Cronică de teatru de RĂZVANA NIȚĂ

cronica de teatru razvana nita

Visul unei nopţi de vară de William Shakespeare, Teatrul Metropolis din București, regia: Victor Ioan Frunză

Presupun că ştiţi, Constituţia ne spune că Fericirea e un drept al fiecăruia dintre noi, pe care chiar ea, legea fundamentală ni-l garantează. Din spectacolul lui Victor Ioan Frunză şi al actorilor lui minunaţi reiese ceva şi mai important. Omul, fiinţa umană este orientată instinctiv către fericire, aşa cum e către libertate şi nevoia de afecţiune. A simţi, a dori, a îndrăzni sunt de fapt porniri instinctive către fericire. 

visul unei nopti de vara

Această variantă a Visului shakespearian este una viscerală, carnală. Puck este un teluric, regele carnavalului, duhul visului, capul răutăţilor, cel care face şi desface „cununiile” pasiunii, un geniu care experimentează pe trupuri şi nu pe suflete şi creează complicităţi. E însăşi materia nestăpânită, neîmblânzită şi de necuprins – ceea ce ne scapă mereu, partea misterioasă a naturii noastre. 

Regizorul a construit cu minuţiozitate, tenacitate, activând fantastice resorturi creative, scenele celor patru tineri (Hermia, Helena, Lysander, Demetrius) – gesturi sugestive, fizicaţie cu sens, impecabilă sincronizare, mimică activă – o fluenţă a mişcării aproape celestă sau subacvatică. 

visul unei nopti de vara metropolis foto adriana grand

Fotografii din spectacol de Adriana Grand

Nu ştiu ce (nu ştiu nici cum) le spune Victor Ioan Frunză actorilor cu care lucrează şi uneori parcă nici nu aş vrea să aflu. Nu aş vrea să mi se devoaleze nimic, să fiu dez-vrăjită, să se smulgă aura. Dar e clar că împreună performează, comunică într-un mediu „lucrativ” aparte, care nu le limitează libertatea şi în acelaşi timp le educă spiritul. E atâta energie activată cu cap, o „nebunie” atât de magnetică, încât ştiu precis că în spate sunt zeci de ore de trudă, de construcţie riguroasă. Oamenii ăştia nu doar au citit textul şi îl spun pe de rost. Ei se identifică cu povestea şi, prin ei, o descoperim şi noi. Şi ne interesează. Pentru că e vie, are dimensiune şi relief. Tot ce se întâmplă pe scenă are o miză, nu e nimic întâmplător sau fiindcă dă bine. 

Şi mai face ceva acest regizor-demiurg (de data asta cu complicitatea Adrianei Grand – unul dintre puţinii scenografi români la care poţi aplauda nu numai inventivitatea, ci şi histrionismul şi umorul). Frunză redescoperă latura fabuloasă a acestei arte. 

metropolis visul unei nopti de vara

Poate părea un truism, ceva ce vine de la sine, dar teatrul chiar e cea mai spectaculoasă dintre arte. El trebuie să surprindă, să taie respiraţia, „să atace” organic. Or, secvenţa teatrului în teatru din final e fabuloasă, e ca Disney, îţi vine să spui „Aşa ceva nu-i adevărat!”, ca şi scena Titaniei cu Măgarul al cărui falus sau val spermatic irumpe până în sală, dar şi ultima apariţie a lui Puck, un şoc de-o clipă. Realizatorii au spus: „Suntem la teatru atunci să fie spectaculos!!” Teatrul e magic pentru că lucrează cu imaginaţia şi cu harului actorului de a transfigura. 

Jucat strâns, sigur, realizat cu măsura şi bunul-gust deja consacrate, Visul unei nopţi de vară este un spectacol despre instincte care deschide apetitul pentru spirit – o mini-enciclopedie teatrală, mostră de profesionalism desăvârşit. Totul învăluit într-o atât de tandră, surprinzătoare, discretă şi rodnică emoţie. Ca în vis…

razvana nita

Răzvana Niță. Foto: Petre Lupu

logo revista teatrala radio

Alte articole de Răzvana Niță: Va fi ora exactă 

Quo Vadis, Marie…cronică de teatru

„Port doliul vieţii mele…”, cronică de teatru 

Cu seriozitate, despre umor, cronică de teatru

Sub semnul creativităţii, cronică de teatru

Mozart rulz, cronică de teatru

Conformism şi nonconformism sau Viaţa pe brânci şi aplauzele în picioare, cronică de teatru

Între istorie şi destin, cronică de teatru

Starea națiunii, la umbra salcâmului tăiat, cronică de teatru

Destine în majuscule, recunoştinţă minusculă, cronică de teatru

Eu, tu, noi…, cronică de teatru

Triaj, cronică de teatru

Înainte ca cenuşa să acopere totul, cronică de teatru

Drumul acesta… De ce?, cronică de teatru

Punctul mort, cronică de teatru

Stella… de la stea. Ca o boîte à musique… Blanche, cronică de teatru

Păsările, ca şi oamenii… visează să zboare, cronică de teatru

Dance me to the end of love

Istoria pe scenă

Seducţia vocilor şi actualitatea clasicilor, cronică de teatru radiofonic

Constantin Brâncoveanu – cu trei zile înaintea Învierii, cronică de teatru radiofonic

Tablouri într-o expoziţie, cronică de teatru radiofonic

Aventura care schimbă destine, cronică de teatru radiofonic

Moartea glumeşte până la capăt, cronică de teatru radiofonic

Taina întâmplării: Felix şi Pietro – Such a perfect day, cronică de teatru radiofonic

Între Mitică, prinţul mahalalei şi Hamlet, prinţul Danemarcei 

Teatru în grădină – Comedii, capriţuri, pamplezircronică de carte

Caragiale – între exces şi blestemul veşnicei actualităţi, cronică de carte

La umbra cireşilor în floare, despre actorul total, cronică de carte

Calul din piatră şi teatrul din pâine, cronică de carte

Există și întâmplări fericite 

Arhiva rubricii Spectator, ca la teatru de Răzvana Niță

logo revista teatrala radioVezi și: arhiva rubricii Cronica de teatru

costintuchilaCRONICA DE TEATRUcronica de teatru,fericire,pucj,răzvana niță,shakeapeare,teatrul metropolis,titania,victor ioan frunză,visul unui nopți de vară
Cronică de teatru de RĂZVANA NIȚĂ Visul unei nopţi de vară de William Shakespeare, Teatrul Metropolis din București, regia: Victor Ioan Frunză Presupun că ştiţi, Constituţia ne spune că Fericirea e un drept al fiecăruia dintre noi, pe care chiar ea, legea fundamentală ni-l garantează. Din spectacolul lui Victor Ioan Frunză...