Cronică de teatru radiofonic de CRISTINA CHIRVASIE

george enescu cronica de teatru radiofonic de cristina chirvasie

Astăzi, 19 august 2015, se împlinesc 134 de ani de la nașterea lui George Enescu

Această cronică ar fi trebuit să înceapă cu un soi de poem. Pentru că e anevoie să vorbești despre un erou altfel. Da, negreșit, George Enescu a fost un erou, în sensul acela pe care cultura lumii îl dă unui semizeu. Un posibil fiu al lui Apollo, părintele artelor și, mai cu seamă, al muzicii, și al lui Kotys, zeița-mamă din mitologia traco-dacă. Și cum orice erou poartă cu sine o legendă și Enescu a avut o viață… de legendă, neferită însă de iluziile cancanierilor și de șușanelele unor pușlamale inter-, dar mai cu seamă, postbelice.

george enescu bucuresti 1943

George Enescu (19 august 1881, Liveni-Vârnav, jud. Botoșani–4 mai 1955). Fotografie din 1943, București

Povestea lui a început acolo, departe, precum spunea în mărturisirile către Bernard Gavoty, jurnalistul radio și criticul muzical căruia îi datorăm Amintirile lui Enescu, și s-a isprăvit aici, în inima Parisului. Un aici devenit acolo. Un acolo devenit aici. O pendulare sufletească între doi poli geografici ai Bătrânului Continent și, de ce nu, ai culturii europene, care cuprind între hotarele lor traiectoria fulminantă a unui om care a iubit, cu pasiune, pământul și cerul, deopotrivă. Se spune despre un om ancorat în cele ale lumii că e cu picioarele pe pământ, iar despre un altul, pentru care mundanul nu reprezintă interes, că are capul în nori. Enescu a fost o ființă paradoxală. Un om cu picioarele pe pământ și, totodată, cu capul în nori… Pe cât se spune că iubea societatea și delectările ei, pe atât adora singurătatea. Pe cât de bine le înțelegea pe cele ale lumii, cu harnașamentele ei istorice, politice și sociale, pe atât avea puterea de a se detașa de imaginea și gâlceava ei, plutind pe oceanul vieții, privindu-și „cerul lui”, muzica. Bărbat colosal, smerit în duh și vorbă, cu o forță creatoare inimaginabilă, un geniu locuit de harismele unei armonii pogorâte din înaltul cerului, Enescu este imaginea vie a unui titan pentru care muzica are menirea de a oglindi „toate misterioasele ondulații ale sufletului, fără putința de prefăcătorie”. Cred că ceea ce îi definește opera, născută dintr-o muncă sisifică și caracteristică pentru un om care a știut să-și țină talanții în frâu și, mai mult decât atât, să-i înmulțească, este copilăria, acel răstimp din care Enescu a stors tot ceea ce era de stors, a spus tot ceea ce era de spus și a compus tot ceea ce era de compus. De câte ori mă gândesc la micul Jurjac despre care citeam, copilă fiind, cu auzul său absolut, cu memoria lui de magnetofon, cu broaștele și păsările pe care le „prindea” pe vioara sa, imitându-le perfect, am senzația că pășesc într-o dumbravă minunată a spiritului, într-un rai palpabil în care îngerii fredonează Poema Română.

enescu copil

Enescu, copil. Fotografie din arhiva Muzeului Național „George Enescu” din București

Despre Enescu s-a scris mult, dar nu pe măsură. Biografia sa, periată de comuniști, a început să ni se descopere abia după pseudo-revoluția din ’89. Despre opera lui s-a vorbit mult, dar nu la înălțimea ei. Exegeții săi sunt singulari. Dar poate că tocmai acest motiv îi face să fie veritabili. S-ar putea să se întâmple asta și pentru faptul că Enescu avea o personalitate intelectuală și creativă treimică. Pentru a-l cunoaște pe dirijorul Enescu trebuie să-l înțelegi pe violonistul Enescu. Pentru a cuprinde opera sa componistică trebuie să-l pricepi pe conducătorul de orchestră Enescu. Pentru a pătrunde în adâncurile interpretărilor sale concertistice trebuie să-i vezi muzica cu sufletul. Pana, vioara și bagheta, muschetele Sfinxului, cum i se spunea, sunt o triada perfectă, fără opoziții elementare, o pleiadă matură, sinceră, tulburătoare și unică.

În anul 2005, Teatrul Național Radiofonic a făcut un demers aproape de exegeză. Pentru că nu s-ar fi putut naște altfel un scenariu radiofonic articulat, bine acordat la personalitatea lui Enescu și în consonanță cu opera sa, precum cel semnat de Ada Brumaru. Realizat în cadrul proiectului „Biografii, memorii”, spectacolul radiofonic intitulat George Enescu: Istorie și legendă are o forță surprinzătoare care te prinde și te trasmută în lumea enesciană. În regia regretatului Cristian Munteanu, având o distribuție de excepție, acest scenariu ar fi putut fi lesne un spectacol în sine, cu o forță dramatică provenind și din subtila mobilare cu fragmente muzicale de o excepțională calitate, atent alese și bine așezate în economia întregului.

florin-zamfirescu in rolul lui george enescu

Florin Zamfirescu

Mărturisesc că alegerea în rolul titular a lui Florin Zamfirescu m-a contrariat la început. N-aș fi găsit compatibilități vocale între personaj și interpretul său. Surpriza mea a fost să descopăr, însă, în partitura sa dramatică o interpretare memorabilă. Cu o deschidere și o sinceritate spectaculare, Florin Zamfirescu aduce în undă un Enescu evocator și pertinent, intuindu-i forța și rigoarea. Nu este ușor să interpretezi o asemenea personalitate, așa cum nu este lesne să pătrunzi în adâncurile unui geniu. Dar Florin Zamfirescu a izbutit să-i descifreze subtilele articulații ființiale.

O distribuție așadar de excepție, cu nume mari ale Teatrului Național Radiofonic, într-un spectacol inedit. Irina Petrescu (o Marucă senzuală și tranșantă), Adela Mărculescu (o Regină Maria plină de vervă și candoare), Ilinca Tomoroveanu (care a înțeles în amănunt puternica personalitate a Cellei Delavrancea), Lucia Mureșan (în rolul perfect formulat al Alicei Voinescu), Gheorghe Visu (un Yehudi Menuhin jovial și franc) și Mihai Dinvale (un Narator pasionat și inimos). Distribuția este completată de alte voci importante dintre care enumăr doar câteva: Medeea Marinescu (Diana Menuhin), Marius Bodochi (Bernard Gavoty), Claudiu Istodor (Edmond Fleg), Alexandru Repan (Mircea Eliade), Dumitru Rucăreanu (Emanoil Ciomac), Mircea Rusu (Mihail Sebastian).

George Enescu interpretând Poemul de Chausson

George Enescu interpretând Poemul pentru vioară și orchestră de Ernest Chausson

Dacă ar fi să definesc printr-o imagine acest spectacol cred că el s-ar potrivi întocmai cu celebrul instantaneu făcut de un fotograf american care l-a prins din zbor pe Enescu, cum scria Ada Brumaru în scenariul său, interpretând Poemul de Chausson. Spectacolul lui Cristian Munteanu este o imagine radiofonică exemplară și, de ce nu, providențială, a unui om aplecat peste vioara sa. Un om care a visat fără încetare și care a vrut să traducă până la ceasul din urmă ceea ce fremăta în el, să stoarcă până la ultima picătură sucul fructului sălbatec pe care anii l-au copt. Un om care a vibrat într-un acord desăvârșit cu ceea ce singur numea imensa muzică.

„Biografii, memorii”: George Enescu: Istorie şi legendă, scenariu radiofonic de Ada Brumaru. Regia artistică: Cristian Munteanu. Cu Florin Zamfirescu în rolul principal. În distribuție: Mihai Dinvale, Irina Petrescu, Adela Mărculescu, Ilinca Tomoroveanu, Lucia Mureșan, Gheorghe Visu, Medeea Marinescu, Marius Bodochi, Claudiu Istodor, Alexandru Repan, Dumitru Rucăreanu, Mircea Rusu, Mircea Constantinescu, Sorin Gheorghiu, Dorin Andone, Dan Damian. Regia de montaj: Dana Lupu. Asistent de regie: Gabriel Martin. Regia de studio: Milica Creiniceanu. Regia muzicală: Patricia Prundea. Regia tehnică: ing. Luiza Mateescu. Redactor și producător: Magda Duțu. Înregistrare din anul 2005. Difuzat în reluare vineri 8, sămbătă 9 mai 2015, ora 5.00, la Radio România Cultural.

Fragment din spectacol

Grafică, ilustrații și editare multimedia: Costin Tuchilă.

cronica de teatru radiofonic in revista teatrala radio

logo revista teatrala radioAlte cronici de Cristina Chirvasie:

Trei legende într-un singur spectacol

Un funt pentru datorie sau Moneda lui Puican

Lanţurile uriicristina chirvasie

Liftul societăţii sau liftingul sentimental

Lecţiile lui Mary Poppins

Livada ca vis

Moștenirea Cehov

Pura lentilă a lumii

Multiviziunile unui titan

Revolta absurdului sau Gingaşa balanţă a echilibrului

„A fost odată…” revine!

Scala și escalele puterii

„Cymbeline” sau strania poveste a unui romance

Iona sau Răzbirea spre lumină

Insomniile lui Gregor sau Metamorfoza închipuirii

Jocul cu fantasme sau Imponderabila senectute

Aparent… o comedie despre dragoste

Lăuntrul exemplar

Râs oficial. Suflet absent

Monodrama unei despărţiri anunţate

La sud de copilărie sau metafora lui Harper Lee

Seducătorul din Sevilla sau Comedia cu gust de dramă

Tandrul Clemenceau

Când istoria devine doină

Shakespeare festiv

Caragiale înainte de… Caragiale

Oximoronul conjugal e… cool

O cvintă teatrală sau Contrastele lui Albulescu

Rendez-vous cu finul lui Pepelea

Călătorie pe harta cerului

Ciorapul… platonic

George Banu. Căutări în 4 acte

„Mantaua” sau „Fâșia Gogol”

logo revista teatrala radioVezi și: Efectul Cristian Munteanu

Un prieten up-to-date

costintuchilaCRONICA DE TEATRU RADIOFONICbernard gavoty,cella delavrancea,cristian munteanu,cristina chirvasie,cronica de teatru radiofonic,florin zamfirescu,george enescu istorie si legenda,oedip,poemul de chausson
Cronică de teatru radiofonic de CRISTINA CHIRVASIE Astăzi, 19 august 2015, se împlinesc 134 de ani de la nașterea lui George Enescu Această cronică ar fi trebuit să înceapă cu un soi de poem. Pentru că e anevoie să vorbești despre un erou altfel. Da, negreșit, George Enescu a fost un...