Cronică de teatru de TUDOR SICOMAȘ

cronica de teatru ghici cine intra pe fereastra

Scena teatrală independentă bucureșteană a mai adăugat, printre zecile, sutele de titluri pe care le are deja de oferit publicului, încă un spectacol. Celebrul și de curând aniversatul Teatru Luni de la Green Hours găzduiește cu generozitate comedia amar-romantică ”Ghici cine intră pe fereastră!”, după ”Soleil pour deux” (”Soare pentru doi”) de Pierre Sauvil. Pentru cei care nu au auzit, poate, acest nume, el este cel al unui prolific dramaturg francez, autor a numeroase comedii mai mult sau mai puțin bulevardiere. Pentru cunoscătorii de teatru, Pierre Sauvil le amintește, probabil, de ”Vacanță în Guadelupa” (spectacol cu tradiție deja al Teatrului ”Nottara”).

În orice caz, spectacolul de la Teatrul Luni de la Green Hours reprezintă o inovație, în primul rând în ceea ce privește textul, dar și prin faptul că un spectacol oarecum domestic și care nu are prea multe în comun cu zona ”underground” a fost adus într-un asemenea spațiu. Am spus ”textul”, pentru că Iulia Cristescu, o tânără, frumoasă și talentată actriță, a preluat piesa lui Sauvil și a modificat-o aproape radical, păstrând, însă, esența și anume relațiile pure inter-umane și acelea dintre părinți și copii. Însă transformarea a avut loc, într-adevăr, la nivelul personajelor, din simplul motiv că unul dintre ele, acela al tatălui din piesa originală, a fost transmutat la feminin, devenind mama (naturală sau nu, acest aspect rămâne la latitudinea spectatorului).

foto spectacol teatrul luni

Iulia Cristescu în spectacolul ”Ghici cine intră pe fereastră!”

Pe lângă rolul de dramaturg pe care și l-a asumat, Iulia Cristescu se dovedește o demnă reprezentantă a teatrului independent românesc unde, se știe bine deja, fiecare trebuie să facă de toate. Așa că actrița noastră este și producător și, evident, interpret. Trei roluri dificile, în condițiile actuale ale statutului teatrului independent autohton. Dar, totuși, ea a reușit ceea ce mulți nu se aventurează să facă. A născut un proiect, a construit o mică bijuterie spectaculară pe care acum o îngrijește și o dezvoltă. Alături de ea, a atras în proiect un regizor (Iuliana Gavril), un scenograf (Ileana Zirra) și o a doua actriță (Alina Tofan), pentru a întregi tabloul unui spectacol cameral izbutit.

Iulia Cristescu este doctorița Bertholine, o femeie aflată în jurul frumoasei vârste de 40 de ani, un medic de succes, care se află pe punctul de a-și reface viața amoroasă. Interpreta realizează cu migală și atenție la detalii un personaj complex, cu multe fațete, interesant și provocator (mai ales pentru o actriță tânără). Neducându-se chiar în zona de compoziție, totuși Iulia Cristescu ne oferă imaginea unei femei puternice, dar cu multe schimbări de registru, temperament și atitudine, construind, astfel, un rol credibil, în care adevărul scenic, dramatismul și umorul fin se împletesc cu ușurință. Ușurință, acesta este de fapt cuvântul care poate caracteriza prestația artistică a Iuliei Cristescu. Ușurința de a jongla cu vocea, cu forța interioară, când în piano, când în fortissimo, asemeni unei fine cunoscătoare a gamelor sentimentelor umane.

foto ghici cine intra pe fereastra

Pe partea cealaltă, Alina Tofan este Isabelle, o tânără rebelă, agitată, caracterizată de probleme tipice trecerii de la adolescență la maturitate. Tânăra actriță reușește și nu reușește, în același timp, să treacă rampa. Are momente de adevăr, însă, vai!, prea puține. Alternează încercările ei de a fi o fată ”de cartier”, dură, cu cele de dorit rafinament. Din păcate, însă, se observă că textul nu este stăpânit așa cum ar trebui și de aici provine, cel mai probabil, neasumarea pe deplin a personajului. Există, desigur, momente sensibile între Isabelle și Bertholine, însă acestea sunt, de cele mai multe ori, salvate de intervențiile Iuliei Cristescu. Fără a dori să descurajez tinerii actori, ar trebui ca Alina Tofan să studieze mai cu atenție rolul ce i s-a încredințat, să devină mai sigură pe cuvintele rostite și, în cele din urmă, să acorde mai multă importanță atât background-ului social al personajului, cât și gândurilor reale care o macină pe Isabelle.

Regia Iulianei Gavril este simplă, dar eficace, încercând să pună în valoare cât mai bine calitățile celor două actrițe. Se vede, totuși, că nu s-a acordat prea multă atenție lucrului foarte îndeaproape cu actorul, în special în cazul Alinei Tofan care pare, deseori, să alunece în o cu totul altă direcție decât cea propusă de regizoarea Iuliana Gavril. De asemenea, coloana sonoră a spectacolului ar fi putut include o gamă mai largă, mai variată de muzică mozartiană, în loc de repetitivul (și, spre final, agasantul) duet dintre Papageno și Papagena (din ”Flautul fermecat”).

ghici cine intra pe fereastra

Pe Ileana Zirra voi îndrăzni să o așez alături de Iulia Cristescu, în cadrul acestui proiect. Căci este clară seriozitatea și implicarea pe care le-a acordat scenografa acestui spectacol. Fiecare detaliu – atât al costumelor, cât și al scenografiei – este atent lucrat și realizat. Scena de la Green Hours a fost transformată de talentul Ilenei Zirra într-un confortabil salon francez, emanând și inspirând căldură. Un mare bravo pentru această tânără și talentată creatoare.

Așadar, Teatrul Luni de la Green Hours poate și trebuie să fie felicitat că a avut inițiativa de a găzdui un spectacol ca o camee delicată, în care umorul, dramatismul și rafinamentul fac casă bună. Sper că și pe viitor să putem să urmărim această mică bijuterie pe scena de la Green Hours și le dorim realizatoarelor spectacolului norocul de a urca și pe alte scene, mai mari sau mai mici, mai mult sau mai puțin independente.

Tudor Sicomaș

Tudor Sicomaș

logo revista teatrala radioAlte articole de Tudor Sicomaș: O farsă cât se poate de reală, cronică de teatru 

Cea mai frumoasă pledoarie pentru libertate, cronică de teatru 

O jumătate de om… mai bună decât niciun om…, cronică de teatru

Imnul iubirii sau Cântec despre Anita, cronică de teatru

Ciocnirea titanilor, cronică de teatru

Spectacolul ca miracol, cronică de teatru

O metamorfoză personală, cronică de teatru

Revelaţii târzii. Mitologia faustică peste timp, cronică de teatru

Întoarcerea în timp sau Triumf asupra maturității, cronică de teatru

Legende în ploaie, cronică de balet

Revista Teatrală Radio, o platformă extrem de bine dezvoltată

Amintiri teatrale din 2016: Teatrul – colac de salvare, cronică de teatru

Șalom, nene Iancule!, cronică de teatru

Circul morții, cronică de teatru

Recitalul generațiilor, cronică de teatru

Un spectacol incomod, cronică de teatru

Brutalitatea zilei de azi, cronică de teatru

Doamna cu o mie de fețe

Magia copilăriei, cronică de teatru

Artă contra putere sau despre sclavii ideilor, cronică de teatru

Dulcea nostalgie amară a tinereții, cronică de teatru

Despre dragoste și artă, cronică de teatru

Arhiva rubricii Dialoguri independente 

logo-revista-teatrala-radioVezi și: arhiva rubricii Cronica de teatru

costintuchilaCRONICA DE TEATRUccronica de teatru rtr,Flautul fermecat,Ghici cine intră pe fereastră!,green hours,Ileana Zirra,Pierre Sauvil,teatrul luni,tudor sicomas
Cronică de teatru de TUDOR SICOMAȘ Scena teatrală independentă bucureșteană a mai adăugat, printre zecile, sutele de titluri pe care le are deja de oferit publicului, încă un spectacol. Celebrul și de curând aniversatul Teatru Luni de la Green Hours găzduiește cu generozitate comedia amar-romantică ”Ghici cine intră pe fereastră!”,...