Spectator, ca la teatru – rubrică de RĂZVANA NIȚĂ

spectator ca la teatru rubrica de razvana nita

rubrica spectator ca la teatru revista teatrala radioCând, în anii ’90, bunica mea a intrat pentru prima dată într-un hipermarket din Germania, a luat-o cu leşin. Noroc cu distonocalmul din dotare. Azi, avem şi noi. Şi odată intraţi în hipermarket, luăm distonocalm din cu totul alte motive. 

Spre deosebire de alte neamuri şi popoare, pentru români aceste hale imense pline cu mărfuri colorate reprezintă o atracţie irezistibilă. După zeci de ani de abstinenţă, vom rămâne probabil alte câteva zeci victimele perfecte ale consumismului. Şi, da, ne place salamul cu soia. Asta a făcut capitalismul din noi. 

În primul rând că o vizită la hipermarket se planifică din timp, se trece în program, se stochează pliantele cu oferte şi anunţurile cu tombole şi premii. De obicei, la începutul săptămânii soţia îşi întreabă soţul: „Când mergem şi noi la hiper?”. „Păi, ce-ţi trebuie?”, răspunde ignorantul cu ochii lipiţi de Champions League. „De toate”, răspunde strategul familiei. Aşa începe dezastrul. 

hipermarket satira razvana nita

Vorbim de cuplu pentru că de regulă la cumpărături de o asemenea anvergură nu te duci singur. Asta nu înseamnă că nu mai vezi ici-colo şi solitari hăituiţi de situaţia în care fără voia lor se găsesc. 

Aşadar, în ziua cu pricina, cei doi se îmbracă „de scandal” (trening, adidaşi), golesc maşina, pliază scaunele din spate, se înarmează cu un stoc de sacoşe de pânză şi o ditamai lista pe care la intrare o împart frăţeşte. El – legume, fructe, brânză, carne. Ea – partea mai delicată: condimente, coloniale, băuturi fine. Îşi potrivesc ceasurile, se asigură că telefoanele mobile sunt setate pe profilul General şi stabilesc: „Peste o oră, la pâine!” Din acest moment, fiecare dintre ei se luptă cu tentaţiile, astfel că la final, căruciorul fiecăruia e plin vârf pentru că şi el şi ea au cumpărat pe lângă listă. Îmbufnaţi îşi numără banii şi lasă un maldăr de mărfuri la casă. Acestea au fost selectate în urma unei acerbe jurizări obiective de tipul „chiar mai avem nevoie de încă un feon?” sau „dar ştim noi să mâncăm scoici?”

publicistica satirica tableta de razvana nita revista teatrala radio

Nu există raion să nu auzi fragmente de scandal. Ea, la telefon: „Unde eşti, dragă? Cum la chiloţi când la chiloţi sunt eu? Care copii? Care panou portocaliu? Nu te văd. Nu mai face ca prostu cu mâna că nu te văd, te faci de râs. Auzi, tu ai ieşit din magazin?” El, vânăt, apatic, sictirit, tot la telefon: „Alo! De ce nu răspunzi la telefon? De ce mi-ai dat reject? Şi ce dacă erai la măsline? Stau ca bou’ aici de 10 minute. Ce orez vrei? De oricare nu au. Au cu bob mare, bob gigant şi bob rotund.” Ea, cu un copil care plânge de mama focului: „Degeaba plângi că nu îţi iau nicio ţestoasă, nimic. E plină casa. Le strici, nu te mai joci cu ele şi pe urmă mă cert cu taică-tu care mă face inconştientă. Urli degeaba, nu mă impresionezi. M-am durizat, m-am detaşat, m-am relaxat. Uite alţi copii cum sunt de cuminţi. Dar tu semeni cu taică-tu care una-două zbiară. Taci şi explică-mi calm ce vrei!!! Care broască? Cum? Care Michelangelo???”

cearta la hipermaket

Doi pensionari la raionul de carne. Ea: „Nu îmi iei tu mie mici!”, „Dar vin copiii, dragă.” „I-ai văzut în sufragerie? Nu ştim dacă vin sau nu vin şi rămân cu trichineloza în casă. Parcă aveai diabet.” „Păi, la diabet nu ai voie dulce”. „Aşa şi? Carnea nu e dulce? Că se şi spune „mănânci de dulce”. „Deşteptule! Nu te uita la cârnaţi că nu pupi. Nu vezi ce colesterol au în ei? Iau eu două vrăbioare de vită, le fac fierte şi le mâncăm cu hrean că îţi face bine la sinuzită. Nu te strâmba că sunt foarte bune! Ce faci? Alo, ia mâna de pe pulpe!” 

colesterol

E ca la bâlci. Dacă nu ar fi ocupată cu Eurovisionul, numai femeia cu barbă ar mai lipsi. Cât e ceasul? Aoleu, a trecut o oră, mă aşteaptă soţul la pâine şi dacă scapă la chifle face prăpăd. Ia să îl iau prin surprindere. Îmi pun oala asta în cap. Sunt under cover. Păzea!

razvana nita

  Răzvana Niță. Foto: Petre Lupu

Grafică și ilustrații de Costin Tuchilă.

logo revista teatrala radioArhiva rubricii Spectator, ca la teatru de Răzvana Niță

Alte articole de Răzvana Niță: Va fi ora exactă 

Quo Vadis, Marie…cronică de teatru

„Port doliul vieţii mele…”, cronică de teatru 

Cu seriozitate, despre umor, cronică de teatru

Sub semnul creativităţii, cronică de teatru

Dance me to the end of love

Istoria pe scenă

Seducţia vocilor şi actualitatea clasicilor, cronică de teatru radiofonic

Constantin Brâncoveanu – cu trei zile înaintea Învierii, cronică de teatru radiofonic

Tablouri într-o expoziţie, cronică de teatru radiofonic

Aventura care schimbă destine, cronică de teatru radiofonic

Moartea glumeşte până la capăt, cronică de teatru radiofonic

Taina întâmplării: Felix şi Pietro – Such a perfect day, cronică de teatru radiofonic

Între Mitică, prinţul mahalalei şi Hamlet, prinţul Danemarcei 

Teatru în grădină – Comedii, capriţuri, pamplezircronică de carte

Caragiale – între exces şi blestemul veşnicei actualităţi, cronică de carte

Există și întâmplări fericite

costintuchilaSPECTATOR, CA LA TEATRUastazi la hipermarket,hipermarket,publicistică,răzvana niță,satira,spectator ca la teatru
Spectator, ca la teatru – rubrică de RĂZVANA NIȚĂ Când, în anii '90, bunica mea a intrat pentru prima dată într-un hipermarket din Germania, a luat-o cu leşin. Noroc cu distonocalmul din dotare. Azi, avem şi noi. Şi odată intraţi în hipermarket, luăm distonocalm din cu totul alte motive.  Spre deosebire...