Cronică de teatru de RĂZVANA NIȚĂ

magic national cronica de teatru razvana nita

”Magic Naţional”, spectacol-concert, regia Ion Caramitru, Teatrul Naţional ”I. L. Caragiale”, Bucureşti 

”Sunt dintre aceia care vin în lume cu o rază de lună în creier” – nu ştiu de ce, în timpul spectacolului de la Naţional mi-au venit în minte cuvintele cu care se definea Villiers de l’Isle Adam. Poate fiindcă muzica înglobează acest paradox: descătuşează energia şi imaginaţia şi, în acelaşi timp, creează un cadru intim, un spaţiu al introspecţiei şi meditaţiei.

Acordeonul – instrument polifonic, instrument care face cât o orchestră şi din 1820 încoace desenează cu ritmuri când aprige când tandre conturul marilor pieţe ale lumii. Pian şi muzicuţă, vals şi tango, acordeonul însoţeşte existenţa trepidant armonică a mulţimilor urbane, grăbite, amestecate, aparent greu de cucerit.

Ion Caramitru în Magic Național

Ion Caramitru în ”Magic Național”

Sala Mare se transformă într-o Piazza Grande în care renasc epoci, stiluri, stări şi în care îşi fac loc nostalgii, lirism, voluptăţi, gaguri, senzualitate, candoare, exotism. Tot ce e omenesc. Ion Caramitru i-a pus împreună pe Nichita şi pe Mihai Maximilian, stepul, Caragiale şi Ana Blandiana, romanţele şi jazz-ul american, şansonetele şi Maria Tănase, improvizaţia comic-muzicală, ABBA şi dansul aproape fachiric al lui Istvan Teglas, Anton Pann şi Vivaldi. Un vesel purgatoriu unde nu mai e nimic de izbăvit dar totul de recuperat. Un bâlci vesel, corect politic, tulburător, shakespearian, o revoluţie a bucuriei şi a comunicării care anulează ghilotinele şi izgoneşte inchiziţiile istoriei; un spaţiu cald care te seduce treptat, jumătate feerie, jumătate calm suspin.

Emy Drăgoi

Emy Drăgoi

Tot acest demers ar fi fost neîmplinit fără muzica, inspiraţia şi energia lui Emy Drăgoi, un artist care îşi stăpâneşte acordeonul lăsându-se stăpânit de el. Am avut de câteva ori senzaţia că aplauzele noastre, ale celor din sală agresează, sparg vraja care se instalează în acest perfect cuplu – omul şi acordeonul – ceva dincolo de vorbe şi chiar dincolo de sunete. Felul în care Emy Drăgoi ”zguduie” din când în când instrumentul are ceva din puseul de afectuoasă virilitate, de tacită fraternitate cu care un jocheu îşi struneşte armăsarul sau un rider motocicleta – o demonstraţie de stăpânită forţă, de abilitate îndelung exersată şi de fapt traducerea candid disimulată a unei iubiri pătimaşe.

Medeea Marinescu

Medeea Marinescu

Aylin Cadâr, exploziva Anca Sigartău, Medeea Marinescu, Marius Manole, Emilian Mârnea, Petre Ancuţa, Florin Călbăjos, Istvan Teglas, Lari Giorgescu, Eduard Adam, excepţionalul om-percuţie Lucian Maxim şi orchestra 3D Pro’ect coordonată de unicul Emy Drăgoi oferă autografe artistice surprinzătoare, rafinate, elegante, agreabile. Şi pentru că orice insulă nebună trebuie să se supună lucidităţii creative a unui guvernator, (şi) de această dată, Prospero a fost inepuizabilul Ion Caramitru.

Lucian Maxim

Lucian Maxim. Fotografii de Florin Ghioca. Sursa: TNB

Peste Pieţele Mari ale lumii se lasă întunericul şi forfota se stinge încet. Pe cerul mătăsos, rămân aprinse – discrete lampioane de veghe – stelele. Ca în fiecare seară, undeva – suficient de aproape – un acordeon pictează viaţa… în roz.

Răzvana Niță. Foto: Petre Lupu
logo revista teatrala radio

Vezi: Arhiva rubricii Spectator, ca la teatru de Răzvana Niță

Alte articole de Răzvana Niță: Va fi ora exactă

Quo Vadis, Marie…cronică de teatru

„Port doliul vieţii mele…”, cronică de teatru

Cu seriozitate, despre umor, cronică de teatru

Sub semnul creativităţii, cronică de teatru

Mozart rulz, cronică de teatru

Conformism şi nonconformism sau Viaţa pe brânci şi aplauzele în picioare, cronică de teatru

Între istorie şi destin, cronică de teatru

Starea națiunii, la umbra salcâmului tăiat, cronică de teatru

Destine în majuscule, recunoştinţă minusculă, cronică de teatru

Eu, tu, noi…, cronică de teatru

Triaj, cronică de teatru

Înainte ca cenuşa să acopere totul, cronică de teatru

Drumul acesta… De ce?, cronică de teatru

Punctul mort, cronică de teatru

Stella… de la stea. Ca o boîte à musique… Blanche, cronică de teatru

Păsările, ca şi oamenii… visează să zboare, cronică de teatru

Instinctul fericiriicronică de teatru

Exerciţii de rezistenţă cu Familia Tót, cronică de teatru

Et in Portugalia ego…, cronică de teatru

Cine iubeşte şi lasă…, cronică de teatru

Dance me to the end of love

Istoria pe scenă

Seducţia vocilor şi actualitatea clasicilor, cronică de teatru radiofonic

Constantin Brâncoveanu – cu trei zile înaintea Învierii, cronică de teatru radiofonic

Tablouri într-o expoziţie, cronică de teatru radiofonic

Aventura care schimbă destine, cronică de teatru radiofonic

Moartea glumeşte până la capăt, cronică de teatru radiofonic

Tectonica dansului, cronică de teatru

Ca degetele de la o mână, cronică de teatru

Cum se construieşte o cădere, cronică de teatru

Păsări de pradă, cronică de teatru

Liberă trecere către tine însuţi, cronică de teatru

Cum gestionezi o pleaşcă, cronică de teatru

Pe speaker, cronică de teatru

Povestiţi, povestiţi, tot va rămâne ceva, cronică de teatru

Taina întâmplării: Felix şi Pietro – Such a perfect day, cronică de teatru radiofonic

Între Mitică, prinţul mahalalei şi Hamlet, prinţul Danemarcei 

Teatru în grădină – Comedii, capriţuri, pamplezircronică de carte

Caragiale – între exces şi blestemul veşnicei actualităţi, cronică de carte

La umbra cireşilor în floare, despre actorul total, cronică de carte

Calul din piatră şi teatrul din pâine, cronică de carte

Din Paris, cu dragoste

Apartamentul personal – confesional și altar al prieteniei, cronică de carte

Caietul caietelor de regie, cronică de carte

Există și întâmplări fericite 

Şi mâna trup şi suflet se făcu, cronică de teatru 

La bâlci, cu capu-n jos, cronică de teatru

E pur si muove, cronică de teatru

Japonia – între viaţă şi artă, cronică de carte

Teatrul, această incredibilă metaforă a vieţii, cronică de carte

Când teatrul nu te mişcă, cronică de teatru

Dincolo de perete, cronică de teatru

Lecțiile „Lecției”, cronică de carte

Sfânta treime şi cele două jumătăţi, cronică de teatru

Când filmul – ca şi maioneza – se mai taie, cronică de teatru

Fascinaţia omului cu cap de perlă, cronică de teatru

Escrocherii sentimentale, cronică de teatru

Desprinderea din soare şi dreptul la eternitate, cronică de teatru

Dansând povestea, cronică de teatru

Locuri de joacă pentru adulţi, cronică de teatru

Scene din viaţa lui Gigel. Cu Gigi, cronică de teatru

Repetiţii generale, cronică de teatru

Vânare de vânt, cronică de carte

Pe muchia de cuţit a spectacolului, cronică de carte

Exerciţii de imaginaţie, cronică de carte

Fandacsia, cronică de teatru

Teachers, leave those kids alone, cronică de teatru

În contratimp, cronică de teatru

Nici ghinionul nu ţine o veşnicie şi nici Dracul n-o fi aşa de negru, cronică de teatru

Spectacolul ipocriziei, cronică de teatru

Agonia lui Salieri, cronică de teatru

Sfânta criză is coming to town!, cronică de teatru

Şedinţa cu părinţii, cronică de teatru

Repetabila scenă a viciului, cronică de teatru

Viaţa – o repetiţie cu public, cronică de teatru

Lab Story, cronică de teatru

Comedia viciului, cronică de teatru

logo-revista-teatrala-radioVezi și: arhiva rubricii Cronica de teatru

costintuchilaCRONICA DE TEATRUABBA,anca sigartau,anton pann,Aylin Cadâr,bâlci,caragiale,cronica de teatru revista teatrală radio,Eduard Adam,Emilian Mârnea,emy drăgoi,Florin Călbăjos,istvan teglas,lari giorgescu,lucian maxim,magic national,maria tanase,marius manole,medeea marinescu,Mihai Maximilian,Petre Ancuţa,Pieţele Mari ale lumii,prospero,răzvana niță,teatrul național bucurești,vivaldi
Cronică de teatru de RĂZVANA NIȚĂ ”Magic Naţional”, spectacol-concert, regia Ion Caramitru, Teatrul Naţional ”I. L. Caragiale”, Bucureşti  ”Sunt dintre aceia care vin în lume cu o rază de lună în creier” – nu ştiu de ce, în timpul spectacolului de la Naţional mi-au venit în minte cuvintele cu care se...