Cronică de teatru de MARIANA CIOLAN

cronica de teatru respira mariana ciolan revista teatrala radio

Prin cel dintâi spectacol scos la rampă în acest an la Teatrul „Anton Pann” din Râmnicu Vâlcea, Respiră, asistăm la o premieră pe țară, așa cum s-a întâmplat de mai multe ori în acest teatru condus de Adrian Roman (vezi Aproape, Portugalia sau, din actualul repertoriu, Vermine radiante, Ești un animal, Viskovitz, ori premiera mondială cu O înmormântare erotică), ceea ce – cred că se poate afirma fără teama de a greși – constituie una dintre direcțiile programului estetic pe care și l-a propus acest director și ține de un sincronism în care domnia sa crede cu tărie.

imagini spectacol respira teatrul anton pann rm valcea

Spectacolul, în regia lui Adrian Roman, este bazat pe propria sa traducere a piesei Lungs, scrisă de Duncan Macmillan, dramaturg și regizor englez, deopotrivă autorul unor apreciate scenarii tv și radiofonice. Născut în 1980, acesta s-a impus printr-un teatru despre „lucruri care nu s-au spus încă”, lucruri ce trebuie, însă, imperios arătate, pentru a face să se clatine retorica nefastă, alimentată de ipocrizia generalizată a societăților, deja cronicizată, în pargul unui dezastru de proporții. Dramaturgia sa, o dramaturgie a adevărurilor urgente, numără deja titluri ca Every brilliant thing, care abordează problema depresiei, sau 2070, care explorează profetic viitorul, aidoma lui Orwell (pe care l-a pus în scenă, de altfel), din perspectiva schimbărilor climaterice.

Olimpiu Blaj Simona Arsu respira

Olimpiu Blaj și Simona Arsu în spectacolul Respiră, regia: Adrian Roman, Teatrul „Anton Pann” din Râmnicu Vâlcea 

În spectacolul Teatrului „Anton Pann” cu Respiră, la intrarea în sală, publicul descoperă un cuplu într-un fel de îmbrățișare ușor chinuită. Te poate trimite vag cu gândul la unele sculpturi sau tablouri celebre. El și Ea, generici. Imaginea prinde viață, idee. Focusarea în ultracontemporaneitate se produce rapid, conversația debutează sugerând că cei doi se află la Ikea pentru cumpărături. Tema principală a discuției lor vizează responsabilitatea zămislirii unui copil. Temă intersectată, mixată cu idei mai mult decât preocupante astăzi, căci acea lume unde ar trebui să vină copilul este o lume sufocată de propriile ei „mașini” menite să ne facă viața mai ușoară, așa că „amprenta de carbon” a unei persoane devine și ea de-a dreptul alarmantă pentru starea planetei, pentru degradarea mediului, în contextul exploziei demografice. „Ca să aduci pe lume un copil îți trebuie motive serioase, dar care sunt acelea ?” Există în piesă o pendulare ritmică între individual și global în jurul acestei idei-forță, apăsat exprimată mai ales în partea de început a ei. Este izvorâtă din propriile convingeri ale autorului, cum înțelegem dintr-un interviu al său, în tot cazul, adună neliniștile unei generații, temerile și reținerile ei, iar reacția publicului din Sala Studio de la Râmnicu Vâlcea a reconfirmat interesul acestui text care s-a jucat cu succes în Marea Britanie, Statele Unite, Italia, Austria ori Germania.

imagine spectacol respira

Provocarea piesei, afirmă regizorul spectacolului, a venit din densistatea textului, dar și din indicația expresă a autorului ei ca să nu fie folosit nici un element de decor sau recuzită. Pe care a respectat-o și a exploatat-o în folosul montării sale. Împreună cu Traian Tuță, el „construiește” spațiul gol delimitat de pereții acoperiți cu pânză. Acest mediu va recepta culorile schimbătoare ale unui eclaraj care punctează fluxul conversației, cu accente amplificate pe trăirile mărturisite cu sinceritate electrizantă de către cele două personaje, subliniind momentele-cheie, sintetizate din când în când în sintagme definitorii pulsând înscrise în fundal. Pe tot parcursul unui alert schimb de replici care, în cele optzeci de minute ale spectacolului, traversează ani și etapele vieții cuplului. Manevrate cu delicatețe, luminile capătă valențele unui rezoneur și amplificator, îmbracă funcție poetică și dramatică în acest construct scenic unde forța ideatică și expresivă stă în puterea actorilor.

Simona Arsu in spectacolul respira

Simona Arsu 

Dintr-o trupă tânără și talentată cu care se mândrește astăzi teatrul vâlcean, apreciată în ansamblu sau prin componenții ei și dincolo de porțile orașului, cei aleși să întrupeze cele două personaje sunt Olimpiu Blaj, cu fiecare nouă apariție scenică la Râmnicu Vâlcea, tot mai precis și concentrat în creațiile sale, și Simona Arsu care dezvăluie din nou calitățile interpretative prin care s-a făcut remarcată la debutul de aici în Femei/Bărbați, spectacol văzut în Festivalul Național de Teatru în toamna lui 2015. În acest spațiu gol, ca o coală imaculată unde destinul va așterne parcursul existențial al personajelor, cei doi interpreți reușesc să țeasă, dincolo de acest strigăt contemporan, de acest „nouă chiar ne pasă”, prin explorarea iscusită a replicilor aproape fulgurante, ca flash-uri sacadate, o poveste. Povestea cuplului dintotdeauna, cu suișuri ce-ți taie respirația și coborâșuri la fel de vertiginoase în impasuri tulburătoare, cu interogații despre familie în înțelesul ei tradițional și despre temeiurile relației, cu elanuri alimentate de pasiunea devorantă și căderi generate de gelozii ori tristeți irepresibile, cu despărțiri și regăsiri. O poveste de iubire. Grație unui decupaj energic în acest text cumva egal din scriitură, fără scene, ei sunt conduși spre un joc modern, ca o apă tumultuoasă sub meandrele întortocheate. Olimpiu Blaj printr-o interiorizare bine controlată, iar Simona Arsu prin efuziuni de asemenea inteligent temperate, printr-o mobilitate convingătoare și cuceritoare a expresivității sale. Un joc într-un crescendo rafinat, ca un soi de „balet” plastic și plin de înțeles, ce se desenează în scenă. Actorii înfățișează, nu lipsit de câteva adieri binevenite de umor și fină ironie, efigii emblematice dar, mai ales, oameni de carne și sânge, cu trăirile lor puternice, într-un context situațional mai mult sugerat, căruia spectatorul este stimulat să îi imagineze configurația potrivită.

respira foto adi bulboaca

Fotografii din spectacol de Adi Bulboacă

Într-un repertoriu variat și valoros, Respiră este un spectacol care impune prin generoasa temă a cuplului, prin abordarea unei problematici de mare interes contemporan, prin prestațiile actoricești capabile să emoționeze, dar și prin stilul incitant. Și va atrage cu siguranță nu numai publicul tânăr care se află indubitabil pe aceeași lungime de undă cu scriitura și cu înscenarea ei.

Premieră națională la Teatrul „Anton Pann”: Respiră, reportaj, VTV România, 4 februarie 2016

Vezi și: Adrian Roman: „Prin spectacole de calitate, încercăm să menținem sincronismul european al Teatrului din Râmnicu Vâlcea”, interviu realizat de Mariana Ciolan

logo revista teatrala radioCronici, reportaje și interviuri de Mariana Ciolan:

 Pălăria florentină

„Solitaritate”, un strigăt contemporan

„Blackbird” la UnTeatrumariana ciolan

Teatrul Tineretului în turneu la Bucureşti

„Titanic Vals” deschide anul teatral la „Odeon”

„Construim poduri, trecem graniţe”…

Sincronism european, cronică la spectacolul O poveste ciudată cu un câine la miezul nopţii

Strălucire și sens, cronică la spectacolul Cabaret

Lucian Vărșăndan: „Creșterea trupei Teatrului German din Timișoara este principalul nostru obiectiv”

Annie Muscă: „O lună dedicată unei actrițe inconfundabile”

Spre lumea largă… 

Shakespeare al tuturor

Cei doi Richard…

FITS 2014. Flash – Începutul

FITS 2014. Flash – Orașul pe scenă

FITS 2014. Flash – Omul-spectacol

FITS 2014. Flash. Bursa de spectacole – construind viitorul

Amintiri cu actori, amintiri despre actori: George Constantin

Annie Muscă – biograful și personajele sale

Mircea Cornișteanu: „Robert Wilson vorbește o altă limbă teatrală, pe care nici noi, nici alții nu o cunoaștem”

Eveniment: „Rinocerii” la Teatrul Naţional din Craiova

Saviana Stănescu pe scena Teatrului Odeon – interviu

Festivalul Internaţional de Teatru de la Oradea se deschide cu „Muzicanţii din Bremen”

Orădenii în festival

Premieră la Întâlnirile Internaționale de la Cluj-Napoca

Moartea pentru patrie sau râsu-plânsu… la bloc

Pledoarie pentru teatru

Aniversare Ștefan Mihăilescu-Brăila

Aniversarea a 10 de ani de audiții la Majestic

Bocsárdi László: „Dacă un spectacol de astăzi este și poetic, nu se strică teatrul”, interviu

Aura Corbeanu: „«Clipe de viață», un omagiu adus de artiști importanți din România colegilor lor”, interviu

„Adunarea păsărilor” la Teatrul „Țăndărică”

La Teatrul Excelsior, in focus: tinerii, cronică de teatru

Lucian Vărșăndan: „«Bremen», un spectacol în viziune ludică”, interviu

Constantin Chiriac: „Noi suntem aici pentru dialog”, reportaj

Școlile și academiile de teatru împreună, cronică de festival

Un spectacol-eveniment: „Dialog imaginar cu Anton Pann” de Pușa Roth

Ecouri FITS 2015, cronică de festival

Spectacolul-lectură la Teatrul „Nottara” – interviu cu Mădălina Negrea

Doina Lupu: „Gala Tânărului Actor – HOP 2015, o ediție cu multe noutăți”, interviu

Mircea M. Ionescu: „Există dramaturgie română. Trebuie doar să fie citită”, interviu

Luminița Puiuleț despre „Antisocial” și alte proiecte teatrale ale studenților sibieni

Alexandru Darie: „«The Bach Files», o poveste despre iubire și căutarea de sine”, interviu

Gala Tânărului Actor HOP în primele zile, reportaj

În căutarea actoriei în stare pură…, cronică de teatru

Festivalul de Teatru Scurt 2015, o ediție atipică, cronică de teatru

„Mai tare decât moartea e iubirea”, recital Emil Boroghină la Tel Aviv, interviu

Lucian Vărșăndan despre „Fuchsiada”, interviu

Petru Hadârcă: „Ne propunem să continuăm proiectul de teatru românesc pe ambele maluri ale Prutului”, interviu

„Omul din La Mancha” – celebrare pe scena FITO, interviu cu actorul Daniel Vulcu

Tragos – „un festival al iubirii de teatru”, interviu cu criticul de teatru Doru Mareș

Festivalul Tânăr de la Sibiu, interviu cu Adrian Tibu

Festivalul Internațional de Teatru pentru Publicul Tânăr Iași își onorează titlul de festival european, interviu cu Oltița Cîntec

 

Tudor Lucanu: „Îmi plac poveștile care să mă emoționeze mai întâi pe mine”, interviu

Liviu Timuș: „Teatrul a prins din nou viață, interviu

Festivalul Național de Teatru – în jurul scenei, cronică de teatru

La Teatrul „Nottara”, plăcerea lecturii continuă, cronică de teatru

Trupa Arcadia – două spectacole, două festivaluri, cronică de teatru

„Omul care mânca lumea” la Teatrul de Artă, cronică de teatru

George Albert Costea: „Un gen inedit deocamdată pentru Craiova”, interviu

Claudiu Goga: „«Dansând în noapte» este un spectacol care propune un stil”

Teatrul „Sică Alexandrescu” din Brașov – scenă a dramaturgiei contemporane, cronică de festival

Aplauze pentru Lena… la București, cronică de teatru

Trupa românească permanentă din Oradea a împlinit 60 de ani!, cronică de teatru

Lucian Vărșăndan: „Spectacolul «De fapt e frumos» aduce în prim-plan o realitate specifică oamenilor tineri, dar nu numai lor”, interviu

Alexandru Gherman: Proiecte de film și teatru, interviu

Trupa Osonó încheie anul 2015 cu două reprezentaţii la Sfântu Gheorghe, interviu cu actorul și regizorul Fazakas Misi

În căutarea… anului dispărut, cronică de teatru

Vlad Cristache: „Învăluite în umor, problemele grave capătă o valoare mult mai mare”, interviu

Teatrul „Nottara” deschide anul teatral cu un spectacol de Alexander Hausvater, reportaj

„Să fim atenți cum construim prezentul!”, cronică de teatru

Turneul Teatrului Național din Chișinău la București, cronică de teatru

Matei Vișniec: „Fiecare fapt divers are un fel de etaj metafizic”, interviu

Sânziana Stoican: „Caut locul și oamenii cu care să spunem ceva prin spectacolele noastre”, interviu

Teatrul Național din București – între Centenarul Dada și Anul Shakespeare

logo revista teatrala radioVezi și: Arhiva rubricii Cronica de teatru

costintuchilaCRONICA DE TEATRUadrian roman,cronică de teatru rtr,Ikea,mariana ciolan,olimpiu blaj,orwell,respira de Duncan Macmillan,saptiu gol,simona arsu,teatrul anton pann rm valcea
Cronică de teatru de MARIANA CIOLAN Prin cel dintâi spectacol scos la rampă în acest an la Teatrul „Anton Pann” din Râmnicu Vâlcea, Respiră, asistăm la o premieră pe țară, așa cum s-a întâmplat de mai multe ori în acest teatru condus de Adrian Roman (vezi Aproape, Portugalia sau, din...