Cronică de teatru tv de ANI BRADEA

cronica de teatru tv scapino ani bradea

Serile dedicate Teatrului TV au debutat în 2016 cu o comedie care a trecut proba timpului. Scapino, în regia lui Alexandru Dabija, preluat de la Teatrul „Nottara” din București, este un spectacol după celebra piesă Vicleniile lui Scapin de Molière, jucată prima dată în 1671 la Paris. Chiar dacă la vremea aceea nu a fost tocmai bine primită, morala societății de secol XVII neacceptând ca un personaj precum Scapin să dispună după bunul plac de stăpâni și servitori fără să-i fie înțelese interesele, azi, la peste trei sute de ani de la premieră, publicul încă se mai amuză copios urmărind-o, și, în ciuda diverselor variante scenice, farmecul piesei originale rămâne același.

moliere-nicolas-mignard-portrait-de-jean-baptiste-poquelin-dit-moliere

Nicolas Mignard, Portretul lui Molière, 1658

Vicleniile lui Scapin este povestea a doi tineri, Leandro și Octav, care își iau neveste pe Zerbinetta și Hyacinta, fără aprobarea și profitând de absența părinților, Géronte și Argante, dar și a neatenției celor două slugi însărcinate cu supravegherea lor, Scapin(o) și Silvestre. Scapino, cel viclean, cu un grad de inteligență care-i situează judecata mult peste a celorlalte personaje, este solicitat să descurce lucrurile și să-i ajute pe tineri să facă față mâniei părintești. Scandalul izbucnește odată cu întoarcerea lui Argante, care găsise deja soție pentru fiul său Octav în persoana fiicei lui Géronte, dar noile evenimente îi încurcă planurile, singurul său gând fiind acum să anuleze căsătoria încheiată. Conflictele izbucnesc pe toate planurile, între cele două familii au loc înșelăciuni, înscenări, lupte, uneori la propriu, toate regizate cu șiretenie și abilitate de Scapino, care urmărește să tragă foloase de pe urma tuturor. În fond acesta profită de slăbiciunile stăpânilor săi, de neatenția și lipsa rațiunii lor, țesând cu istețime și imaginație scenarii care să-l salveze și să-i salveze din situații dintre cele mai încurcate.

scapin

Finalul este unul fericit pentru toată lumea, obișnuit pentru commedia dellʹarte, sau, cu alte cuvinte, tout est bien qui finit bien! Mai puțin pentru Scapino, care, pe neașteptate, în ultimele momente ale piesei, moare pe scenă (făcând posibilă, astfel, o trimitere la soarta autorului său, mort la câteva ore după spectacolul cu Bolnavul închipuit), în plină fericire a celorlalți, sugerând nedreptatea destinului său.

Scapino horatiu malaele

Horațiu Mălăele în rolul lui Scapino

Din distribuție a făcut parte și George Alexandru, în rolul lui Silvestre, un slujitor cinstit, ușor neîndemânatic, și care nu dorește să intre în belele, dar care găsește plăcere în a-și bârfi stăpânii. Din păcate spectacolul de luni, 4 ianuarie 2016, a fost difuzat și în memoria actorului de curând dispărut.

În rolurile celor doi tineri orbiți de dragoste, Leandro și Octav, i-am putut vedea pe Valeriu Preda și Mircea Jida. Octav e văicăreț, până la a vorbi cu glasul mult subțiat, lipsit de inițiativă, emotiv, inhibat de personalitatea colerică și expansivă a tatălui său Argante. Sub oblăduirea lui Scapino ajunge să-și înfrunte tatăl, impunându-și în final propriile hotărâri. Leandro însă e mult mai impulsiv, năbădăios, cu efuziuni temperamentale.

Mircea Constantinescu și Valentin Teodosiu i-au întruchipat pe cei doi tați, Géronte și Argante. Primul e un personaj obsedat de posibile catastrofe, torturat (chiar la propriu de Scapino), naiv și zgârcit scapin 2 vignetadeopotrivă. Ura pe care o nutrește față de servitorul care l-a umilit, determinându-l să intre într-un sac pentru a scăpa de urmăritorii agresivi și suportând apoi loviturile de ciomag ale acestuia, pare să fi invocat moartea care în final îl va lua pe Scapino din mijlocul veselei adunări, pentru care toate încurcăturile se descâlcesc, surprinzător, în mod favorabil. Nu înainte însă ca Scapino să obțină, fie și prin forțarea împrejurărilor, iertarea greu-înduplecatului Géronte. În ceea ce-l privește pe Argante, interpretat magistral de Valentin Teodosiu, acesta este un încăpățânat obtuz, un mare zgârcit a cărui mânie e greu de ținut în frâu, dar și un credul care, pentru a-și salva o parte din bani, pleacă urechea la șireteniile lui Scapino și se consolează bucurându-se că necazul lui Géronte este mai mare decât al său.

victoria cocias

Victoria Cociaș

În rolurile fetelor le-am văzut pe Victoria Cociaș, o Hyacinta veselă, optimistă, îndrăgostită capricioasă, și pe Anca Băjenaru, întruchipând-o pe senzuala și lipsita de diplomație Zerbinetta. Scenariul este mai puțin generos cu rolurile lor, care rămân oarecum în umbra celor masculine.

scapino regia alexandru dabija

De departe interpretarea dominantă îi aparține lui Horațiu Mălăele în rolul lui Scapino. Am lăsat intenționat la sfârșit analiza jocului său pentru că întreg spectacolul a fost de fapt un excelent recital Mălăele! Personajul său cucerește cu dezinvoltura voit apatică, siguranța afișată a celui ce le știe pe toate, amânând cu voluptate deznodământul pentru a ne bucura în plus de spectacolul măiestriei artistice. Impactul dintre strălucirea spirituală a replicilor și soluția regizorală în maniera commedia dellʹarte provoacă un imens hohot de râs, de la începutul până la sfârșitul spectacolului, chiar dacă, în stilul lui Molière, dincolo de amuzament, de comedie, transpare tragicul, realitatea dură a vieții. Horațiu Mălăele te face să-l iubești pe Scapino și, în ciuda caracterului său viclean și prefăcut, să-i găsești argumente pentru toate înșelăciunile sale în scopuri profitoare. În plus, îndrăgitul actor aduce în scenă, ieșind chiar la un moment dat din intriga piesei, dar nu și din atmosfera spectacolului, adevărate pasaje de virtuozitate actoricească, cum ar fi acel monolog în limba engleză, cu trimitere hamletiană, sau număratul banilor cu Argante, în câteva moduri complet diferite.

scapino cronica revista teatrala radio

Moartea din final a personajului e însă o dură trezire la realitate.scapin vigneta Ceea ce spectatorii în delir consideră a fi o ultimă scamatorie comică a ghidușului servitor, se dovedește că e de fapt o scenă tragică brutală, mai ales că nu urmează nimic după asta. Spectacolul se termină brusc, râsul încremenește pe chip, nimic nu te pregătește pentru această ieșire din scenă, cum nici pentru marea ieșire din viață nu te pregătește nimeni. Nu mai e timp ca măștile să fie schimbate, ele pur și simplu împietresc.   

Un final care poartă amprenta marelui clasic al literaturii universale și care, la fel ca în Bolnavul închipuit, atribuie caracterului personajelor sale subtilități aluzive, bine mascate, ce izbucnesc revelator abia în ultimele momente.

De amintit că scenografia spectacolului aparține lui Sică Rusescu, iar Regia TV Domniței Munteanu. 

Grafică și ilustrații de Costin Tuchilă.

cronica de teatru tv rubrica revista teatrala radio

ani bradea

Ani Bradea

logo revista teatrala radio

Vezi: arhiva rubricii Cronica de teatru tv de Ani Bradea

Cetatea blestemată, cronică de teatru radiofonic de Ani Bradea

Cronica unei vieți irosite, cronică de teatru radiofonic de Ani Bradea 

Scena de sticlă

costintuchilaCRONICA DE TEATRU TVanca băjenaru,argante valentin teodosiu,Bolnavul închipuit,commedia dell arte,cronica de teatru tv de ani bradea,horatiu malaele scapino,Hyacinta,les fourberies de scapin,mircea constantinescu geronte,moliere,scapino,victoria cociaș,Zerbinetta
Cronică de teatru tv de ANI BRADEA Serile dedicate Teatrului TV au debutat în 2016 cu o comedie care a trecut proba timpului. Scapino, în regia lui Alexandru Dabija, preluat de la Teatrul „Nottara” din București, este un spectacol după celebra piesă Vicleniile lui Scapin de Molière, jucată prima dată...