Cronică de teatru de TUDOR SICOMAȘ

cronica-de-teatru-spargatorul-de-nuci-teatrul-ginta-latina-chisinau

De câte ori nu ne-am gândit fiecare dintre noi la vremurile trecute, de mult apuse? Recunoașteți, de câte ori nu ați visat sau încă visați la o perioadă din viața dumneavoastră când grijile și responsabilitățile erau coșmaruri cu care nu făcuserăți cunoștință încă? Ei bine, sunt sigur că pentru fiecare dintre dumneavoastră copilăria reprezintă un vis pe care nu știți bine dacă l-ați avut sau vi l-ați imaginat. Dar ce ați spune dacă pe scena unui teatru, Măria Sa, Copilăria, ar reveni și vi s-ar arăta în toată splendoarea? Și v-ar permite să o atingeți cu privirea și cu sufletul? Credeți că un spectacol nu poate face asta? Gândiți-vă de două ori înainte să faceți așa o afirmație!

Teatrul de Revistă „Ginta Latină” din Chișinău (și, atenție – subliniez de revistă și Chișinău) a venit în vizită la București, în cadrul festivalului Fest(in) pe Bulevard al Teatrului „Nottara”, cu spectacolul Notenkraker sau Al cincilea anotimp. Și împreună cu actorii, a sosit la București din vremuri apuse și Măria Sa, Copilăria. Și am fost toți martorii unui vis devenit realitate. În cocheta și proaspăt renovata Sală „Horia Lovinescu” a teatrului de pe Bd. Magheru, pe scena de lemn, toate poveștile, toată frumusețea și întregul sentiment plăcut aparținând copilăriei au renăscut parcă din propria cenușă.

eta-hoffmann

E.T.A. Hoffmann

Este uimitor, într-adevăr, cum un teatru specializat în spectacole de muzică, dans și comedie, a reușit să transforme un basm arhicunoscut și poate, cumva, clișeic, într-un adevărat festin al privirii și al simțurilor. Mai mult, spectacolul în sine se dovedește a fi o capodoperă de bijuterie scenică, prin toate aspectele sale. Scenografia, costumele, muzica, efectele scenice ce transformă realitatea în poveste, regia și, nu în ultimul rând, actorii extraordinari – toate acestea, exact ca într-un puzzle complicat, dar delicat, s-au întâlnit spre a crea tabloul mirific al unei seri copilărești și copilăroase.

Scenografia desprinsă parcă din vechile ilustrații ale cărților germane de povești și semnată de pictorul scenograf Adrian Suruceanu, recreează nu doar saloane de început de secol XX, dar ajung până la a sugera veselul regat al prințesei Pirlipatina ori sumbrele bătălii dintre regele șobolanilor Kaiser și inocentul Spărgător de Nuci. În plus, costumele create de Lilia Ixari completează amalgamul creat de intersectarea eleganței tipice perioadei Belle-Époque și a fantezismului lumii basmelor. De asemenea, machiajul rafinat și bine construit, amintind de pelicule ca Veronica sau Mama, subliniază măiestria maeștrilor machiajului cu școală rusească – o zonă în care românii din vechiul Regat nu cred că vor excela vreodată. Nu în ultimul rând, efectele pirotehnice, precum și light deisgn-ul întregului ansamblu spectacular vin în completarea unei atmosfere cu adevărat deosebite.

mihai-tarna

Mihai Țărnă

Viziunea creativă și plină de imaginație jucăușă a regizorului Mihai Țărnă face ca basmul Spărgătorul de nuci de E.T.A. Hoffmann să devină un text cu profunde implicații și morală nu doar pentru cei mici, ci și pentru adulți. Adaptarea scenică făcută în interesul acestui spectacol conduce publicul pe căi nebănuite. Pornind de la un moment de început care te ia prin surprindere tocmai prin bruschețea sa, continuând apoi pe cărarea mirifică a poveștii și ajungând la scene de un puternic dramatism și sentimentalism – atenție, fără a face loc vreunei înclinații siropoase, ci păstrând proporțiile echilibrate – acțiunea reprezentației Notenkraker sau Al cincilea anotimp îi face pe spectatorii de toate vârstele să se amuze, să se întristeze, dar și să cadă pe gânduri, meditând la ceea ce vor face în momentul când cortina finală se va lăsa. Regizorul Tudor Țărnă a reușit să construiască un spectacol care fascinează deopotrivă copiii și părinții ori bunicii la fel de mult. În plus, cei doi maeștri ai sunetelor cu care a lucrat – Liviu Știrbu și Nicu Alifantis – au contribuit din plin la umplerea spațiului și a timpului spectaculare cu o muzică originală plină de rafinament și mesaj, în același timp. Pentru că o credință personală mă face să afirm mereu că un spectacol care nu se axează pe om și pe mesajele pe care acesta trebuie să le primească de la actori și de la ceea ce se petrece pe scenă nu are o mare valoare. Iată de ce Notenkraker sau Al cincilea anotimp mă va urmări multă vreme.

spargatorul-de-nuci-teatrul-ginta-latina-chisinau

Trecând mai departe, de la atmosferă la cei care o creează, trebuie aplaudați absolut toți actorii care au dat viață poveștii lui Hoffmann. În fruntea distribuției, Vitalie Jacota a întruchipat cu măiestria-i obișnuită un unchi Drosselmeyer înțelept, dar și simpatic, autoritar, dar și bonom. Inflexiunile vocii, precum și blândețea ce transpărea din privire îl recomandă ca pe un interpret ideal al acestui rol. Apoi, Nicu Țărnă a fost un antagonist plin de șarm și umor, în același timp, în Kaiser, regele șobolanilor. Un actor complet și complex, ce stăpânește replica rostită la fel de bine cu mișcarea scenică și cu expresivitatea corporală. Alături de el, Larisa Dascăl a oferit publicului o Regină Guzgandină fermecătoare, plină de nuri, dar asezonată și cu gesturi și intonații ce-i subliniau răutatea tipic… guzgănească. Cuplul de părinți, atât reali (Domnul și Doamna Stahlbaum), cât și fanteziști-regali (Regele și Regina) a beneficiat de interpretările maiestuoase ale lui Ion Munteanu și Galinei Lazarenco. În special, cea din urmă a fermecat prin eleganța mișcărilor, prin prezența scenică demnă de un cap încoronat, dar și prin sensibilitatea din finalul spectacolului, în momentul când realizează importanța copilăriei în viața Adultului. Mai tinerii Victoria Țurcanu-Bordianu, Ecaterina Bozianu, Sergiu Chiriac și Dorin Gribincea au dat viață lui Loreley (corespondentul Clarei Stahlbaum din basmul original), prințesei Pirlipatina, Spărgătorului de Nuci și, respectiv, lui Fritz Stahlbaum (fratele lui Loreley). Fiecare dintre ei și-a adus contribuția de tinerețe și prospețime pe care au știut să-l dozeze și să ofere spectatorilor din bucuria jocului scenic. Nu în ultimul rând, Alexandru Dicusar și Anatol Burlacu au completat de minune o distribuție de zile mari. Primul dintre ei a fost, pe rând, Doctorul Waldenstern și Bucătarul Șef, asezonând spectacolul cu umoru-i specific. Iar cel de-al doilea a intepretat cu aceeași bonomie personajele Astrologului Regal și al Ministrului cel Mare. Pentru a contribui la atmosferele bogate de la Curtea prințesei Pirlipatina sau pentru a da un plus de dramatism scenelor de bătălie, regizorul a invitat în spectacol și o întreagă listă de slujitori și șobolani, interpretați cu avânt tineresc de Ianoş Baziuc, Antonia Calancea, Cristina Pereanu, Lidia Novicov, Mihai Ciobanu, Tatiana Guzun, Victoria Botnaru, Tatiana Manoil, Valentin Munteanu și Ana Maria Ciubotaru.

imagini-spectacol-chisinau-spargatorul

Imagini din spectacol

Așadar, iată povestea unei povești. Tabloul unui tablou. Experiența unui spectacol. Un vis de iarnă venit într-o toamnă mijlocie, dar care va rămâne alături de sufletele tuturor celor aflați în Sala „Horia Lovinescu” a Teatrului „Nottara”. Fiecare lacrimă de bucurie și nostalgie scăpată din privirile emoționate ale spectatorilor maturi întorși la al cincilea anotimp, al copilăriei și al iubirii inocente vor rămâne mărturie pentru reușita unui spectacol ce va scrie, poate, istorie în viitorul unei posibile înfrățiri româno-românești cu Moldova. Măcar prin artă și cultură, dacă nu prin teritoriu, să ne dovedim originea comună.

Tudor Sicomaș

Tudor Sicomaș

logo revista teatrala radioAlte articole de Tudor Sicomaș: O farsă cât se poate de reală, cronică de teatru 

Cea mai frumoasă pledoarie pentru libertate, cronică de teatru 

O jumătate de om… mai bună decât niciun om…, cronică de teatru

Imnul iubirii sau Cântec despre Anita, cronică de teatru

Ciocnirea titanilor, cronică de teatru

Spectacolul ca miracol, cronică de teatru

O metamorfoză personală, cronică de teatru

Revelaţii târzii. Mitologia faustică peste timp, cronică de teatru

Revista Teatrală Radio, o platformă extrem de bine dezvoltată

logo-revista-teatrala-radioVezi și: arhiva rubricii Cronica de teatru 

costintuchilaCRONICA DE TEATRUbelle epoque,cronică de teatru rtr,e t a hoffmann,mihai tarna,nicu alifantis,spărgătorul de nuci,teatrul de revista ginta latina chisinau,tudor sicomas
Cronică de teatru de TUDOR SICOMAȘ De câte ori nu ne-am gândit fiecare dintre noi la vremurile trecute, de mult apuse? Recunoașteți, de câte ori nu ați visat sau încă visați la o perioadă din viața dumneavoastră când grijile și responsabilitățile erau coșmaruri cu care nu făcuserăți cunoștință încă? Ei...