Spectator, ca la teatru – rubrică de RĂZVANA NIȚĂ

romanii-si-halloweenul-razvana-nita

rubrica-spectator-ca-la-teatru-revista-teatrala-radio„Să zicem mersi că am scăpat şi de blestemul ăsta. Nu aţi văzut ce e în Italia? De unde a mai venit şi pacostea asta, mă întreb. Să ajungem noi, românii, un popor aşa primitor şi ospitalier şi blând ca un câine castrat să sărbătorim Haluinu’? Adică nu avem destule păcate şi nevoi? Opaiţe în dovleci şi rochii cu scheleţi ne mai lipsea. Asta – vă spun eu – e directivă de la Uniunea Europeană ca să ne anihilizeze specificul naţional. Păi dacă am ajuns noi să mâncăm mici numai în parc? În restaurante numai pizza, lasagna, lavazza, broccoli, beşamel, falafel, scoici, raci, fructe de mări, sturioni, caracătiţi şi alte fasoane. Cică mâncarea noastră e indigestă şi barbară, adio iahnii, musaca şi ciolan, trecem pe dietă meditereană. Aiurea, mă laşi? Şi vă vorbeşte una care ştie să dea şi rasol la masă şi vită tartor.” 

Ciudatul monolog la care asistă benevol câţiva pensionari placizi se desfăşoară într-un parc de cartier, în preajma locului de joacă pentru copii. Protagonista, o doamnă „bine”, aruncă din când în când câte o privire vigilentă către groapa de nisip unde se joacă şi o fetiţă îmbrăcată în costum de prinţesă, cu aripi de înger în spate şi diademă de Miss Univers pe cap. În chip evident, e nepoţica doamnei. 

halloweenul-la-romani-proza-satirica

„Este o grandomânie ce nu s-a pomenit, un snobăsism extraordinar. Nu vedeţi că s-a golit pieţile de dovleci? Că să ducem la grădiniţă. Şi când am întrebat-o pe Marcela La ce vă trebuie, dragă?, mi-a răspuns Îi scobim, speriem monştrii, spiritele moarte şi zoambe, vine un nene animator, un claun cu colţi, noi ne îmbrăcăm mascaţi, ne dă baloane şi la sfârşit ştrudel cu dovleac în el. Ei spuneţi ce babilonie, ce tâmpenie! Mai dăm şi o groază de bani pe lună că e la particulară, la Mucişor, aici după colţ. Nu tu o recitare de poezie, un dans al stropilor de ploaie, că aşa era pe timpuri, o scenetă patriotică cu cules de castane, ajutat bătrânii să treacă strada şi mama să facă coca, tata să bată în piuă… 

O întreb pe Marcela Ce vrei să te faci când vei creşte mare? Zice Când o să fiu mare o să fiu Elsa. Numai dezmăţ. Nu mai vrea unul să se facă ţesătoare sau strungar. Asta e. Lipsa de educaţie, tableta în braţe, hamburgher zi de zi îşi spune cuvântul. Că de-asta şi la a noastră i-a crescut coarne şi nu-şi mai scoate aripele de înger nici când doarme şi ne face ea nouă program. 

ziua-curcanului-si-halloween

De-asta vă spun, să nu ne mirăm sau să protestăm că vine sfârşitul lumii şi să nu făcem pe inocenţii, pentru că noi l-am provocat. Sărbătorim haluin, valentin, recunoştinţa curcanului şi alte blestemăţii. Înainte era Ziua Femeii – când toţi copiii cântam „în daaaar ţi-am aduuus inimaaa” (ce melodie frumoasă) – şi Ziua Muncii. Dar acum ce să sărbătoreşti de Ziua Muncii când nu munceşte nimenea, toată lumea beleşte ochiii la televizor unde e numai agitaţie, stres şi propagandă. Păi, gineri-miu anul ăsta de Ziua Muncii a fost în grevă, că cică în chip simbolic. Te doare ceribelu’. 

Vai, dar ce m-am enervat că eu pun şi patimă în gânduri… Asta îmi zicea şi soţul Tu, Dorico, eşti focoasă mental! Bine, el avea şi anemie, săracu’. Prea multă democraţie. Văd părinţi care îşi întreabă copiii Ce vrei să mănânci îngeraş? Cu ce vrei să te îmbraci, puişor? Ce tort vrei de ziua ta? Dar chiar în halul ăsta am ajuns ca adulţi? Să nu mai facă nimeni un pic de instrucţie cu ei? Apropo de tort, a noastră a zis că vrea cu Elsa. Cine e, domne, şi putoarea asta că ne-a terorizat cu ea? Cică e desen animat dar eu am văzut nişte poze şi e Barbi d-ălea.

razvana-nita-rubrica-revista-teatrala-radio 

Gata. E ora mesei, Marceluţa!!! Spune pa la tovarăşii de joacă! A, nu, nu mi te smiorcăi că nu mai pupi Cartoon. Aşa, fii înţelegătoare că nici eu nu stau bine cu tensiunea şi ne supărăm! Domnilor, de-acuma… haluin fericit! Ca tradiţie cum e haluinu’ ăsta, ce ştiţi? Tre’ să ne punem usturoi sub pernă sau ceva?”

razvana nita

Răzvana Niță. Foto: Petre Lupu

Grafică de Costin Tuchilă.

logo revista teatrala radio

Vezi: Arhiva rubricii Spectator, ca la teatru de Răzvana Niță

Alte articole de Răzvana Niță: Va fi ora exactă

Quo Vadis, Marie…cronică de teatru

„Port doliul vieţii mele…”, cronică de teatru 

Cu seriozitate, despre umor, cronică de teatru

Sub semnul creativităţii, cronică de teatru

Mozart rulz, cronică de teatru

Conformism şi nonconformism sau Viaţa pe brânci şi aplauzele în picioare, cronică de teatru

Între istorie şi destin, cronică de teatru

Starea națiunii, la umbra salcâmului tăiat, cronică de teatru

Destine în majuscule, recunoştinţă minusculă, cronică de teatru

Eu, tu, noi…, cronică de teatru

Triaj, cronică de teatru

Înainte ca cenuşa să acopere totul, cronică de teatru

Drumul acesta… De ce?, cronică de teatru

Punctul mort, cronică de teatru

Stella… de la stea. Ca o boîte à musique… Blanche, cronică de teatru

Păsările, ca şi oamenii… visează să zboare, cronică de teatru

Instinctul fericirii, cronică de teatru

Exerciţii de rezistenţă cu Familia Tót, cronică de teatru

Et in Portugalia ego…, cronică de teatru

Cine iubeşte şi lasă…, cronică de teatru

Dance me to the end of love

Istoria pe scenă

Seducţia vocilor şi actualitatea clasicilor, cronică de teatru radiofonic

Constantin Brâncoveanu – cu trei zile înaintea Învierii, cronică de teatru radiofonic

Tablouri într-o expoziţie, cronică de teatru radiofonic

Aventura care schimbă destine, cronică de teatru radiofonic

Moartea glumeşte până la capăt, cronică de teatru radiofonic

Tectonica dansului, cronică de teatru

Ca degetele de la o mână, cronică de teatru

Cum se construieşte o cădere, cronică de teatru

Păsări de pradă, cronică de teatru

Liberă trecere către tine însuţi, cronică de teatru

Cum gestionezi o pleaşcă, cronică de teatru

Pe speaker, cronică de teatru

Povestiţi, povestiţi, tot va rămâne ceva, cronică de teatru

Taina întâmplării: Felix şi Pietro – Such a perfect day, cronică de teatru radiofonic

Între Mitică, prinţul mahalalei şi Hamlet, prinţul Danemarcei 

Teatru în grădină – Comedii, capriţuri, pamplezircronică de carte

Caragiale – între exces şi blestemul veşnicei actualităţi, cronică de carte

La umbra cireşilor în floare, despre actorul total, cronică de carte

Calul din piatră şi teatrul din pâine, cronică de carte

Din Paris, cu dragoste

Apartamentul personal – confesional și altar al prieteniei, cronică de carte

Caietul caietelor de regie, cronică de carte

Există și întâmplări fericite 

Şi mâna trup şi suflet se făcu, cronică de teatru 

La bâlci, cu capu-n jos, cronică de teatru

E pur si muove, cronică de teatru

Japonia – între viaţă şi artă, cronică de carte

Teatrul, această incredibilă metaforă a vieţii, cronică de carte

Când teatrul nu te mişcă, cronică de teatru

Dincolo de perete, cronică de teatru

Lecțiile „Lecției”, cronică de carte

Sfânta treime şi cele două jumătăţi, cronică de teatru

Când filmul – ca şi maioneza – se mai taie, cronică de teatru

Fascinaţia omului cu cap de perlă, cronică de teatru

Escrocherii sentimentale, cronică de teatru

Desprinderea din soare şi dreptul la eternitate, cronică de teatru

Dansând povestea, cronică de teatru

Locuri de joacă pentru adulţi, cronică de teatru

Scene din viaţa lui Gigel. Cu Gigi, cronică de teatru

Repetiţii generale, cronică de teatru

Vânare de vânt, cronică de carte

costintuchilaSPECTATOR, CA LA TEATRUhalloween,miss univers,proza satirirca revista teatrala radio,răzvana niță,snobism,spectator ca la teatru rubrica revista teatrala radio
Spectator, ca la teatru – rubrică de RĂZVANA NIȚĂ „Să zicem mersi că am scăpat şi de blestemul ăsta. Nu aţi văzut ce e în Italia? De unde a mai venit şi pacostea asta, mă întreb. Să ajungem noi, românii, un popor aşa primitor şi ospitalier şi blând ca un...