Cronică de teatru de RĂZVANA NIȚĂ

cronica de teatru jocul vietii si al mortii razvana nita

Jocul vieţii şi al morţii, adaptare liberă după Horia Lovinescu, regia: Horaţiu Mălăele, Teatrul de pe Lipscani, 2015

Ne aflăm în plină apocalipsă. Omenirea e în toiul colapsului. Ultimele relicve ale supravieţuirii: un tată (Adam), cei doi fii ai săi (Cain şi Abel) şi Ana (simbol al ispitei primordiale dar şi al vitalităţii, fertilităţii, maternităţii). 

Textul lui Horia Lovinescu, Jocul vieții și al morții în deșertul de cenușă, a prilejuit realizarea unei montări remarcabile (regia Dan Micu) la sfârşitul anilor ’70 ai secolului trecut pe scena Teatrului „Nottara”. Vorbim de cea mai ostilă perioadă a comunismului ceauşist, în care şi simpla aluzie la parabolele biblice era considerată o curajoasă şi automat valoroasă ieşire din normă, o formă de libertate, un act de frondă. Azi lucrurile s-au mai schimbat (chiar radical). În 2015, complexa metaforă a dramaturgului român sună artificial şi excesiv de încărcat. Ni se serveşte şi sfârşitul lumii şi eternul conflict dintre Bine şi Rău, raţiune şi instinct, inocenţă şi crimă cu premeditare, generozitate şi egoism, fratricid dar şi încercări de definire ale fraternităţii, erotismului, paternităţii, vieţii în general, morţii în general şi în ce măsură aceasta din urmă constituie capătul tuturor celor ştiute şi văzute. Altfel spus, ni se propun atâtea interogaţii, e atât de mult încât riscă să devină caduc şi în orice caz, cumplit de plictisitor. 

horatiu malaele si crina semciuc

Horațiu Mălăele și Crina Semciuc

Am fost foarte curioasă să aflu, să descopăr, ce l-a atras pe Horaţiu Mălăele la acest text, dincolo de – foarte posibil – nostalgica aducere aminte a producţiei de la „Nottara”. Am urmărit spectacolul de pe Lipscani cu mare atenţie dar sincer, sunt confuză. Regizorul a închipuit un soi de dramă moralizatoare pe alocuri parodică sau, dacă vreţi, o comedie cu un fior dramatic destul de kitsch şi un patetism dejucat. Pe scenă e acelaşi Horaţiu Mălăele pe care îl ştim (cu toate schemele, găselniţele şi, mai la urma urmei, maniera care îl face atât de special şi atât de iubit de public), numai că rezultatul e o struţo-cămilă la care râzi cu noduri, în care te simţi permanent rătăcit, abandonat. Ca să nu mai vorbesc de apendicele, interludiile literare (consideraţii pe teme diverse cum ar fi evoluţia omului, adulterul, moartea) susţinute de un personaj cam bizar (Mircea Constantinescu – claun, filosof, Mefisto, înţelept şarmant împăcat cu limitele firii, amfitrion şi histrion deopotrivă – de toate pentru toţi). Dacă Abel (Lari Giorgescu), Cain (Bogdan Mălăele) şi Ana (Crina Semciuc – cea mai versatilă şi spectaculoasă dintre ei) întruchipează nişte eroi posibili, personajul interpretat de Horaţiu Mălăele te bagă în ceaţă. Profet ratat, patriarh ludic, adesea scabros, ticălos, ipocrit, chinuit de accese de luciditate nostalgică dar şi de băşcălie groasă, Adam se spânzură după o zi întreagă de post, de „asumare” a suferinţei cristice pe un simulacru de cruce, dar şi ca o consecinţă a unui irepresibil dor de copilărie. 

jocul vietii si al mortii dupa horia lovinescu

M-am tot gândit de ce decorul arată aşa încărcat, înghesuit, un amestec de obiecte recognoscibile într-o austeritate cenuşiu impersonală de sfârşit de lume? De ce Abel e îmbrăcat cu o cămaşă de brigadier pe șantier, Cain destul de civil ca şi Ana de altfel, iar Adam o treime nonconformist (jeans), o treime beduin, o treime Costache Giurgiuveanu, aşa cum apărea el în filmul lui Iulian Mihu după Enigma Otiliei

Toată însăilarea de fapte, gesturi, replici se adună într-un conglomerat cleios, un hibrid care nu coagulează într-un mesaj coerent. În afară de două-trei poante (şi alea cam de spatele decorului), nu rămâi cu mai nimic. Sigur, lumea râde pentru că s-a obişnuit că la Horaţiu Mălăele e de râs aşa cum la fiecare reprezentaţie cu Radu Beligan sau Florin Piersic se aplaudă  – obligatoriu – zeci de minute, în picioare. 

crina semciuc jocul vietii si al mortii

Crina Semciuc

Jocul vieţii şi al morţii pare să reconstituie un scenariu atemporal al apocalipsei, numai că lumea merge mai departe, menţinându-se în condiţia supravieţuirii. Ana va naşte, Binele şi Răul vor continua să coexiste. Poate tocmai ăsta e blestemul – acest perpetuum mobile care nu se opreşte nici în faţa cele mai abominabile crime. Nu e nimic sublim, emoţionant sau înălţător în asta. Cel puţin nu pe Lipscani. Cât despre kitsch… 

razvana nita

Răzvana Niță. Foto: Petre Lupu

logo revista teatrala radio

Alte articole de Răzvana Niță: Va fi ora exactă 

Quo Vadis, Marie…cronică de teatru

„Port doliul vieţii mele…”, cronică de teatru 

Cu seriozitate, despre umor, cronică de teatru

Sub semnul creativităţii, cronică de teatru

Mozart rulz, cronică de teatru

Conformism şi nonconformism sau Viaţa pe brânci şi aplauzele în picioare, cronică de teatru

Între istorie şi destin, cronică de teatru

Starea națiunii, la umbra salcâmului tăiat, cronică de teatru

Destine în majuscule, recunoştinţă minusculă, cronică de teatru

Eu, tu, noi…, cronică de teatru

Triaj, cronică de teatru

Dance me to the end of love

Istoria pe scenă

Seducţia vocilor şi actualitatea clasicilor, cronică de teatru radiofonic

Constantin Brâncoveanu – cu trei zile înaintea Învierii, cronică de teatru radiofonic

Tablouri într-o expoziţie, cronică de teatru radiofonic

Aventura care schimbă destine, cronică de teatru radiofonic

Moartea glumeşte până la capăt, cronică de teatru radiofonic

Taina întâmplării: Felix şi Pietro – Such a perfect day, cronică de teatru radiofonic

Între Mitică, prinţul mahalalei şi Hamlet, prinţul Danemarcei 

Teatru în grădină – Comedii, capriţuri, pamplezircronică de carte

Caragiale – între exces şi blestemul veşnicei actualităţi, cronică de carte

La umbra cireşilor în floare, despre actorul total, cronică de carte

Există și întâmplări fericite 

Arhiva rubricii Spectator, ca la teatru de Răzvana Niță

logo revista teatrala radioVezi și: Arhiva rubricii Cronica de teatru

costintuchilaCRONICA DE TEATRUabel si cain,apocalipsa,cronica de teatru,horațiu mălăele,horia lovinescu,jocul vieții și al morții,răzvana niță,teatrul de pe lipscani,teatrul nottara
Cronică de teatru de RĂZVANA NIȚĂ Jocul vieţii şi al morţii, adaptare liberă după Horia Lovinescu, regia: Horaţiu Mălăele, Teatrul de pe Lipscani, 2015 Ne aflăm în plină apocalipsă. Omenirea e în toiul colapsului. Ultimele relicve ale supravieţuirii: un tată (Adam), cei doi fii ai săi (Cain şi Abel) şi Ana...