Cronica rolului, rubrică de ION PARHON

cronica rolului Andrei Brădean ion parhon yen

Trupa tânără a Teatrului ”Anton Pann” din Râmnicu Vâlcea a dat la iveală încă o surpriză plăcută, prin spectacolul în premieră naţională cu Yen de Anna Jordan, dramaturg, regizor şi profesor din Marea Britanie. Încununată cu Premiul Brumtwood (2013), piesa a fost găzduită de teatrul londonez ”The Royal Court”, dar şi la New York (2012), ea adăugându-se celorlalte lucrări ale aceleiaşi autoare, ce s-au remarcat pe numeroase scene din Europa, Canada şi SUA. Este o tulburătoare radiografie a copilăriei confruntată cu dramatice ipostaze ale unei maturizări dificile, în care absenţa protecţiei părinteşti, boala (psoriasis, în cazul lui Bobby, şi mai ales pierderea involuntară a urinei, în cazul Grasului) şi lipsurile materiale construiesc terenul propice debusolării şi al derapajului de la normalitate. Viaţa celor doi băieţi, Grasu, de 16 ani, şi Bobbie, de 13 ani, alături de neîngrijitul şi nu mai puţin nefericitul lor câine, Taliban, într-un modest apartament  rareori vizitat de Maggie, mama lor, bântuită şi ea de neîmpliniri sau de efectele alcoolismului, are puţine şanse de a ieşi din cenuşiul emblematic pentru acest univers înviorat în ochii şi mintea gazdelor doar de jocurile TV şi de filmele porno. Asta până când tânăra lor vecină, Jennifer, scandalizată de mizeria în care este ţinut Taliban, îşi va face apariţia aici şi va aduce cu ea o rază de căldură, de coerenţă comportamentală şi de speranţă, ba chiar şi fiorii unei prime iubiri. Boala de care suferea ”Grasul” va fi însă picătura Răului ce va declanşa un carusel de evenimente dramatice, încheiate cu maltratarea tinerei Jennifer de către Bobbie şi internarea acestuia într-un sever lăcaş de corecţie. Finalul îl reprezintă pe copil într-o duioasă vizită a mamei sale, când foile lui de desen păstrau imaginea dureroasă a lui Taliban, în vreme ce în alt colţ al scenei se prefigura nădejdea reîntâlnirii dintre Maggie şi Grasu.

Yen-andrei bradean-ana susca-andrei catalin

Andrei Brădean, Ana Șușca, Andrei Cătălin în spectacolul ”Yen”

Pe fundalul limbajului aspru, necenzurat, mai ales în dialogul fraţilor, cu expresii şi gesturi ”care ar putea fi considerate ofensatoare de unele persoane”, aşa cum ne avertizează chiar foaia-program, asistăm în mod paradoxal la o foarte adâncă şi impresionantă vibraţie umană ce însoţeşte şi faptele şi trăirile lăuntrice, multe dintre ele nemărturisite, şi destinul personajelor acestui spectacol.  Între comentariile naiv-vulgare sau pigmentate de umor pe marginea filmelor porno, crizele de violenţă verbală şi gestuală, impulsivitatea ce parcă stă mereu la pândă, sau crizele de comunicare şi comprehensiune dintre personaje, aflăm, precum strălucirea metalului nobil în nispul aurifer, minunate picături de ingenuitate şi candoare, de nevinovată cochetărie şi tandreţe, ori de fierbinte sensibilitate proprie copilăriei şi nu numai copilăriei, toate acestea constituind, prin reflex, un strigăt de încredere şi de speranţă opus răului universal ce ameninţă esenţa fiinţei şi valorile vieţii. Este meritul indubitabil al regizorului Adrian Roman faptul de a fi conjugat fidelitatea faţă de text cu această punere în valoare a naturii lui paradoxale şi a conotaţiilor subtil luminoase ale caracterelor şi ale relaţiilor dintre personaje. La aceasta se adaugă inspirata distribuţie a spectacolului, cu dubluri în cazul personajelor feminine, interpretate alternativ și de Andrada Fuscaş (Maggie) şi Monica Simona Arsu (Jennifer). Am avut încă o dată confirmarea progreselor acestei trupe întinerită de managerul Adrian Roman cu absolvenţi provenind cei mai mulţi din facultatea clujeană de teatru.

Yen-andrei bradean- reka szasz

Andrei Brădean și Réka Szász

Alături de evoluţii actoriceşti de cert profesionalism semnate Ana Şuşca (Jennifer), Réka Szász (Maggie) şi Andrei Cătălin (Grasu), spectacolul ne-a dezvăluit o creaţie interpretativă greu de uitat, în care mobilitatea încântătoare a stărilor afective, configurată excepţional prin gest, mimică, expresie corporală, frazare şi intonaţie, ne-a îndemnat de a-i face loc acum la Cronica rolului.

Andrei Brădean

Andrei Brădean

Fie în hârjoana sau în confruntările bărbăteşti dintre fraţi, fie în copleşitoarele refugii pe lângă mamă sau Jennifer, în memorabila scenă a unei ”mese în trei”, sugerând normalitatea şi bucuria traiului familial, încununată simbolic prin comesenie, apoi în disperarea devastatoare ce îi întunecă mintea determinându-l să o violenteze pe Jennifer şi, nu mai puţin, în glacialitatea şi înstrăinarea de toţi şi de toate, ce îi guvernează comportamentul la şcoala de corecţie, tânărul actor Andrei Brădean face dovada unui talent rar şi a unei ”risipe” de energie ieşite din comun pe altarul adevărului scenic şi al performanţei. Absolvent şi el al şcolii clujene de teatru (la clasa profesorului Miklos Bács), s-a afirmat mai întâi pe scenele din Cluj-Napoca, Baia Mare şi Deva, iar din 2013 este participant activ la succesele teatrului vâlcean din sediul cel nou, în spectacole bine primite de public şi de critica de specialitate, ca acelea cu Trilogia belgrădeană de Biljana Srbljanovič, în regia lui Cristi Juncu, Ubu rege, după Alfred Jarry, semnat de Tudor Lucanu, Vermine radiante de Philip Riddley, conceput de regizorul Botos Balint, Mai întâi te naşti de Line Knutzon, în regia lui Attila Bordas, O poveste ciudată cu un câine la miezul nopţii de Mark Haddon/Simon Stephens, în viziunea regizorului Vlad Massaci ş.a.

Ca şi alţi colegi ai lui, în frunte cu Ciprian Nicula, Vlad Bârzanu, Mădălina Ciotea, dar nu numai aceştia, tânărul Andrei Brădean conferă scenei vâlcene atât imaginea  unei minunate ofensive a tinereţii pe scenele noastre, cât şi atributul unei mici pepiniere de talente pentru marile ”citadele” ale teatrului românesc, după modelul foarte greu de egalat, aproape ”mitologic” al Teatrului Tineretului din Piatra Neamţ.       

Ion Parhon

Ion Parhon

logo revista teatrala radio

Vezi: Arhiva rubricii Cronica rolului

Alte articole de Ion Parhon:

Comedia într-o confruntare naţională, cronică de festival

Personaje și măști

Teatrul „impur” în stare de grație

Un loc binecuvântat de pasiune

Antieroine celebre în spectacolul cărţii

O sărbătoare onorată de puterea artei spectacolului

Gânduri la aniversare

La aniversare

                                    

costintuchilaCRONICA ROLULUIadrian roman,alfred jarry,Andrada Fuscaș,ciprian nicula,cronica rolului,ion parhon,madalina ciotea,Miklós Bács,O poveste ciudată cu un câine la miezul nopţii,psoriasis,Vlad Bârzanu,vlad massaci,Yen de Anna Jordan
Cronica rolului, rubrică de ION PARHON Trupa tânără a Teatrului ”Anton Pann” din Râmnicu Vâlcea a dat la iveală încă o surpriză plăcută, prin spectacolul în premieră naţională cu Yen de Anna Jordan, dramaturg, regizor şi profesor din Marea Britanie. Încununată cu Premiul Brumtwood (2013), piesa a fost găzduită de teatrul...