Cronica rolului, rubrică de ION PARHON

ioana-iacob-cronica-rolului-ion-parhon

cronica-rolului-de-ion-parhon-rubrica-revista-teatrala-radioPerformanţele din ultimii ani au situat Teatrul German de Stat din Timişoara, condus de domnul Lucian Vărşăndan, printre scenele de elită ale spectacolului din ţara noastră. Faptul şi-a aflat împlinirea atât prin profesionalismul emblematic şi  modernitatea viziunilor unor eminenţi regizori ca Yuri Kordonsky, Silviu Purcărete, Alexandru Dabija, Tompa Gábor, Alexander Hausvater, Cristian Juncu, Theodor Cristian Popescu, Răzvan Mazilu, Radu Alexandru Nica, Andrea Gavriliu ş.a., cât şi printr-o afirmare vertiginoasă a disponibilităţilor interpretative ale trupei, confruntată astfel cu o paletă variată de modalităţi de lucru, de stiluri regizorale, de atitudine faţă de artă şi de relaţia acesteia cu timpul şi cu societatea în care trăim.  Spiritul autentic  de echipă, omogenitatea şi valoarea de ansamblu a trupei au făcut însă ca adeseori, în cronicile de specialitate, aceste merite ale ansamblului să prevaleze sau aproape să sufoce „detaliul” legat de contribuţiile individuale ale interpreţilor la obţinerea performanţelor. Această „nedreptate” dă seama de o mai veche carenţă privind plasarea numelor interpreţilor către sfârşitul materialului de presă dedicat spectacolului, sub forma unor enunţuri generale, încheiate nu  mai puţin nedrept cu evocarea şi mai laconică a scenografiei.

ioana-iacob

Ioana Iacob

Iată de ce am găsit de cuviinţă să semnalăm la această rubrică evoluţia actriţei Ioana Iacob în spectacolul De fapt e frumos de Volker Schmidt, în regia autorului, ca parte a întregului, adică a succesului acestei producţii pe scena Teatrului German de Stat din Timişoara.

ioana-iacob-roluri-tgst

Faptul nu este deloc întâmplător pentru actriţa în vârstă de 36 de ani, absolventă a secţiei de actorie în limba germană din cadrul Facultăţii de muzică a Universităţii de Vest din Timişoara, căci talentul, maturitatea profesională şi creativitatea conferită interpretării s-au făcut simţite nu de puţine ori în personaje din spectacole de referinţă ale acestei scene, ca Irina Nikolaevna Arkadina din Pescăruşul de Cehov, în regia lui Yuri Kordonsky, Maria din Neînţelegerea de Camus, în regia lui Laszlo Bocsardi, Anna, din Mountainbikerii de Volker Schmidt, Olga din Chip de foc de Marius von Mayenburg, şi Shaking Shakespeare, în regia lui Radu Alexandru Nica, Femeia din Nunta micilor burghezi de Bertolt Brecht, în regia lui Alexandru Dabija, Mama din Ţinuturile joase de Herta Müler, în regia lui Niky Wolcz, Guidria din Regele Cymbelin de W. Shakespeare în regia lui Alexander Hausvater, Lena din Leonce şi Lena de Georg Büchner, în regia lui Bogdan Ulmu, Polly Peachum din Opera de trei parale de Bertolt Brecht, în regia lui Victor Ioan Frunză, în spectacolele mai noi, cu Fuchsiada, conceput de Helmut Stürmer şi Silviu Purcărete, cu Biedermann şi incendiatorii de Max Frisch, în regia lui Tompa Gábor, şi multe altele.

Magda, eroina din De fapt e frumos, poate fi considerată personajul central al acestei poveşti din timpurile noastre, cu oameni (încă) tineri, prizonieri ai Internetului şi ai ambiguităţii mariajului dintre mediul real şi cel virtual, dominaţi de iluziile şi de insatisfacţiile generate de eterna căutare a „sufletului pereche”. Obişnuită cu schimbările de peisaj proprii îndeletnicirilor de reporter, se întoarce din Vietnam spre a înţelege că şi mai vechea ei relaţie sentimentală cu Eike are nevoie de o schimbare, încât, sub pretextul unei aşa-zise călătorii profesionale în India, aleargă într-un suflet la New York spre a-l întâlni pe tânărul şi nefericitul Kurt, muzician de talent, dar aflat în criză de creaţie şi mai ales de susţinere a proiectelor sale. Efemera lor dezlănţuire erotică reprezintă, însă, mult prea puţin pentru fiecare dintre ei şi Magda se întoarce la Eike, fără a scăpa de gustul amar al debusolării, în timp ce Kurt îşi va încheia coşmarul neîmplinirii creaţiei sale de muzician prin sinucidere. Celelalte personaje sunt şi ele departe de un destin fericit. Aflând că după escapada la New York, Magda va aduce pe lume un copil care nu este al lui, Eike, cel care între timp avusese şi el o scurtă aventură amoroasă cu tânăra şi frivola Annika, renunţă să o ia de soţie pe Magda şi se va căsători cu o  mai veche prietenă a ei, fiinţă până atunci deprinsă a-şi potrivi cerinţele de la viaţă după tiparul confortului material şi al  treburilor domestice. Jocul „de-a baba oarba” cu dorinţele, cu amăgirile şi cu refulările înfăţişate în plină modă bolnăvicioasă a etalării vieţii private pe Facebook se va încheia şi pentru protagonista acestei poveşti într-un mod lovit de stranietate şi de cinism, căci ea va găsi limanul „alergării de cursă lungă” tocmai alături de Jonathan, un alt prieten al lor, homosexual, obsedat de pasiunea pentru fotografia artistică şi dispus să ţină loc de tată pentru fetiţa Magdei.

de-fapt-e-frumos-ioana-iacob

Ioana Iacob în spectacolul De fapt e frumos de Volker Schmidt. Data premierei: 12 decembrie 2015. Sursa foto: Teatrul German de Stat din Timișoara

Partitura actriţei Ioana Iacob dă seama de inteligenţa şi de complexitatea interpretării, de impresionantele schimbări de tonalitate şi ritm, de tăcerile bogat semnificative ori, dimpotrivă,  de sangvinitatea explozivă a trăirilor, aşa cum o dovedeşte, de pildă, scena de amor sălbatic dintre Magda şi Kurt. Frazarea, mimica, gestul, atitudinea, dinamica mişcărilor, fie grăbite, poate chiar disperate, ca la întâlnirea cu tânărul muzician, fie ezitante, menite să ascundă adevărul, în dialogul cu Eike, fie deznădăjduite, odată cu ruperea „logodnei”, fie minate de un lăuntric abandon, prin convieţuirea alături de Jonathan, sau provocate de un puseu de senzualitate prin îmbrăţişările Annikei, urmează un traseu sinuos, imprevizibil, captivant, cu subtile accente comice sau dramatice, dar perfect coerent şi fidel intenţiilor regizorului-autor. Este o veritabilă radiografie a „labirintului” lăuntric al personajului, cu luminile şi umbrele sale, cu frânturile de voinţă şi vitalitate ori cu deziluziile şi cu starea de „lehamite”, cu multe întrebări fără răspuns, cu premisele alienării şi cu singurătatea pe care o putem resimţi chiar şi atunci când… nu suntem singuri. Altfel spus, actriţa ne propune o inteligentă şi subtilă percepţie a unor adevăruri ale piesei ce ne privesc pe fiecare dintre noi, abonaţi sau nu la deliciile Internetului.

Ion Parhon

Ion Parhon

logo revista teatrala radio

Vezi: Arhiva rubricii Cronica rolului

Alte articole de Ion Parhon:

Comedia într-o confruntare naţională, cronică de festival

Personaje și măști

Teatrul „impur” în stare de grație

Un loc binecuvântat de pasiune

Antieroine celebre în spectacolul cărţii

O sărbătoare onorată de puterea artei spectacolului

Gânduri la aniversare                          

costintuchilaCRONICA ROLULUIalbert camus,cronica rolului rubrica rtr,De fapt e frumos,derdiedans,ioana iacob,ion parhon,pescarusul arkadina ioana iacob,teatrul german de stat timișoara,yuri kordonsky
Cronica rolului, rubrică de ION PARHON Performanţele din ultimii ani au situat Teatrul German de Stat din Timişoara, condus de domnul Lucian Vărşăndan, printre scenele de elită ale spectacolului din ţara noastră. Faptul şi-a aflat împlinirea atât prin profesionalismul emblematic şi  modernitatea viziunilor unor eminenţi regizori ca Yuri Kordonsky, Silviu...