMBERandrei blaier,annie muscă,annie muscă mari actori români,annie muscă remember,balzac,biografie gheorghe cozorici,blaga,capcana mercenarilor,ciprian porumbescu,cozorici,cristian munteanu,danton camil petrescu,delavrancea,filme cu gheorghe cozorici,fonoteca de aur,hamlet la craiova,henric al IV-lea cu gh cozorici,horea popescu,luceafarul integral recitat de gheorghe cozorici,mari recitatori,mihai niculescu,promotia de aur 1956,radu gabrea,remember,revoluția franceză,roberspierre gheorghe cozorici,tolstoi,vasile manta
Remember, rubrică de ANNIE MUSCĂ Astăzi, 16 iulie 2014, ne amintim de actorul Gheorghe Cozorici (16 iulie 1933–18 decembrie 1993). Distincție, discreție și generozitate. Modestie și gravitate. Siguranță. Un mare taciturn. Știa să asculte, deși îți dădea impresia că-i sunt departe gândurile. Dăruit cu forța glasului, actorul Gheorghe Cozorici și-a lăsat amprenta pe zeci de...