Cronică de teatru de MARIANA CIOLAN

l om dada cronica de teatru mariana ciolan revista teatrala radio

Cum el însuși remarca, structurând spectacolul D’ale noastre, Gigi Căciuleanu a ambiționat să ridice esența românească a caragialianismului la rang de universalitate. Cu noua producție de teatru coregrafic, tot la Teatrul Național „I. L. Caragiale” din București, L’Om DAdA, încearcă un parcurs cumva în sens invers, adică să aducă mai aproape de spiritul țării din mijlocul căreia s-a ivit Tristan Tzara, creatorul dadaismului, esența acestei mișcări universal impuse în artă. O exprimă explicit la modul cel mai evident și prin titlul spectacolului, care cuprinde, pe românește, cuvântul om și numele acestui curent care a scurtcircuitat arta lumii, despre a cărui origine încă se mai discută. Trage astfel încă un contur peste acea căciulă de pe numele său pe care ne reamintim cât de bucuros se declara că a redobândit-o, revenind să lucreze în România, după ’89, după ce cucerise pe mai multe continente lumea dansului. Și a lucrat neobosit de la Târgu Mureș la Constanța, de la Sibiu la Iași, impunând acel suflu prin care a făcut din balerini actori și din actori, treziți la o altă interiorizare, dansatori…

Tristan Tzara, portret de Francis Picabia 1918

Tristan Tzara, portret de Francis Picabia, 1918

Noul spectacol nu seamănă cu cele amintite sau cu spectacolele sale de aiurea pe care am putut să le vedem grație marelui festival sibian al cărui mare prieten este artistul. Și, totodată, se potrivește întocmai tuturor celorlalte prin acel fior, acea sete de un ce mereu prospăt, adânc, esențial. Este un spectacol provocator și, tocmai prin asta, atât de specific marcat de amprenta sa creatoare. Inspirata selectare în caietul-program a unui fragment dintr-un eseu publicat de Gigi Căciuleanu în 2008 este probabil edificatoare în acest sens; acesta pare o oglindire avant la lettre chiar a recentului său demers scenic.

„Pământul ne învață mai mult despre noi decât orice carte”, gândea un personaj dintr-un roman de Saint-Exupéry. Fraza mi-a revenit în minte dându-mi seama că și cine nu a ar fi auzit nimic despre curentul Dada, dar și cine este poate deja obosit de asidua vâlvă care scoate dintr-o incomprehensibilă și nedreaptă uitare, e adevărat, mișcarea, iată după o sută de ani, văzând spectacolul Teatrului Național ajunge la sufletul dadaismului mai direct decât prin savante și interminabile pagini, în acel ceas cât durează și se urmărește cu răsuflarea tăiată. Și te poți simți cu atât mai reconfortant când în sală poți fi înconjurat de mari coregrafi sau condeieri ai dansului, de la venerabila Miriam Răducanu, la mai tineri reprezentanți ai genului, de un public a cărui prețuire „se simte” și, de asemenea, în calitate de buni spectatori, de directorii-actori ai acestui teatru care l-au primit din nou cu brațele larg deschise pe Gigi Căciuleanu. S-a întâmplat la prima ieșire la public a spectacolului în seara zilei de 11 martie 2016, sub egida Teatrului Național prin Centrul de Creație „Ion Sava” și a Fundației Art Production.

Paul Klee ilustratie la volumul L Homme approximatif 1931

Paul Klee, ilustraţie (frontispiciu) la volumul L’Homme approximatif, Paris, Éditions Fourcade, 1931.  500 de exemplare pe hârtie velină bibliofilă și 10 exemplare numerotate pe hârtie Hollande

Da, a profitat de acest moment aniversar, mărturisește Gigi Căciuleanu, ca o oportunitate pentru textul pe care se întemeiază spectacolul său, L’homme approximatif (prima parte) de Tristan Tzara, dar rațiunea și motivația profundă a spectacolului vin din faptul că aceste pagini aparțin lecturilor care au lăsat urme în sine însuși și sunt în opinia sa „esențiale pentru literatura și cultura universală”. Este un spectacol creat în intimitatea de studio de la Sala Atelier, potrivită pentru a pătrunde și a releva meandrele scriiturii singulare, revoluționare. Marea surpriză (anunțată) este faptul că îl regăsim aici pe coregraful însuși ca performer-actor alături de Lari Giorgescu, interpret special pe care l-a cunoscut când a creat în urmă cu câțiva ani Oui BaDa, când s-a născut și Compania sa românească, actor cu care a lucrat în alte trei producții până acum. Au participat la rotunjirea spectacolului Lelia Marcu Vladu (asistent coregrafie), Cristian Petru Simon (lighting designer), Florea Andrei (video designer).

imagini l om dada tnb

Cele două „apariții” scenice, Gigi Căciuleanu și Lari Giorgescu, ne conduc din primul moment către datele concrete ale omului Tzara și ale reformatorului Tzara, prin lectura în ambianța sugerată a unui apartament de oraș a ziarului de dimensiunea unui tabloid cu titlul „Manifest”, un ziar poate ca acela pe care Tzara ne recomanda imperios să îl facem bucățele pentru ca din ele să obținem poemul care să ne semene, Manifestul în care proclama libertatea absolută nu numai în artă dar și ca „stil de viață” la 6 februarie 1916. Cei doi sunt personajele acestei „povești”, dar, mai ales, sunt în variate, seducător schimbătoare chipuri reverberația lor, întruparea fluidului mișcător din adâncurile firii, etericul parcurs al spaimelor, îndoielilor, neliniștilor sau al elanurilor și cutezanței imaginative ce se refuză categoric „lenei cerebrale”. Într-un balans al energiilor între un concret ce pare greu de prins în forme și totuși se înfiripă spectaculos, plăcut privirilor și un abstract care și el parcă scapă mereu spre a renaște mai incitant în abracadabrante, copleșitoare volute, ori pe desenul unei geografii ieșită din rigorile comune ale logicii. Un balet al căutărilor neobosite în textul scris de autor la vârsta exploziei vitale.

imagini 3 l om dada tnb

O altă mare și plăcută surpriză este explorarea cuvântului, chiar a componentelor lui – silabele, sunetele și a semnificațiilor acestora, descompuse și recompuse, în fidel dar creator respect față de rigorile dadaismului, prin intermediul acestui eseu-poem care exprimă și puterea verbului, rostit în originalul francez și în tălmăcirea poetului și profesorului clujean Ion Pop. Și, pe de altă parte, regăsim totala deschidere către capacitatea corpului de a… vorbi. Fundamental. Despre om și lumea lui interioară. Spectacolul este un zigzag fulgurant, susținut de un ambient sonor aparent la fel de „amestecat în căciulă”, unde încap laolaltă, de la fragmente din cântecele pentru copii la romanțe celebre, pagini semnate de compozitori de ieri și mai de azi, sonorități viu antrenante sau împingând la melancolică reverie, într-o continuă schimbare ce nu te lăsa să te cufunzi în starea creată și te aruncă rapid în altă sferă de simțire/gândire. Toate subliniază, accentuând nota lirică sau comică, melancolică sau chiar discret tragică, absurdul și umorul acestui spectacol unde poți afla, lăsându-te purtat de subtila, rafinata lui intelectualitate, dar și de sugestia palpabilului estetic, anotimpurile omului. Inspirația pare a curge ca un fluid între coregraf și dans-actorul chemat acum să fie complementara expresie a conceptului. Descoperim în spectacol, într-un tandem de o coerență osmotică, un Lari Giorgescu aflat la o nouă forță a expresivității corporale dar și a rostirii, „încarnând” cumva imaginea asumată a unui receptacol în raport cu maestrul său, și un Gigi Căciuleanu cu firea-i jucăușă prin excelență, care reiterează acea imagine a clovnului-actor visată/imaginată/mereu aspirând la o mai mare apropiere de ea, stimulându-l pe actorul capabil să îi exprime ideile, stimulat la rândul lui de către partenerul de joc.

imagini 2 i om dada florin ghioca

Imagini din spectacol. Fotografii de Florin Ghioca. Sursa foto: TNB

L’Om DAdA, spectacolul de Gigi Căciuleanu, îmbogățește la modul inedit producțiile românești ale dadaismului, circumscrise mai cu seamă literaturii și artelor plastice, destul de puține și puțin cunoscute astăzi, contemporane cu însăși mișcarea ce le-a făcut posibile, iar pentru că întrunește cu prisosință acel deziderat de „spectacol atemporal” la care aspiră creatorul lui, capătă totodată valoarea unui comentariu inteligent și a unui omagiu.

Următoarele spectacole sunt programate vineri, 25 și sâmbătă, 26 martie 2016, ora 20.00, Sala Atelier a Teatrului Național „I. L. Caragiale” din București

logo revista teatrala radioCronici, reportaje și interviuri de Mariana Ciolan:

 Pălăria florentină

„Solitaritate”, un strigăt contemporan

„Blackbird” la UnTeatrumariana ciolan

Teatrul Tineretului în turneu la Bucureşti

„Titanic Vals” deschide anul teatral la „Odeon”

„Construim poduri, trecem graniţe”…

Sincronism european, cronică la spectacolul O poveste ciudată cu un câine la miezul nopţii

Strălucire și sens, cronică la spectacolul Cabaret

Lucian Vărșăndan: „Creșterea trupei Teatrului German din Timișoara este principalul nostru obiectiv”

Annie Muscă: „O lună dedicată unei actrițe inconfundabile”

Spre lumea largă… 

Shakespeare al tuturor

Cei doi Richard…

FITS 2014. Flash – Începutul

FITS 2014. Flash – Orașul pe scenă

FITS 2014. Flash – Omul-spectacol

FITS 2014. Flash. Bursa de spectacole – construind viitorul

Amintiri cu actori, amintiri despre actori: George Constantin

Annie Muscă – biograful și personajele sale

Mircea Cornișteanu: „Robert Wilson vorbește o altă limbă teatrală, pe care nici noi, nici alții nu o cunoaștem”

Eveniment: „Rinocerii” la Teatrul Naţional din Craiova

Saviana Stănescu pe scena Teatrului Odeon – interviu

Festivalul Internaţional de Teatru de la Oradea se deschide cu „Muzicanţii din Bremen”

Orădenii în festival

Premieră la Întâlnirile Internaționale de la Cluj-Napoca

Moartea pentru patrie sau râsu-plânsu… la bloc

Pledoarie pentru teatru

Aniversare Ștefan Mihăilescu-Brăila

Aniversarea a 10 de ani de audiții la Majestic

Bocsárdi László: „Dacă un spectacol de astăzi este și poetic, nu se strică teatrul”, interviu

Aura Corbeanu: „«Clipe de viață», un omagiu adus de artiști importanți din România colegilor lor”, interviu

„Adunarea păsărilor” la Teatrul „Țăndărică”

La Teatrul Excelsior, in focus: tinerii, cronică de teatru

Lucian Vărșăndan: „«Bremen», un spectacol în viziune ludică”, interviu

Constantin Chiriac: „Noi suntem aici pentru dialog”, reportaj

Școlile și academiile de teatru împreună, cronică de festival

Un spectacol-eveniment: „Dialog imaginar cu Anton Pann” de Pușa Roth

Ecouri FITS 2015, cronică de festival

Spectacolul-lectură la Teatrul „Nottara” – interviu cu Mădălina Negrea

Doina Lupu: „Gala Tânărului Actor – HOP 2015, o ediție cu multe noutăți”, interviu

Mircea M. Ionescu: „Există dramaturgie română. Trebuie doar să fie citită”, interviu

Luminița Puiuleț despre „Antisocial” și alte proiecte teatrale ale studenților sibieni

Alexandru Darie: „«The Bach Files», o poveste despre iubire și căutarea de sine”, interviu

Gala Tânărului Actor HOP în primele zile, reportaj

În căutarea actoriei în stare pură…, cronică de teatru

Festivalul de Teatru Scurt 2015, o ediție atipică, cronică de teatru

„Mai tare decât moartea e iubirea”, recital Emil Boroghină la Tel Aviv, interviu

Lucian Vărșăndan despre „Fuchsiada”, interviu

Petru Hadârcă: „Ne propunem să continuăm proiectul de teatru românesc pe ambele maluri ale Prutului”, interviu

„Omul din La Mancha” – celebrare pe scena FITO, interviu cu actorul Daniel Vulcu

Tragos – „un festival al iubirii de teatru”, interviu cu criticul de teatru Doru Mareș

Festivalul Tânăr de la Sibiu, interviu cu Adrian Tibu

Festivalul Internațional de Teatru pentru Publicul Tânăr Iași își onorează titlul de festival european, interviu cu Oltița Cîntec

 

Tudor Lucanu: „Îmi plac poveștile care să mă emoționeze mai întâi pe mine”, interviu

Liviu Timuș: „Teatrul a prins din nou viață, interviu

Festivalul Național de Teatru – în jurul scenei, cronică de teatru

La Teatrul „Nottara”, plăcerea lecturii continuă, cronică de teatru

Trupa Arcadia – două spectacole, două festivaluri, cronică de teatru

„Omul care mânca lumea” la Teatrul de Artă, cronică de teatru

George Albert Costea: „Un gen inedit deocamdată pentru Craiova”, interviu

Claudiu Goga: „«Dansând în noapte» este un spectacol care propune un stil”

Teatrul „Sică Alexandrescu” din Brașov – scenă a dramaturgiei contemporane, cronică de festival

Aplauze pentru Lena… la București, cronică de teatru

Trupa românească permanentă din Oradea a împlinit 60 de ani!, cronică de teatru

Lucian Vărșăndan: „Spectacolul «De fapt e frumos» aduce în prim-plan o realitate specifică oamenilor tineri, dar nu numai lor”, interviu

Alexandru Gherman: Proiecte de film și teatru, interviu

Trupa Osonó încheie anul 2015 cu două reprezentaţii la Sfântu Gheorghe, interviu cu actorul și regizorul Fazakas Misi

În căutarea… anului dispărut, cronică de teatru

Vlad Cristache: „Învăluite în umor, problemele grave capătă o valoare mult mai mare”, interviu

Teatrul „Nottara” deschide anul teatral cu un spectacol de Alexander Hausvater, reportaj

„Să fim atenți cum construim prezentul!”, cronică de teatru

Turneul Teatrului Național din Chișinău la București, cronică de teatru

Matei Vișniec: „Fiecare fapt divers are un fel de etaj metafizic”, interviu

Sânziana Stoican: „Caut locul și oamenii cu care să spunem ceva prin spectacolele noastre”, interviu

Teatrul Național din București – între Centenarul Dada și Anul Shakespeare

În retortele trăirii: „Respiră” la Teatrul „Anton Pann” din Râmnicu Vâlcea, cronică de teatru

Teatru la Arhiepiscopia Râmnicului – interviu cu Doina Migleczi

Lucian Sabados: „Am adus întotdeauna la București spectacolele pe care le consider reprezentative”, interviu

Curajul de a-ţi asuma alteritatea: „Eu, Oblio” la Teatrul „Ţăndărică”, cronică de teatru

logo revista teatrala radioVezi și: Arhiva rubricii Cronica de teatru

costintuchilaCRONICA DE TEATRUcaragiale,cronică de teatru rtr,dadaism,francis picabia,gigi căciuleanu,l homme approximatif,l om dada,lari giorgescu,mariana ciolan,paul klee,poem tzara,teatru dans,teatrul național bucurești,tristan tzara
Cronică de teatru de MARIANA CIOLAN Cum el însuși remarca, structurând spectacolul D’ale noastre, Gigi Căciuleanu a ambiționat să ridice esența românească a caragialianismului la rang de universalitate. Cu noua producție de teatru coregrafic, tot la Teatrul Național „I. L. Caragiale” din București, L’Om DAdA, încearcă un parcurs cumva în...