Roma caput culturae, rubrică de RALUCA NIŢĂ

Giulia Lazzarini roma teatru

rubrica roma caput culturaeAu existat în istorie destine care nu pot fi povestite în cuvinte, dar sunt vocaţii artistice care ni se dezvăluie în fiecare gest, glas, suspin, pauză sau privire. Marii actori, asemenea artistei Giulia Lazzarini, ştiu foarte bine acest lucru. Cu aceeaşi discreţie şi acelaşi farmec înnăscut, artista ne introduce în atmosfera aparent liniştită a unei familii mic-burgheze care însă, vom descoperi mai târziu, ascunde secrete, fapte şi gânduri ruşinoase, iubiri bolnave şi neîmpliniri dureroase.

Spectacolul Emilia este produs de Teatrul Argentina din Roma. Regia şi textul îi aparţin lui Claudio Tolcachir, regizor argentinian cunoscut în Italia datorită festivalului organizat la Napoli, intitulat Napoli Teatro Festival Italia, la care este adesea invitat împreună cu Timbre4, Compania sa teatrală.

Giulia Lazzarini Foto Emiliano Boga

Giulia Lazzarini. Foto: Emiliano Boga

Emilia a fost deja prezentat în limba spaniolă la Piccolo Teatro din Milano în anul 2015. De această dată distribuţia este alcătuită în întregime din actori italieni.

Giulia Lazzarini este protagonista spectacolului. Emilia este bona lui Walter (Sergio Romano) care astăzi e un om matur, căsătorit, însă, încă în căutarea adevăratei iubiri, ca toate personajele piesei de altfel. Din teama de eşec niciunul dintre ele nu reuşeşte să îşi satisfacă nevoia de afecţiune.

Giulia Lazzarini in spectacolul Emilia Foto A Le Pera

Giulia Lazzarini in spectacolul ”Emilia”

Emilia se întâlneşte cu Walter după 20 de ani, îi vizitează noua casă, e invitată să rămână şi atunci are tot timpul pentru a întelege. Soţia lui Walter, Carolina (Pia Lanciotti) recade în braţele fostului soţ, Gabriel (Paolo Mazzarelli) şi tatăl lui Leo (Josafat Vagni). Prezenţa lui Gabriel va fi cea care va declanşa demolarea unui eşafodaj fragil. Spectatorului i se dezvăluie adevărata relaţie dintre cei doi soţi, ipocrizia raportului, falsele sentimente, minciunile profunde care îi fac complici. Criza devine atât de acută încât castelul de hârtie construit în ani de zile se dărâmă. Certitudinile artificiale lasă loc unui crud adevăr.

Giulia-Lazzarini- si Sergio Romano

Giulia Lazzarini și Sergio Romano

Dinspre trecut spre prezent şi înapoi descoperim detalii despre copilăria şi adolescenţa lui Walter, care ne ajută să înţelegem de ce destinul său nu putea fi altul. Consecinţele nu se lasă aşteptate. Walter e un om gelos, posesiv, violent cu sine şi cu ceilalţi. Dacă nu obţine ceea ce vrea e în stare să comită gesturi extreme. Poţi iubi atât de mult încât graniţa dintre bine şi rău să nu mai existe? Se poate ucide în numele unei familii pe care doar unul dintre soţi o mai doreşte?

Emilia îşi va asuma vina unui gest pe care nu l-a comis. Pentru că din dragoste se moare, dar tot ea ne ţine în viaţă, ne dă un sens la vârsta părului cărunt, ne face să ne simţim vitali pentru alţii şi să uităm de tot ceea ce, bun sau rău, a mai rămas din noi.

emilia

Fotografii din spectacolul ”Emilia” de A. Le Pera

Actriţa Giulia Lazzarini s-a născut la Milano, dar studiază, debutează şi lucrează cu precădere în capitala Italiei. Debutul său în teatru are loc în anul 1954. În aceeaşi perioadă interpretează rolul principal în diferite spectacole pentru televiziune: Nora în Casa cu păpuşi de Henrik Ibsen, în Mont Oriol de Guy de Maupassant şi în 1964 în Mizerabilii după romanul lui Victor Hugo, în regia lui Sandro Bolchi şi scenariul lui Dante Guardamagna, unde interpretează rolul lui Cosette adultă şi cel al lui Fantine, alături de Tino Carraro şi Gastone Moschin.

Anul 1972 o prinde în rolul Mariei Timofeevna din Demonii lui Dostoievski în regia aceluiaşi Sandro Bolchi. Fondează diferite companii teatrale alături de actori ca Romolo Valli, Rossella Falk, Giorgio De Lullo şi Giulio Bosetti.

Colaborează enorm cu regizorul Giorgio Strehler, prezenţa sa pe scena Piccolo Teatro din Milano fiind constantă. Memorabil rămâne rolul lui Ariel din Furtuna de Shakespeare şi al lui Winnie în Zile fericite de Samuel Beckett. A fost una dintre actriţele preferate de regizorul Luca Ronconi.

Corespondenţă de la Roma

Raluca Niță

logo revista teatrala radio

Vezi: arhiva rubricii Roma caput culturae de Raluca Niță

Alte articole de Raluca Niță: Compania Ricci/Forte: doi Stanislavski ai anilor 2000

„Dirty Dancing” devine musical la Milano 

Romeo Castellucci, un regizor care provoacă „în dulcele stil clasic”

Când Falstaff citează din Nietzsche, Kafka şi Orson Welles

Cine sunt noii dramaturgi italieni?

Viaţa lui Aung San Suu Kyi pe scena Teatrului din Ravenna

Peter Brook explorează nuanţele necunoscute ale minţii

Roman Polanski, regizor de musical la Paris

Eduardo De Filippo, 30 de ani de la moarte

Dario Fo se întoarce în televiziune cu povestea Sfântului Ambrozie

Filmul „Casablanca”, un mit născut dintr-o piesă de teatru

Jeroen Verbruggen, un coregraf pop care urăşte comparaţiile

Cazul Lehman Brothers la Piccolo Teatro din Milano

„Antigona” africană în interpretarea tinerilor actori din Senegal la Prato

Lindsay Kemp: 76 de ani fără un pas greşit

S-a stins din viaţă Luca Ronconi, ultimul regizor vizionar din teatrul contemporan

„Segreti d’autore”, Festivalul Mediului, Ştiinţelor şi Artelor de la Cilento (Salerno)

Marcidofilm!, un nou teatru la Torino

Nouvelle Vague pe scena Teatrului Carignano din Torino

Globe Theatre prezintă „Hamlet” în 197 de teatre din lume

Shakespeare: un spectacol, o epocă, un afiş

„Numele trandafirului”, ultimul text teatral gândit de Umberto Eco

Pacienţii în sală, medicii pe scenă!

Daţi-i un teatru şi vă construieşte o lume – povestea unui dramaturg de succes

La Milano, „Regele Lear” se joacă în piscină

Într-o cetate medievală se face teatru sărac din idei bogate

Gianfranco de Bosio, un destin, mai multe vieţi

Dario Fo, un artist al Renaşterii în zilele noastre

Suferinţa de a te simţi străin, la Teatrul Elfo Puccini din Milano

În Italia teatrul se face şi în sufragerie

Bologna: la Dom, teatrul este un loc al experienţelor sociale

”Bestie di scena” sau Când teatrul se dezbracă şi se întoarce în peşteri

Un ”Vis de toamnă”, în care eroii sunt morţi de la început

”Madame Pink” şi o viaţă de câine 

Paola Borboni, ”domnişoara teribilă” a teatrului italian

Când regizorii de film se îndrăgostesc de teatrul liric

logo revista teatrala radio

Arhiva rubricii Portrete

Arhiva rubricii Corespondență

costintuchilaROMA CAPUT CULTURAEClaudio Tolcachir,giorgio strehler,Giulia Lazzarini,mic-burghez,Mont Oriol,Piccolo Teatro din Milano,raluca niță,teatre la roma,Teatrul Argentina din Roma
Roma caput culturae, rubrică de RALUCA NIŢĂ Au existat în istorie destine care nu pot fi povestite în cuvinte, dar sunt vocaţii artistice care ni se dezvăluie în fiecare gest, glas, suspin, pauză sau privire. Marii actori, asemenea artistei Giulia Lazzarini, ştiu foarte bine acest lucru. Cu aceeaşi discreţie şi...