de RĂZVANA NIȚĂ

cartea de teatru scena lumii george banu

”Scena lumii. Anii Dilemei” de George Banu, Iași, Editura Polirom, 2017”

Sentimentul că am văzut toate piesele aşa cum Mallarmé citise toate cărţile, mi s-a infiltrat şi impus progresiv, încât azi resimt dorinţa de a mă plasa discret în afara cadrului.” Pornind de la această convingere, de la acest acut sentiment al ”epuizării” domeniului-vocaţie, George Banu ne propune o aventură diferită, o călătorie ”de plăcere” prin orizonturi artistice diferite chiar dacă surori: arta plastică, fotografia, prin realitatea politică sau mecanismele istoriei mai mult sau mai puţin recente: ”Câtă bucurie pot provoca voiajele în afara cadrului – dincolo de scenă şi teatru, voiajele în teritorii vecine, cunoscute, nefrecventate curent, dar fără a fi străine. Cum să parvii la echilibrul între preacunoscut şi necunoscut? Între obişnuinţă şi exotism? Răspunsul l-am găsit de câtva timp în aceste texte pentru Dilema Veche, texte care îmi permit să mă refugiez anonim într-o expoziţie sau un muzeu…”

Cu o curiozitate constantă pentru lumea de dincolo de aparenţe, o atenţie pentru obiectele-lume demnă de un recunoscut şi aplicat colecţionar, un spirit critic bine temperat, cu o cordială şi tandră valorizare a comunicării şi schimbului de valori, autorul nu poate abandona reflexul nostalgiei: ”Aceasta-i poate definiţia artei negratuite, o artă ce te priveşte atunci când o priveşti. […] Viaţa e în obiecte. Colecţionarul, ca o divinitate laică, se diseminează în colecţie. Şi totodată, discret, se semnează. […] Suntem înconjuraţi de livezi ce se prăbuşesc.”

scena-lumii-anii-dilemei_1_fullsize

Evident, teatrul rămâne principalul pretext al meditaţiilor de parcurs, fie că vorbim de ”teatrul pur” sau de ”teatrul experimental”: ”Teatrul e o experienţă. Aceea a unei uitări şi a unei plăceri reunite. […] Acesta-i teatrul pur, teatrul în care actorul, însoţit de un regizor ce se constituie în acompaniator discret, iluminează scena şi, fragmentar, restituie biografii proprii sau fictive. Un teatru al trecutului ce se conservă după logica visului, cu cristalizări revelatorii şi eclipse amnezice. În asemenea momente, actorul şi spectatorul sunt indisociabili unul de altul, căci, în realitate, ei au îmbătrânit împreună.” „…teatrul pur, teatrul ca experienţă directă, eliberată de orice ajutor exterior, teatrul unde prezentul şi trecutul se logodesc pentru martorul de odinioară confruntat cu aceeaşi iminenţă a sfârşitului, ca şi aceea pe care actorii de pe scenă o personifică. Ei ne apar ca figuri ale perisabilităţii pe care în sală şi pe scenă o împărtăşim. O experienţă a prezentului şi a memoriei reunite. Acesta-i teatrul pur.”

Concluzia e una singură: ”Arta, când nu se trădează pe ea însăşi, ne însoţeşte şi ne restituie intensitatea pierdută a vieţii.”

Umanitatea are nevoie de artă, de mesaj, de emoţie, de transpunere şi transfigurare, de recunoaştere şi de catharsis. Arta este cea mai nobilă, eficientă şi echitabilă terapie, cea mai vitală hrană: ”Revolta produsă de atitudinea generală a politicienilor care vor să reducă bugetele culturii în numele unor economii necesare, se justifică ei, pe timp de criză. Dincolo de importanţa minimă pe plan financiar a unor asemenea sacrificii, ei uită că arta este echivalentul securităţii medicale, iar dacă ea nu vindecă rănile corpului, vindecă rănile sufletului, ceea ce nu e mai puţin important. Arta, în accepţia sa cea mai înaltă, nu e divertisment, ci un medicament. Dacă politicienii îmbătaţi de morfina puterii nu-i resimt valoarea curativă, nouă, celor care nu dispunem de asemenea paliative, ne e indispensabilă. Când utopiile s-au stins şi economicul a învins, doar ea mai furnizează vitaminele supravieţuirii.”

Răzvana Niță. Foto: Petre Lupu
logo revista teatrala radio

Vezi: Arhiva rubricii Spectator, ca la teatru de Răzvana Niță

Alte articole de Răzvana Niță: Va fi ora exactă

Quo Vadis, Marie…cronică de teatru

„Port doliul vieţii mele…”, cronică de teatru

Cu seriozitate, despre umorcronică de teatru

Sub semnul creativităţii, cronică de teatru

Mozart rulz, cronică de teatru

Conformism şi nonconformism sau Viaţa pe brânci şi aplauzele în picioare, cronică de teatru

Între istorie şi destin, cronică de teatru

Starea națiunii, la umbra salcâmului tăiat, cronică de teatru

Destine în majuscule, recunoştinţă minusculă, cronică de teatru

Eu, tu, noi…, cronică de teatru

Triaj, cronică de teatru

Înainte ca cenuşa să acopere totul, cronică de teatru

Drumul acesta… De ce?, cronică de teatru

Punctul mort, cronică de teatru

Stella… de la stea. Ca o boîte à musique… Blanche, cronică de teatru

Păsările, ca şi oamenii… visează să zboare, cronică de teatru

Instinctul fericiriicronică de teatru

Exerciţii de rezistenţă cu Familia Tót, cronică de teatru

Et in Portugalia ego…, cronică de teatru

Cine iubeşte şi lasă…, cronică de teatru

Dance me to the end of love

Istoria pe scenă

Seducţia vocilor şi actualitatea clasicilor, cronică de teatru radiofonic

Constantin Brâncoveanu – cu trei zile înaintea Învierii, cronică de teatru radiofonic

Tablouri într-o expoziţie, cronică de teatru radiofonic

Aventura care schimbă destine, cronică de teatru radiofonic

Moartea glumeşte până la capăt, cronică de teatru radiofonic

Tectonica dansului, cronică de teatru

Ca degetele de la o mână, cronică de teatru

Cum se construieşte o cădere, cronică de teatru

Păsări de pradă, cronică de teatru

Liberă trecere către tine însuţi, cronică de teatru

Cum gestionezi o pleaşcă, cronică de teatru

Pe speaker, cronică de teatru

Povestiţi, povestiţi, tot va rămâne ceva, cronică de teatru

Taina întâmplării: Felix şi Pietro – Such a perfect day, cronică de teatru radiofonic

Între Mitică, prinţul mahalalei şi Hamlet, prinţul Danemarcei 

Teatru în grădină – Comedii, capriţuri, pamplezicronică de carte

Caragiale – între exces şi blestemul veşnicei actualităţi, cronică de carte

La umbra cireşilor în floare, despre actorul total, cronică de carte

Calul din piatră şi teatrul din pâine, cronică de carte

Din Paris, cu dragoste

Apartamentul personal – confesional și altar al prieteniei, cronică de carte

Caietul caietelor de regie, cronică de carte

Există și întâmplări fericite 

Şi mâna trup şi suflet se făcu, cronică de teatru 

La bâlci, cu capu-n jos, cronică de teatru

E pur si muove, cronică de teatru

Japonia – între viaţă şi artă, cronică de carte

Teatrul, această incredibilă metaforă a vieţii, cronică de carte

Când teatrul nu te mişcă, cronică de teatru

Dincolo de perete, cronică de teatru

Lecțiile „Lecției”, cronică de carte

Sfânta treime şi cele două jumătăţi, cronică de teatru

Când filmul – ca şi maioneza – se mai taie, cronică de teatru

Fascinaţia omului cu cap de perlă, cronică de teatru

Escrocherii sentimentale, cronică de teatru

Desprinderea din soare şi dreptul la eternitate, cronică de teatru

Dansând povestea, cronică de teatru

Locuri de joacă pentru adulţi, cronică de teatru

Scene din viaţa lui Gigel. Cu Gigi, cronică de teatru

Repetiţii generale, cronică de teatru

Vânare de vânt, cronică de carte

Pe muchia de cuţit a spectacolului, cronică de carte

Exerciţii de imaginaţie, cronică de carte

Fandacsia, cronică de teatru

Teachers, leave those kids alone, cronică de teatru

În contratimp, cronică de teatru

Nici ghinionul nu ţine o veşnicie şi nici Dracul n-o fi aşa de negru, cronică de teatru

Spectacolul ipocriziei, cronică de teatru

Agonia lui Salieri, cronică de teatru

Sfânta criză is coming to town!, cronică de teatru

Şedinţa cu părinţii, cronică de teatru

Repetabila scenă a viciului, cronică de teatru

Viaţa – o repetiţie cu public, cronică de teatru

Lab Story, cronică de teatru

Comedia viciului, cronică de teatru

În Piaţa Mare, cronică de teatru

Şapte miliarde de Robinsoni, cronică de teatru

Portrete în ramă (pliabilă), cronică de teatru

Tămbălău. Impresie, asfinţit cu ploaie, cronică de teatru

Intermediarii, cronică de teatru

Rolling, cronică de teatru

Patologia eşecului, cronică de teatru

Agonia dinaintea victoriei, cronică de teatru

Arta vie, cronică de teatru

Resurse (in)Umane, cronică de teatru

ŞCSPR, CMF? NACMF, cronică de teatru

Viaţa ca un teatru de război, cronică de teatru

Agonia resemnării, cronică de teatru

Un emoţionant exerciţiu de admiraţie, cronică de teatru

logo-revista-teatrala-radioVezi și: Arhiva rubricii Cartea de teatru 

costintuchilaCARTEA DE TEATRUcartea de teatru,catharsis,george banu,Mallarme,polirom,răzvana niță,teatrul pur
de RĂZVANA NIȚĂ ”Scena lumii. Anii Dilemei” de George Banu, Iași, Editura Polirom, 2017” Sentimentul că am văzut toate piesele aşa cum Mallarmé citise toate cărţile, mi s-a infiltrat şi impus progresiv, încât azi resimt dorinţa de a mă plasa discret în afara cadrului.” Pornind de la această convingere, de la...