Cronică de teatru de RĂZVANA NIȚĂ

hamlet metropolis cronica de teatru

”Hamlet” de William Shakespeare”, regia: Victor Ioan Frunză, Teatrul Metropolis, Bucureşti

Un rege bun, drept, frumos, un rege ce părea iubit de toată lumea, moare. Fiul său, prinţul Hamlet nu se poate consola. I se pare incorect, insuportabil, injust şi – cumva şi imoral. Curând avea să descopere că moartea nu e singura injustiţie, ci că ea e rodul unui asasinat, un fratricid odios, meschin şi ticălos comis din patimă pentru putere. O tragedie familială la cel mai înalt nivel. Anii ’60. Danemarca. Breaking News, comedii romantice, muzică şi desene animate. La televizor povestea pare un simplu episod din balamucul general. Să fie la ei acolo. Până ce cazmaua groparului ne va nivela. Pe noi şi diferenţele dintre noi.

Hamlet V I Frunza

Victor Ioan Frunză l-a repus pe Hamlet în centrul istoriei imaginate de Shakespeare. Până azi, nu puţine concepţii regizorale au fost preocupate de sisteme filosofice, frescă socială, radiografii umane. De această dată, faptele reintră în matcă. Hamlet îşi spune povestea trăind-o până la ultimul act – propria moarte şi restabilirea adevărului. Se face dreptate. Dar cu ce preţ! Hamlet îşi pierde pe rând iubirea, inocenţa şi, în cele din urmă, viaţa. Răzbunarea sa – deşi premeditată – are suspansul, eroismul neintenţionat şi dramatismul propriei personalităţi. Hamlet e o conştiinţă dar e încă fraged, impulsiv, dubitativ uneori, şovăielnic, teribil de singur, dar e în felul lui un artist care preţuieşte atât precizia execuţiei cât şi improvizaţia cu sens. Un profesionist al spectacolului istoriei supus de destin unui solicitant contre emploi.

Andrei Huțuleac (Hamlet)

Andrei Huțuleac (Hamlet)

Cu actori ca cei de faţă – versatili, cerebrali, preţuind măsura şi valoarea nuanţelor – reuşita e nu numai asigurată, ci şi memorabilă. Andrei Huţuleac, George Costin, Mirela Zeţa, Alin Florea, Nicoleta Hâncu, Codrin Boldea, Adrian Nicolae, Alexandru Pavel, Sorin Miron, Corina Moise, Carol Ionescu, Voicu Aaniţei, Andrei Redinciuc nu numai că îl aduc pe Shakespeare în zona noastră de accesibilitate azi (auzim, înţelegem, facem legături) dar ne şi conectează la valoarea unică a acestui text prin descoperirea tuturor adevărurilor pe care le-ar putea conţine şi prin comunicarea lor în chip limpede şi coerent.

Un spectacol care face cât o bibliotecă burduşită cu studii şi exegeze. O montare curajoasă care nu derapează nicio clipă, nici din punct de vedere idei/mesaj şi nici în plan stilistic (felicitări Adriana Grand şi Tibor Cari!).

hamlet adriana grand

Fotografii din spectacol de Adriana Grand

”Hamlet”-ul semnat de Victor Ioan Frunză mi-a prilejuit nişte revelaţii, mi-a înlesnit nişte premiere. M-au emoţionat părerea de rău a personajului titular în faţa uciderii accidentale a lui Polonius, puseul de vitalitate frustă cu groparii urmat de durerea pierderii Ofeliei. Am înţeles că au greşit (în sensul că au sărăcit personajul) cei care l-au imaginat pe Hamlet cinic, filosof, blazat. Hamlet e tânăr, energic deşi melancolic, e fraged, dar creativ. El are forţa de a provoca o revoluţie, inteligenţa de a-i anticipa dimensiunea şi nu în ultimul rând are vocaţie de martir. Or, martirii mor tineri, nu devin oameni de stat şi nici nu gestionează ideologii. Revenind la revelaţii, m-a înfiorat stafia regelui Hamlet. Toată această apariţie cumplită, tristă, copleşitoare, blestemată şi obsesivă devine o miză aici. De regulă regizorii fie pur şi simplu bifează acest personaj, fie îl încarcă în chip caraghios.

Tot la capitolul premiere, am văzut o Regină care se transformă pe măsură ce înţelege că este prea târziu totul şi îşi asumă complicitatea la crimă. Am simţit că Ofelia şi Hamlet se iubesc, am lăcrimat la scena în care ea şterge de salivă dovezile iubirii lui şi am înţeles de ce Ofelia îşi pierde minţile. Am simţit că întreaga desfăşurare a faptelor se înscrie într-un contratimp tragic fiindcă e sinonim cu deşertăciunea şi că – paradox la fel de tragic –, restabilirea adevărului nu ne face întotdeauna şi obligatoriu mai fericiţi.

Nu în ultimul rând, l-am admirat în plus pe Victor Ioan Frunză pentru cum a ştiut să ne spună că ”Hamlet” nu este nici despre ”a fi sau a nu fi”, ”restul e tăcere” sau alte tirade de palmares. A ştiut să evite teza şi emfaza. Ne-a spus simplu, clar şi liber de prejudecăţi o poveste sinceră despre cum un om poate schimba lumea schimbându-se pe sine, în numele adevărului, al respectului şi al iubirii.

Atât de mult şi-a iubit şi admirat Hamlet tatăl încât de dragul lui nu ar fi putut deveni niciodată Rege. El trebuie să moară Prinţ într-o lume în care continuăm să ne visăm toţi Regi. Restul e…

Răzvana Niță. Foto: Petre Lupu
logo revista teatrala radio

Vezi: Arhiva rubricii Spectator, ca la teatru de Răzvana Niță

Alte articole de Răzvana Niță: Va fi ora exactă

Quo Vadis, Marie…cronică de teatru

„Port doliul vieţii mele…”, cronică de teatru

Cu seriozitate, despre umorcronică de teatru

Sub semnul creativităţii, cronică de teatru

Mozart rulz, cronică de teatru

Conformism şi nonconformism sau Viaţa pe brânci şi aplauzele în picioare, cronică de teatru

Între istorie şi destin, cronică de teatru

Starea națiunii, la umbra salcâmului tăiat, cronică de teatru

Destine în majuscule, recunoştinţă minusculă, cronică de teatru

Eu, tu, noi…, cronică de teatru

Triaj, cronică de teatru

Înainte ca cenuşa să acopere totul, cronică de teatru

Drumul acesta… De ce?, cronică de teatru

Punctul mort, cronică de teatru

Stella… de la stea. Ca o boîte à musique… Blanche, cronică de teatru

Păsările, ca şi oamenii… visează să zboare, cronică de teatru

Instinctul fericiriicronică de teatru

Exerciţii de rezistenţă cu Familia Tót, cronică de teatru

Et in Portugalia ego…, cronică de teatru

Cine iubeşte şi lasă…, cronică de teatru

Dance me to the end of love

Istoria pe scenă

Seducţia vocilor şi actualitatea clasicilor, cronică de teatru radiofonic

Constantin Brâncoveanu – cu trei zile înaintea Învierii, cronică de teatru radiofonic

Tablouri într-o expoziţie, cronică de teatru radiofonic

Aventura care schimbă destine, cronică de teatru radiofonic

Moartea glumeşte până la capăt, cronică de teatru radiofonic

Tectonica dansului, cronică de teatru

Ca degetele de la o mână, cronică de teatru

Cum se construieşte o cădere, cronică de teatru

Păsări de pradă, cronică de teatru

Liberă trecere către tine însuţi, cronică de teatru

Cum gestionezi o pleaşcă, cronică de teatru

Pe speaker, cronică de teatru

Povestiţi, povestiţi, tot va rămâne ceva, cronică de teatru

Taina întâmplării: Felix şi Pietro – Such a perfect day, cronică de teatru radiofonic

Între Mitică, prinţul mahalalei şi Hamlet, prinţul Danemarcei 

Teatru în grădină – Comedii, capriţuri, pamplezicronică de carte

Caragiale – între exces şi blestemul veşnicei actualităţi, cronică de carte

La umbra cireşilor în floare, despre actorul total, cronică de carte

Calul din piatră şi teatrul din pâine, cronică de carte

Din Paris, cu dragoste

Apartamentul personal – confesional și altar al prieteniei, cronică de carte

Caietul caietelor de regie, cronică de carte

Există și întâmplări fericite 

Şi mâna trup şi suflet se făcu, cronică de teatru 

La bâlci, cu capu-n jos, cronică de teatru

E pur si muove, cronică de teatru

Japonia – între viaţă şi artă, cronică de carte

Teatrul, această incredibilă metaforă a vieţii, cronică de carte

Când teatrul nu te mişcă, cronică de teatru

Dincolo de perete, cronică de teatru

Lecțiile „Lecției”, cronică de carte

Sfânta treime şi cele două jumătăţi, cronică de teatru

Când filmul – ca şi maioneza – se mai taie, cronică de teatru

Fascinaţia omului cu cap de perlă, cronică de teatru

Escrocherii sentimentale, cronică de teatru

Desprinderea din soare şi dreptul la eternitate, cronică de teatru

Dansând povestea, cronică de teatru

Locuri de joacă pentru adulţi, cronică de teatru

Scene din viaţa lui Gigel. Cu Gigi, cronică de teatru

Repetiţii generale, cronică de teatru

Vânare de vânt, cronică de carte

Pe muchia de cuţit a spectacolului, cronică de carte

Exerciţii de imaginaţie, cronică de carte

Fandacsia, cronică de teatru

Teachers, leave those kids alone, cronică de teatru

În contratimp, cronică de teatru

Nici ghinionul nu ţine o veşnicie şi nici Dracul n-o fi aşa de negru, cronică de teatru

Spectacolul ipocriziei, cronică de teatru

Agonia lui Salieri, cronică de teatru

Sfânta criză is coming to town!, cronică de teatru

Şedinţa cu părinţii, cronică de teatru

Repetabila scenă a viciului, cronică de teatru

Viaţa – o repetiţie cu public, cronică de teatru

Lab Story, cronică de teatru

Comedia viciului, cronică de teatru

În Piaţa Mare, cronică de teatru

Şapte miliarde de Robinsoni, cronică de teatru

Portrete în ramă (pliabilă), cronică de teatru

Tămbălău. Impresie, asfinţit cu ploaie, cronică de teatru

Intermediarii, cronică de teatru

Rolling, cronică de teatru

Patologia eşecului, cronică de teatru

Agonia dinaintea victoriei, cronică de teatru

Arta vie, cronică de teatru

Resurse (in)Umane, cronică de teatru

ŞCSPR, CMF? NACMF, cronică de teatru

Viaţa ca un teatru de război, cronică de teatru

Agonia resemnării, cronică de teatru

Un emoţionant exerciţiu de admiraţie, cronică de teatru

Imago mundi – călătorie de plăcere, cronică de carte

Iluzia evadării, cronică de teatru

logo-revista-teatrala-radioVezi și: arhiva rubricii Cronica de teatru

costintuchilaCRONICA DE TEATRUAdrian Nicolae,Alexandru Pavel,alin florea,Andrei Huţuleac,Andrei Redinciuc,Carol Ionescu,Codrin Boldea,corina moise,george costin,hamlet,mirela zeța,nicoleta hâncu,Sorin Miron,victor ioan frunză,Voicu Aaniței
Cronică de teatru de RĂZVANA NIȚĂ ”Hamlet” de William Shakespeare”, regia: Victor Ioan Frunză, Teatrul Metropolis, Bucureşti Un rege bun, drept, frumos, un rege ce părea iubit de toată lumea, moare. Fiul său, prinţul Hamlet nu se poate consola. I se pare incorect, insuportabil, injust şi – cumva şi imoral....