Cronica rolului, rubrică de ION PARHON

cronica rolului paul cimpoieru ion parhon

cronica rolului de ion parhon rubrica revista teatrala radioActorul și rolul despre care vom vorbi acum la această rubrică aparține teatrului „nonverbal”, care a cunoscut o largă și benefică ofensivă în ultima vreme. Fie că explicăm această ofensivă printr-o mult dezbătută „criză” a cuvântului și o îmbătrânire a rolului său în teatrul tradițional, fie că ea și-a întemeiat viabilitatea prin măiestria profesională exemplară a unor artiști unanim apreciați pentru virtuțile evoluției lor, ca Gigi Căciuleanu, Dan Puric, Vava Ștefănescu, Răzvan Mazilu, Andreea Gavriliu și alții, cert este că expresiile teatrului gestual și coregrafic, ale teatrului-dans sau ale revalorificării pantomimei și-au aflat tot mai des locul pe afișul instituțiilor de spectacole, cu precăderea al teatrelor, sau în programele unor festivaluri desfășurate la București, Sibiu, Cluj-Napoca, Oradea, Timișoara, Arad, Brăila, Pitești etc.

Paul Cimpoieru spectacol Homo americanus

Paul Cimpoieru în spectacolul Homo americanus, Teatrul de Artă din București

Recent, la Teatrul de Artă din Capitală, am urmărit un remarcabil spectacol de acest fel, conceput și interpretat de un actor încă tânăr prin vârstă și spirit, al cărui destin profesional este și el semnificativ paul__cimpoieru cronica roluluipentru ofensiva amintită aici și pentru succesele acestui teatru fără cuvinte. Este vorba despre Paul Cimpoieru, care s-a afirmat mai întâi în cadrul trupei „Passepartout”, înființată și condusă de Dan Puric pe drumul unor performanțe greu de uitat, cum au fost acelea din spectacolele cu Costumele, Made in Romania și, mai ales, Don Quijote, al cărui turneu victorios la Londra, Paris, Bruxelles, Madrid, Alcalá de Henares, Berlin și Viena a fost însoțit de fiecare dată cu aplauze și ovații, după cum eu însumi am avut prilejul să observ și să depun aici mărturie. Cu timpul, din trupă s-au desprins individualități artistice capabile să-și croiască un drum propriu, fie pe scenele unor teatre de repertoriu, fie în direcția dezvoltării aptitudinilor cerute de teatrul nonverbal, împlinite ca scenariști, regizori și interpreți. Așa s-a întâmplat și cu Paul Cimpoieru care, fie singur, fie împreună cu Ana Pepine, în compania numită „Two of us”, a creat nu puține spectacole de teatru-dans prezentate nu numai în țară, dar și peste hotare, în Franța, Rusia, SUA, India, China ș.a. Parte din calitățile sale au fost înfățișate și în filme documentar-artistice produse în țară și la New York. Acum, prin spectacolul cu titlul Homo americanus, el ne oferă o nouă și incitantă creație,homo americanus cu paul cimpoieru edificatoare prin succinta dar pitoreasca transfigurare a unor momente autobiografice într-un discurs artistic populat de clipe electrizante, de mare virtuozitate, în care umorul generos este însoțit în chip manifest sau cu discreție de imagini ce fac trimitere la momente mai puțin vesele din viața lui și a noastră. Mă refer, de pildă, la stresul creat de micul ecran înainte de 1989 și de cuvântările dictatorului de la Scornicești, apoi la peripețiile călătoriei și la peregrinările vesel-amare pe pământ american, la momentele prilejuite de experiența unei burse în SUA, dar nu mai puțin, la secvența ce scanează în chip emoționant însăși relația intrinsecă dintre actor și personaj sau dintre elementele diferite ale travaliului său artistic, așa cum sunt dansul, pantomima, acrobația, step-ul etc. Poate ușor inegale în ceea ce privește consistența metaforică a discursului său nonverbal, aceste mini-povești coregrafice alcătuiesc însă „clipe de viață” și clipe de artă autentice, grăbite să se instaleze pe ecranul memoriei spectatorilor. Așa mi s-au dezvăluit excelenta interpretare a momentului contorsionat, când interpretul evoluează cu capul în jos, sau ipostazele cuceritoare de „artist al străzii” și, mai ales, acea tulburătoare secvență a unei „autocrucificări”, când interlocutorul său „american” îi refuză sprijinul, oferindu-se în schimb să facă o fotografie împreună, căci acest „selfie” a devenit acum încă o „bucurie” a civilizației noastre contemporane greu de ocolit.

visand la noi spectacole

Paul Cimpoieru visând la noi spectacole

Ca un surâs răcoritor în plină vară fierbinte, cred că „homo americanus” are șanse să își facă prieteni și acum și mai târziu, deşi „iarna nu-i ca vara” chiar și atunci când vorbim de plăcerea publicului de a păși pragul unor săli de spectacole mai puțin cunoscute.

Ion Parhon

Ion Parhon

logo revista teatrala radio

Vezi: Arhiva rubricii Cronica rolului

Alte articole de Ion Parhon:

Comedia într-o confruntare naţională, cronică de festival

Personaje și măști

Teatrul „impur” în stare de grație

Un loc binecuvântat de pasiune

Antieroine celebre în spectacolul cărţii

O sărbătoare onorată de puterea artei spectacolului

Gânduri la aniversare

costintuchilaCRONICA ROLULUIdoi dintre noi,homo americanus,ion parhon cronica rolului rtr,Made in Romania dan puric,paul cimpoieru,teatru nonverbal,teatrul de arta
Cronica rolului, rubrică de ION PARHON Actorul și rolul despre care vom vorbi acum la această rubrică aparține teatrului „nonverbal”, care a cunoscut o largă și benefică ofensivă în ultima vreme. Fie că explicăm această ofensivă printr-o mult dezbătută „criză” a cuvântului și o îmbătrânire a rolului său în teatrul...