spectacol dupa o idee de vaclav havel

Pe 14 aprilie 2014, la Green Hours a avut loc premiera spectacolului Îmbrățișări frânte, un spectacol după o idee de Václav Havel, în regia Andreei Iacomiță.

Îmbrățișări frânte îi are în distribuție pe Simona Grumezea, George Rotaru și Andrei Bratu, iar mișcarea scenică a spectacolului este relizată de Mihaela Culda.

imbratisari frante cronica de teatru

Am în vedere două lucruri: pe de o parte că acest spectacol se află abia în faza de premieră, de cealaltă parte, am în vedere că la acest spectacol, așa cum a fost anunțat, s-a repetat mult timp. În această situație ușor încurcată pentru mine ca spectator, tind să privesc lucrurile mai mult din a doua lor perspectivă. Până la urmă când ceva iese pe scenă, e gata! Nu ar trebui să ne mai gândim că ni se prezintă ceva ce nu e finalizat și să menajăm produsul teatral care mai poate fi îmbunătățit, schimbat, închegat etc. Sigur, acolo unde se poate, așteptăm cu nerăbdare! Situația acestui spectacol ni se arată într-o atitudine regizorală ce nu mai poate suferi modificări majore, căci am vedea, altfel, un alt spectacol.

Când așezi pe scenă trei actori, te aștepți sa-i vezi cum relaționează, cum comunică, și nu cum se joacă pe sine ori se folosesc de textul lor pentru a face floricele, nu de porumb, ci din acelea pe câmpii. Mi se pare că actorii au avut libertatea necesară să își găsească singuri personajul și uneori deraiază, se forțează, uită că nu sunt singuri pe scenă și atunci pe mine spectatorul nu reușești să mă iei în povestea pe care vrei să mi-o prezinți. Pe de altă parte, mai apar și schematismele extrem de studiate ale personajelor, care se ciocnesc cu libertatea de care vorbeam mai sus. Am înțeles de la început că spectacolul are o notă gravă în subtextul său. Am înțeles chiar de la al doilea heblu, care s-a repetat fidel de foarte multe ori până la finalul spectacolului, la intervale de câteva minute, și care ținea prea mult spectatorul în beznă și îl obosea. Spectatorul a înțeles de la început și cheia absurdă în care e gândit acest spectacol. S-a creat o sugetie a puterii pe care o are repetiția și care ar fi trebuit să-l conducă pe spectator la înțelegerea dramei personajelor. Aceleași replici, aceleași mișcări, aceleași proiecții de lumină, aceeași muzică, și același heblu cu rezonanțe obscure.

Green Hours imbratisari frante

Un soț și o soție cărora le-a murit copilul, și un medic cu rol incert. Toți se prefac, de dragul ei, că nu a murit nici un copil, că ei sunt prieteni de familie și se vizitează. La final, suntem martorii unui fenomen psihologic. Asumarea adevărului de către victimă – în acest caz personajul feminin. După ce trece de faza de negare, rapid iese din scenă și auzim cum cade de la etaj pe o mașină a cărei alarmă începe să sune isteric, deci s-a sinucis. Au rămas pe scenă doctorul și soțul. Soțul, interpretat în aura unui personaj puțin retardat și bâlbâit, dar totuși sensibil, purtătorul de umor în spectacol, după ce soția lui moare, ce face? Păi dacă tot am aflat că erau într-un ospiciu, concepția regizorală ne demonstrează că acest personaj nu se dezminte contextului, așa că face pe nebunul în același joc repetat, de prelungire a minciunii că nu s-a întâmplat nimic, cu ajutorul acelorași inserții de dans și replici existente în scenele fragmentate anterior. Personajul doctorului rămâne mut în fața acestei tragedii, el este de cele mai multe ori inert, cu mici încercări de a interveni pe scenă. Greul în spectacolul acesta, vorba aceea, îl duce femeia. Nu există un schimb echitabil pe scenă cu ea, ca să poată să-și ducă rolul așa cum probabil a fost inițial construit. E păcat ca actorii să fie duși pe un teren nesigur și dificil, pentru că există riscul să fie ridiculizați.

În final, cred că poate tocmai din dorința de a face altceva sau de a găsi cheia cea mai bună, cea mai interesantă, se naște o confuzie, nu în primul rând pentru public, ci pentru cei care construiesc astfel de spectacole.

Loredana Goagă

 

costintuchilaCRONICA DE TEATRUandreea iacomiță,fenomen psihologic,green hours,heblu,îmbrtoțișări frânte,loredana goagă,lumină,piesă cu trei personaje cronica de teatru rtr,vaclav havel
Pe 14 aprilie 2014, la Green Hours a avut loc premiera spectacolului Îmbrățișări frânte, un spectacol după o idee de Václav Havel, în regia Andreei Iacomiță. Îmbrățișări frânte îi are în distribuție pe Simona Grumezea, George Rotaru și Andrei Bratu, iar mișcarea scenică a spectacolului este relizată de Mihaela Culda. Am...