Cronică de teatru tv de ANI BRADEA

cronica-de-teatru-tv-ani-bradea-sarpele-mircea-eliade

cronica-de-teatru-tv-siglaTu șerpe balaur,/cu solza de aur,/cu nouă limbe împungătoare,/cu nouă cozi izbătoare,/să te duci la ea,/unde-o vei afla…/și tu să n-o lași/până ce ea,/mândra mea,/cu mine s-a întâlni/și îmi va vorbi.” Cu acest descântec de dragoste își începe Mircea Eliade scrierea fantastică Șarpele, publicată pentru prima oară în anul 1937. Considerat de către unii critici roman, așa cum și sarpele-mircea-eliade-1937apare menționat în subtitlul la prima ediție, nuvelă de către alții, textul a constituit de-a lungul vremii o sursă de inspirație pentru regizori. Unul dintre ei a fost regretatul Viorel Sergovici, cel care a mai abordat proza fantastică a lui Mircea Eliade, obținând cu Domnișoara Cristina, în 1992, Premiul APTR. În 1996 UNITER acordă Premiul pentru Teatru TV producției Șarpele, în regia aceluiași Viorel Sergovici, spectacol care s-a bucurat de o distribuție de excepție: Claudiu Bleonț, Gheorghe Dinică, Mitică Popescu, Ilinca Goia, Mircea Rusu, Victoria Cociaș, Alexandru Jitea, Cătălina Mustață și Tomi Cristin.

Intriga pare la început destul de simplă, o povestire erotică, dacă ar fi să judecăm la nivel profan. Un grup de prieteni, după ce petrec undeva, într-un conac boieresc la țară, se hotărăsc să plece pentru câteva zile într-o călătorie, la o mănăstire din apropiere. Întâlnirea cu un personaj misterios, Andronic, pe care îl iau în mașină, după ce aceasta se oprise inexplicabil înainte de apariția lui, va schimba complet cursul evenimentelor. Vraja care se țese în jurul acestui personaj, influența hipnotică pe care o exercită asupra celorlalți, în special asupra femeilor și, într-un mod cu totul aparte, asupra Dorinei, cea care devine mireasa pierdută în timp și partenera lui Andronic la refacerea cuplului primordial, practicile de magie în care îi inițiază, prin jocurile aparent inocente și cu tentă erotică pe care le propune, conturează cadrul perfect pentru o narațiune mitico-fantastică. Însuși autorul o consideră ca fiind cea mai bună scriere fantastică a sa, despre care spunea în Memorii: „Fără să fi știut, fără să fi vrut, izbutisem să arăt în Șarpele ceea ce voi dezvolta mai târziu în lucrările mele din filosofia și istoria religiilor, și anume că, aparent, sacrul nu se deosebește de profan, că fantasticul se camuflează în real, că Lumea este ceea ce se arată a fi și totodată cu cifru.”

sarpele_ilinca-goia-2

Ilinca Goia (Dorina) în Șarpele după Mircea Eliade, TVR

Șarpele reprezintă desigur un simbol, cum simboluri pot fi considerate numele personajelor, locurile în care se desfășoară acțiunea, ori anumite întâmplări și trăiri, toate fiind „chei” cu care se pot dezlega enigme ascunse ale vieții. De pildă Andronic, nume derivat din grecescul Andronikos și tradus prin bărbat, sau victorie, ambele atribute care caracterizează personajul lui Eliade, cel ce se remarcă nu doar ca o puternică atracție masculină, dar și ca semnificație a izbânzii sacrului asupra a tot ceea ce este profan. Trecerea de la real, preocupări obișnuite, norme și obligații sociale, altfel spus cotidianul profan, spre mitic se face la lumina lunii, atunci sarpele-mircea-eliade-teatru-tvcând Andronic apare înconjurat de vraja pădurii, antrenându-i pe ceilalți într-un ciudat joc inițiatic. Întrebat despre misterioasa absență de peste zi, acesta răspunde că își petrece tot timpul, până la apusul soarelui, pe insula din mijlocul apelor, în compania șerpilor, vietăți situate în relația cea mai apropiată cu Pământul, ca matrice a vieții. De aici șarpele se confundă cu personajul Andronic și capătă diferite conotații atribuite în credințele popoarelor, în special aceea de simbol erotic. Desigur, așa cum precizează Mircea Eliade în Tratat de istorie a religiilor, lucrurile se cuvin a fi analizate mult mai serios și mai profund. „Relațiile dintre femeie și șarpe sunt multiforme, însă ele nu pot fi în nici un caz explicate global printr-un simbolism erotic simplist.[…] Ceea ce reiese destul de clar din acest polisimbolism al șarpelui este destinul său lunar, adică puterea lui de fecundare, de regenerare, de nemurire prin metamorfoză.”(1) Sub hipnoza indusă de Andronic, cel care vorbește cu șarpele (nevăzut de ceilalți, dar care, spune el, vrea să intre prin zid, neliniștit și agresiv), femeile din grupul de vilegiaturiști trăiesc, fiecare în parte, puternice emoții erotice, prin transpunerea în vis a unor dorințe neexprimate, dar prezente în subconștientul lor. Intervine aici extraordinara coloană sonoră creată de Adrian Enescu care, pe tot parcursul producției, menține și amplifică senzația de straniu, de ireal. Consider că mare parte din reușita spectacolului se datorează muzicii create în acest scop de Adrian Enescu. Fără această muzică, emoția spectatorului n-ar fi putut fi atât de puternică. Din păcate reprogramarea acestei producții în data de 21 august 2016, pe programul 2 al Televiziunii Române, s-a făcut în memoria cunoscutului compozitor, dispărut mult prea devreme, la doar 68 de ani, pe 19 august, în acest an.

sarpele-bleont-cronica-teatru-tv

Claudiu Bleonț (Andronic) în Șarpele

Dar poate cel mai puternic simbol al nuvelei Șarpele este cel al centrului spiritual primordial, al insulei din mijlocul apelor, loc unde se împlinește fericirea paradisiacă, o recreare a insulei lui Euthanasius. Drumul pe care-l parcurg cei doi, Andronic în primul rând și apoi Dorina, noaptea, cu barca, spre un tărâm protejat de ape, un centru sacru în mijlocul spațiului profan, pentru că „orice microcosmos, orice regiune locuită posedă ceea ce am putea numi un Centru, adică un loc sacru prin excelență”(2), semnifică tocmai găsirea acelui spațiu paradisiac, în afara timpului, unde este posibilă refacerea perechii adamice. Un spațiu unde „nu poți ajunge decât în urma unei călătorii pe apă […] simbolul prin excelență al unui centru spiritual și, mai exact, al centrului spiritual primordial”(3). De altfel, în textul lui Eliade cei doi îndrăgostiți sunt găsiți dimineața goi și îmbrățișați.

catalina_mustata

Cătălina Mustață (Lina) în Șarpele

În spectacolul TVR, viziunea regizorului Viorel Sergovici trimite la mitul sufletelor-pereche, întâlnit și în alte opere, ca de pildă în romanul Adam și Eva al lui Liviu Rebreanu, conform căruia îndrăgostiții își caută împlinirea iubirii lor în timp, în viețile viitoare. Vraja se rupe atunci când Dorina întreabă de șarpe, deși fusese prevenită să nu pronunțe acest cuvânt, moment în care Andronic, copleșit de tristețe, își anunță iubita că îl va căuta toată viața, dar nu-l va mai găsi niciodată. Finalul ne înfățișează întâlnirea pe drumul spre mănăstire dintre alții și totuși aceiași protagoniști, un Andronic și o Dorina dintr-o viață viitoare, iar povestea, ni se sugerează, se repetă.

Claudiu Bleonț în Andronic și Ilinca Goia în Dorina au reușit roluri de o mare expresivitate artistică. În mod deosebit consider că s-a remarcat și Cătălina Mustață în rolul Lina, dar întreaga distribuție, amintită la începutul acestui text, incluzând nume bine cunoscute ale scenei românești, a contribuit substanțial la reușita acestui spectacol premiat de UNITER.

sarpele-gheorghe-dinica

Gheorghe Dinică în Șarpele. Sursa foto: TVR

Decorul a fost realizată de Dumitru Georgescu, imaginea aparține lui Viorel Sergovici jr., care, însoțite de muzica lui Adrian Enescu, au reușit transpunerea spectatorului din fața ecranului în lumea fantastică imaginată de Mircea Eliade. Adaptarea TV s-a datorat Adrianei Rogovski și lui Viorel Sergovici, iar redactor a fost Doina Teodoru.

——————

(1) Mircea Eliade, Tratat de istorie a religiilor, ediția a V-a, București, Editura Humanitas, 2013.

(2)  Mircea Eliade, Imagini și simboluri, București, Editura Humanitas, 1994.

(3) Jean Chevalier, Alain Gheerbrant, Dicționar de simboluri, București, Editura Artemis, 1994–1995.

Videoclip

cronica de teatru tv rubrica revista teatrala radio

ani bradea

Ani Bradea

logo revista teatrala radio

Vezi: arhiva rubricii Cronica de teatru tv de Ani Bradea

Cetatea blestemată, cronică de teatru radiofonic de Ani Bradea

Cronica unei vieți irosite, cronică de teatru radiofonic de Ani Bradea 

Scena de sticlă

costintuchilaCRONICA DE TEATRU TVadrian enescu,ani bradea,cătălina mustață,claudiu bleonț,cronica de teatru tv revista teatrala radio,gheorghe dinica,ilinca goia,mircea eliade sarpele,simbolul sarpelui,teatru tv sarpele dupa mircea eliade,viorel sergovici
Cronică de teatru tv de ANI BRADEA „Tu șerpe balaur,/cu solza de aur,/cu nouă limbe împungătoare,/cu nouă cozi izbătoare,/să te duci la ea,/unde-o vei afla.../și tu să n-o lași/până ce ea,/mândra mea,/cu mine s-a întâlni/și îmi va vorbi.” Cu acest descântec de dragoste își începe Mircea Eliade scrierea fantastică Șarpele,...