Remember, rubrică de ANNIE MUSCĂ

ion lucian de annie musca rubrica remember rtr

eterne reveniri in luna lui april annie musca portrete actori romani remember rtrAstăzi, 22 aprilie 2014, ne amintim de actorul Ion Lucian (22 aprilie 1924–31 martie 2012).

Unul dintre cei mai longevivi actori de comedie, artist emerit, membru al Uniunii Scriitorilor și al Societaţii Autorilor şi Compozitorilor Dramatici de la Paris, fondator și director al Teatrului Excelsior, societar de onoare al Teatrului Național din București, pe scena căruia urca la 18 ani, în haina cea adevărată a actorului, Ion Lucian avea să cucerească inima publicului, înregistrând succes după succes. Fostul student al maestrului Ion Manolescu avea să călătorească, de-a lungul celor aproape șapte decenii de carieră, rubrica remember annie musca revista teatrala radiodin teatru în teatru, din oraș în oraș, dar și peste hotare timp de 25 de ani, la spectacole și congrese internaționale legate de arta de a fi actor și regizor. Cel care în afară de operă făcuse tot, cum îi plăcea să spună, a marcat lumea teatrului românesc prin rolurile antologice interpretate și prin iubirea pentru cel mai tânăr public – copiii. Nu o dată, trecătorii îi strângeau mâna în stradă maestrului cu suflet generos, cu voce surâzătoare și un limbaj al ochilor rar întâlnit.

ion lucian rtr

Ion Lucian

Băiatul lui Iorgu din Girov

S-a născut la București pe 22 aprilie 1924 într-o familie preocupată de studiu, fiind al doilea copil, mult așteptat de Iorgu și soția sa, după drama pierderii primului lor băiat, cu 10 ani înainte.

foto ion lucian copil

La vârsta copilăriei

Tatăl, Iorgu (fiu de preot din Girov – Roman), șef de personal la CFR, avusese până în 1933 și o societate de construcții șosele și poduri. Anii de criză însă, i-au adus pierderea agoniselii și începerea unei vieți de la zero, ca expert contabil la Uzinele Electrica, cu sediul central la Ploiești. A venit apoi anul 1939, cu cedarea Cadrilaterului, iar tatăl lui Ion a fost nevoit să rămână la Balcic să administreze uzinele românești de acolo. Viitorul actor avea 16 ani și a trăit toată acea perioadă doar alături de mamă, o femeie deosebită, și ea cu rădăcini moldovene, casnică, dar cu un simț autodidact bine conturat. De la această ființă pe care o păstra actorul mereu în inimă a învățat înainte de a merge la școală cititul și scrisul. Tatăl, cu o viață mai boemă, deseori plecat în deplasări cu slujba, voia să-l vadă inginer, de aceea a și studiat științele exacte la liceu. Dar Ion avea înclinații spre arta spectacolului. Era un copil vesel, care avea să trăiască durerea pierderii mamei în 1947, pe scenă, într-o comedie de succes a lui G. B. Shaw, intitulată parcă sugestiv: Nu se știe niciodată. Se scurseseră doar 20 de minute de la momentul în care ființa dragă îi murise pe brațe… Tatăl murise mai devreme. Vestea tragică o aflase în timpul unui turneu cu Naționalul. Iorgu, care își învățase fiul să lase loc de „bună ziua” pe unde trece, sfârșise accidental în urma unei congestii pulmonare provocate de condițiile aspre în care stătuse în timpul bombardamentelor din 1944. Părinților, care l-au iubit enorm și veneau la teatru să-l vadă, le-a păstrat o caldă aducere-aminte.

ion-lucian la tinerete

Studii

A studiat la Liceul „Matei Basarab” din București cu profesori celebri, Frumuzache Chiriac sau Geoges Hlit, iar în 1939, când situația familială nu era prea ușoară, a hotărât să înceapă să contribuie și el cu ceva la latura financiară a familiei. Cu un coleg de clasă, descendent al familiei lui Caragiale, ajunge să dea un concurs pentru figurație la Teatrul Național. Cei doi tineri au fost bine primiți avându-se în vedere pregătirea lor școlară. Astfel, între 1940 și 1942, aproape seară de seară, urca pe scenă la Național. În 1941, în penultima clasă de liceu, intrase și la Conservator la clasa profesorului Ion Manolescu, cu condiția să-și susțină bacalaureatul în cursul studiilor de conservator. Colegii lui de liceu fuseseră duși cu forța la școala de ofițeri, fiind în plin război. Doar el scăpase deoarece prinsese un an de studii superioare. Înainte de a termina anul I de Conservator, în care frecvența lui lăsa de dorit, primind chiar mustrări de la profesorul Manolescu, Teatrul Național anunța concurs pe 5 posturi de actori. Erau 136 de candidați. Se admiteau și studenți, dar care să fie în ultimul an. În ziua concursului, Ion Lucian se afla pe holurile Teatrului. Venise să dea o replică unui coleg mai mare înscris la concurs. Calboreanu îl vede și, cunoscându-i talentul scenic, îi obține o derogare de la comisie pentru a intra în examen. Întâlnirea cu maestrul Calboreanu care îl numea „puștiul Naționalului” și „Colega” n-o va uita niciodată. Apoi gestul lui de a-i convinge pe cei din comisie: Liviu Rebreanu – președintele comisiei, Maria Filotti, Marioara Voiculescu, Nicolae Bălțățeanu… După concurs a fost chemat de Liviu Rebreanu care l-a felicitat și i-a semnat hotărârea de rămânere în teatru și gratificația care reprezenta salariul pe trei luni.

fostul Teatru National si Palatul Telefoanelor

Vechiul Teatru Național și Palatul Telefoanelor din București. Desen de Bogdan Calciu

Dacă de la George Calboreanu învățase ce înseamnă punctualitatea la repetiții, de la profesorul Ion Manolescu înțelesese că în orice profesie trebuie să dai dovadă de seriozitate pentru a stârni încrederea celor de lângă tine. Cu fostul său profesor se întâlnea în 1953 în studiourile de teatru radiofonic pentru înregistrarea pieselor Cei doi tineri din Verona de W. Shakespeare, în regia lui George Teodorescu, Romeo și Julieta, în regia lui Mihai Zirra, și Cei trei mușchetari (1955) de Al. Dumas, în regia lui Paul Stratilat.

De fiecare dată când își amintea de persoanele importante din viața și cariera sa, nu uita să-l pomenească pe unchiul său, fratele mamei, Nenea Jenică Ungurescu, arhivarul Primăriei din Piatra Neamț, care semăna leit cu Chaplin și semna zeci de caricaturi pe care le trimitea apoi către revistele de specialitate din țară. Acesta a fost, după mamă, un reper în educație și cultură. Peste ani, Ion Lucian avea să fie ales director artistic al Festivalului de Teatru pentru Tineret de la Piatra-Neamţ…

ion lucian roluri in teatru

Din teatru în teatru…

Naționalul bucureștean (1942–1945)

Nici mai mult nici mai puțin de 74 de roluri pe scena Teatrului Național din București între 1942–1945. De la Guliță din Coana Chirița de Tudor Mușatescu după Vasile Alecsandri, alături de celebra Sonia Cluceru în rolul principal, și Poetul Tulipă din Mioara de Camil Petrescu, până la Simon Bliss din Familia Bliss de Noel Coward, sau Jaques din Silvette de Victor Eftimiu, Lucian i-a jucat și pe Nicolas și Scarciafico din Prințesa îndepărtată de Ed. Rostand, dar și pe Magnasco din Astă seară se joacă fără piesă de Pirandello, pe Hlestacov din Revizorul lui Gogol sau pe Florindo din Mincinosul lui Goldoni.

Teatrele particulare din București, peste 20 la număr, începuseră să-l curteze. Astfel, Ion Lucian este invitat în vara lui 45, să joace la Grădina Boema, care se inaugura atunci. Cu Nepotul din Puricele în ureche de Feydeau, își cucerise publicul definitiv, iar la 23 de ani numele lui era scris pe Ateneu, în litere de neon. Juca alături de Maria Tănase în Sfinxul din texte de ion lucian carte si pentru radio urareHollywood, o comedie muzicală dramatizată de Nicolae Kirițescu după Axel la porţile raiului (de Paul Morgan şi Adolf Schültze), pe muzica lui Ralph Benatzky. Evoluţia lui Ion Lucian a fost fulminantă. Colaborările cu celelalte teatre se vor ține lanț, dar actorul va reveni periodic pe scena Naționalului. Două din ultimele roluri pe scena debutului său au fost Marele Preot din Legenda ultimului împărat (2002) de Valentin Nicolau, și Tatăl din iubire (2003) de L. Barta. În 2006 revenea alături de Sanda Toma pentru premiera piesei lui Constantin Turturică, Comedie roșie, în regia lui Alexandru Tocilescu, asistent de regie fiind Gabriel Iencek.

Teatrul Municipal (1947–1952, 1956–1960)

După doi ani petrecuți la Teatrul de Operetă Alhambra (1945-1947), unde îi va interpreta pe Gustl din Țara surâsului și pe Tony din Prințesa Circului, Ion Lucian se angajează la Teatrul Municipal, nou înființat, aflat sub directoratul Doamnei Bulandra. Boby 2 din Insula de Mihail Sebastian sau Valentin din Nu se știe niciodată de G. B. Shaw, Svadea din Liubov Iarovaia sau Bufonul Tuchstone și Le Beau din Cum vă place de W. Shakespeare, Tristan din Câinele grădinarului de Lope de Vega, iată câteva din rolurile jucate pe scena viitorului Teatru Bulandra, unde învățase de la marea actriță Lucia Sturdza Bulandra și câte ceva din tainele conducerii unui teatru. Cu marea doamnă a teatrului românesc se întâlnea în 1953 în studiourile de teatru radiofonic la montarea pieselor Orice naș își are nașul de Ostrovski și Roadele instrucțiunii, ambele în regia lui Paul Stratilat.

Va reveni la Municipal pentru încă patru ani în 1956, pentru a pune în scenă piesa semnată de el, devenită celebră și peste hotare: Cocoșelul neascultător, care s-a jucat de atunci fără întrerupere timp de peste jumătate de secol, inclusiv în opt țări. Au urmat Harap-Alb de Ion Creangă, Momente și schițe de I. L. Caragiale…

Teatrul Nottara (1952–1956)

Apariții de neuitat în rolul Lelio din Mincinosul de Goldoni, sau în Mușchetarii Măgăriei Sale, de Ion Lucian, ambele piese regizate de el însuși. Nud cu vioara de Noel Coward sau Iașii în carnaval de Vasile Alecsandri; O felie de lună de Aurel Storin sau Nota zero la purtare de Octavian Sava și Virgil Stoenescu.

În 1995, actorul revenea aici și în postura de regizor pentru montarea piesei Doctor Minune de Horea Popescu, piesă în care are și un rol, cel al Fratelui.

colectivul teatrului de comedie bucuresti

Colectivul Teatrului de Comedie din București. Ion Lucian în rândul al doilea de jos, primul din dreapta

Teatrul de Comedie (1960–1964, 1972–1990)

Celebrul 702 de Al. Mirodan, în regia lui Moni Ghelerter, a fost piesa care a deschis stagiunea teatrului nou înființat și condus de Radu Beligan, cu o distribuție fabuloasă: Radu Beligan în Cherly, Ion Lucian în Jackson, Dem Savu în Gardianul, Sanda Toma în Diana, Ninetta Gusti în Miss Pope, Amza Pellea în Directorul închisorii Alcatraz.

Preotul Bullinger în Svejk în Al Doilea Război Mondial (1962) de Bertolt Brecht, în regia lui Lucian Giurchescu, piesă montată și la teatrul radiofonic, Rozenweig din Capul de rățoi (1966) de George Ciprian, în regia lui David Esrig, Fairchild din Dispariția lui Galy Gay (1969) de Bertolt Brecht, în regia lui Lucian Giurchescu.

eugene-ionesco-rinocerii-teatrul-de-comedie-1964-ion-lucian-radu-beligan-lucian-giurchescu-

Ion Lucian și Radu Beligan în Rinocerii de Eugen Ionescu, regia: Lucian Giurchescu, 1964. Fotografie din arhiva Teatrului de Comedie din București

Sub bagheta aceluiași regizor, timp de 9 ani, s-a jucat cu casa închisă, celebra piesă Rinocerii (1964) de Eugène Ionesco. Pentru fenomenalul Jean (Ion Lucian) și genialul Bérenger (Radu Beligan), cronicile au fost entuziaste. Un an mai târziu, erau invitați să joace piesa la Paris cu autorul în sală. A fost un triumf în fața a 500 de spectatori, în Sala „Sarah Bernhardt” a Teatrului Națiunilor, dintre care aproape 80% erau oameni de teatru. Reprezentația din capitala Franței a fost punctul de plecare al carierei lui internaționale și al prieteniei cu Eugène Ionesco, care după spectacol, va urca pe scenă, îi va îmbrățișa și le va mărturisi cu emoție: „Datorită vouă am realizat dimensiunile adevărate ale piesei mele.” Din repertoriul lui Ionesco, Ion Lucian va monta în 1982 piesa Imaginile sunt imagini.

Abia în toamna anului 2003 este transmisă la Radio piesa Rinocerii, variantă radiofonică a spectacolului din 1964, de la Teatrul de Comedie din Bucureşti. În 2004, Pușa Roth și Manase Radnev au realizat pentru Radio România Actualități o emisiune intitulată „Eugen Ionescu – ieri și azi”, în care există și intervenția lui Ion Lucian despre colaborarea cu autorul piesei Rinocerii.

Ion Lucian despre Eugen Ionescu în emisiunea „Eugen Ionescu – ieri și azi”, realizatori: Manase Radnev și Pușa Roth. Data difuzării: 26 aprilie 2004, Radio România Actualități

Ion Lucian va reveni în Teatrul de Comedie în 1974, pentru o lungă perioadă după ce va părăsi Teatrul „Ion Creangă”, cu rolul Mosca din Volpone (1974) de Ben Jonson, în regia lui Ion Cojar, cu Jourdain/Harpagon în Molière la Teatrul de Comedie, scenariul și regia Mircea Șeptilici și Valentin Plătăreanu. Tot anii ’70 i-au adus și rolul lui Kulîghin Feodor Ilici din Trei surori de A. P. Cehov, în regia lui Lucian Giurchescu, apoi Louben din Cinema (1979) de Jean Anouilh, regia Horea Popescu. Dacă anul 1989 îl încheia cu Generalul din Scaiul de Georges Feydeau, în propria sa regie, sfârșitul anului 1990 se deschidea la Teatrul de Comedie cu Stanek din piesa 3 HAVEL de Václav Havel, în regia lui Lucian Giurchescu.

ion lucian Kulîghin din Trei surori de Cehov Lucian Giurchescu -

Ion lucian în Kulîghin din Trei surori de Cehov, regia: Lucian Giurchescu

Un alt succes înregistrat de actor a fost Opus 1… singur, one-man show, în care juca 24 de roluri. Ultimul rol într-un spectacol a fost exact pe scena Teatrului de Comedie, alături de Vladimir Găitan, în 2002, în rolul lui Iorgu Langada din faimoasa piesă a lui Tudor Mușatescu, intitulată …Escu, în regia lui Alexandru Dabija. Reprezentația cu numărul 100 s-a jucat în 2012 fără Ion Lucian.

ion lucian dan mihaescu mihaela teleoaca teatrul de comedie comedie rosie tnb

Teatrul „Ion Creangă” (1964–1972)

În 1964, în Ajun de Crăciun, se înfiinţa Teatrul „Ion Creangă” din Bucureşti, iar Ion Lucian era principalul membru fondator. Cel care a iubit enorm copiii, poate și pentru faptul că nu i-a avut, a fost numit director al acestui teatru dedicat celor mici fără să uite vreo clipă de primele sale spectacole pentru copii în care fusese distribuit de Lucia Sturdza Bulandra.

Harap-Alb, după Ion Creangă, a fost prima piesă montată chiar de Ion Lucian, apoi au urmat altele, printre care, Cei trei mușchetari de Al. Dumas, Râs și lacrimi după Carlo Gozzi sau Romeo și Janette de Anouilh. Mușchetarii… Măgăriei-Sale sau Snoave cu măști, în care întruchipează Moartea, sunt piese scrise de el însuși, fără însă a uita de faimoasa piesă Cocoșelul neascultător, variantă adaptată copiilor, în care juca rolul Ursului.

Teatrul Excelsior (1990–2012)

Ani întregi a luptat Ion Lucian pentru construcția unui teatru nou, conceput după ideile unui adevărat maestru al artei teatrale. Cele 4 etaje din clădirea de 11 din Strada Academiei adăpostesc astăzi spectacolele și evenimentele teatrului pentru copii și tineret, botezat cu nume latin. În deschiderea Teatrului Excelsior, Ion Lucian a montat piesa intitulată sugestiv Nu treziți un copil care visează de Eugène Ionesco, în care a jucat rolul tatălui. La inaugurare au participat alți cinci actori extraordinari, îndrăgiți de publicul tânăr: Daniela Anencov, Genoveva Preda, Victor Radovici, Paula Sorescu-Lucian și Vasile Menzel. Au urmat spectacole după spectacole cu săli pline: Aladin și lampa fermecată, cu actorul Cosmin Șofron în rol principal, și mama sa interpretată de soția maestrului, actrița Paula Sorescu; Căpitanul Val-Vârtej de Octavian Sava, cu Ion Lucian în rol principal și Paula Sorescu, în Frederika; Frumoasa și Bestia sau Mica Sirenă, cu fermecătoarea Anne Marie Ziegler, și nelipsitul Cocoșel neascultător.

ion lucian florin piersic margareta paslaru

Cu Paula Sorescu, Florin Piersic și Margareta Pâslaru

Dacă în 1994, cel care devenise cu douăzeci de ani în urmă membru al Asociației Scriitorilor Francezi de Teatru și Muzică, era răsplătit pentru activitatea pe scenă cu două premii botezate cu nume ilustre ale scenei, G. Timică şi Al. Giugaru, în 2001, primea Premiul UNITER pentru întreaga activitate, iar în 2002 același premiu prin care i se recunoștea pasiunea de a lucra cu și pentru tineri. Alte două distincții importante pentru maestrul Ion Lucian au fost Ordinul Naţional Serviciul Credincios în grad de Cavaler – acordat de Preşedinţia României, și titlul de Ofiţer al Ordinului Naţional al Legiunii de Onoare din Franța, din partea Președintelui Jacques Chirac, pentru merite excepţionale în domeniul teatrului în spațiul francofon. Actorul era foarte mândru de distincția creată de Napoleon pe care o mai primise doar un român înaintea lui. De fapt, o româncă, celebra poetă și prințesă din neamul Brâncovenilor, Anna de Noailles.

ion lucian mari actori români

Familia la loc de cinste

În primul turneu prin țară cu Teatrul Național, s-a îndrăgostit de el o actriță,Tilda Radovici. S-au căsătorit pest puțin timp. El avea 20, iar ea dublul vârstei lui plus un an, diferență care nu a contat în cei 41 de ani de căsnicie. Au fost împreună și pe scenă la Național, apoi la Teatrul de Comedie, la Nottara… În 1947 se întâlneau și pe un platou de filmare din Budapesta pentru pelicula regizată de Victor Gertler, Două lumi și-o dragoste, în care el avea rolul principal, iar ea rolul Servitoarei.

Pe la jumătatea anilor ’80, Tilda îl părăsește după o îndelungată suferință. Acaparat de tristețe, nu are încotro și pleacă cu trupa de actori pentru câteva luni într-un turneu în Japonia. Una dintre persoanele care i-au fost aproape a fost actrița Paula Sorescu. Situațiile nefericite prin care treceau cei doi i-a unit într-o căsnicie care avea să dureze peste 25 de ani.

Paula a trăit ani frumoși, chiar excepționali, alături de Michi – cum îi spunea – pe care îl cunoscuse în studenție, de pe scenă, când mergea la teatru. Au urmat anii colaborării celor doi la Teatrul „Ion Creangă”, apoi la Teatrul Excelsior, făcând și asistență de regie pe lângă soțul ei.

Regizor și autor de texte, traducător și profesor…

Ion Lucian a montat piese ale sale și ale altor autori la teatre din Paris, Caen, Rennes, Bruxelles, Roma, Tel Aviv și Montreal. A tradus din Molière, Labiche și Feydeau. Excelent epigramist, a semnat trei volume de 

carti de fabule si umor de ion lucianscrieri umoristice: Fantezii pe teme umoristice (1998), Steluțe de umor (2002) și Le petit coq, apărută în 1975 la Paris.

Înzestrat cu o strălucită cultură și cu un uimitor simț pedagogic, Ion Lucian a fost profesor de Arta Actorului la Institutul de Teatru şi Film între 1952 și 1956, iar între 1998 şi 2000 a predat la Universitatea „Hyperion” din Capitală.

Dintre studenții pe care i-a călăuzit, s-au remarcat Dem Rădulescu, Florin Piersic, Dumitru Furdui, Catița Ispas, Simona Bondoc, George Motoi…

Nemurirea peliculei

Prima apariție a actorului pe o peliculă i se trage de la unchiul din partea mamei, care, prin 1929, a făcut o variantă a filmului lui Charlie Chaplin, Piciul. Juca și el și unchiul. A urmat apoi o apariție într-un bal al copiilor pe scena Teatrului Foarte Mic de astăzi, în rolul unui clovn.

Debutul său în cinematografie s-a produs în 1947, în filmul Două lumi și o dragoste (1947) în regia lui Victor Gertler, unde juca alături de soția sa,Tilda Radovici, rolul lui Mircea, un agent de circulație. În regia lui Dinu Negreanu a jucat în Viața învinge (1951), cu George Vraca și Irina Răchițeanu-Șirianu, și în Alarmă în munți (1955), cu Emanoil Petruț și Iurie Darie, iar în regia Elenei Negreanu în comedia Gelozia bat-o vina (1954). În 1956 se întâlnea pe platouri cu Radu Beligan, Ion Finteșteanu, Ion Talianu și Ion Iancovescu în filmul lui Haralambie Boroș, Afacerea Protar, după Ultima oră a lui Mihail Sebastian. Se pare că acel film primise o nominalizare la Cannes.

Actorul însă se va remarca în capodoperele lui Caragiale și ale scrierilor umoristice semnate de Tudor Mușatescu transpuse pe peliculă cu actori excepționali: Grigore Vasiliu Birlic, Alexandru Giugaru, Marcel Anghelescu…

ion lucian nae girimea d ale carnavalului 1958

În rolul lui  Nae Girimea din filmul D-ale carnavalului, regia: Gheorghe Naghi, 1958

Veritabil Nae Girimea în D-ale carnavalului (1958), în regia lui Gheorghe Naghi, locotenentul Petrescu din Doi vecini (1959), o comedie de moravuri, realizată după schiţa lui Tudor Arghezi, în regia lui Geo Saizescu, Mache din schița Amici din celebrele Mofturi 1900 (1964), în regia lui Jean Georgescu, avocatul Rădulescu Nercea din Titanic Vals (1965), regizat de Paul Călinescu, iată roluri memorabile pentru cinefili.

Ion Lucian în D-ale carnavalului, regia: Gheorghe Naghi, 1958 – filmul integral

Regizorul Ion Popescu Gopo l-a distribuit în anii ’80 în rolul moșneagului din filmul Rămășagul (1984), o ecranizare fantastico-muzicală a poveștii Punguța cu doi bani de Ion Creangă, alături de Draga Olteanu-Matei, Florin Piersic, Angela Similea, Virginia Mirea, Constantin Fugașin.

O altă apariție pe ecran a actorului Ion Lucian a fost și cea din scurtmetrajul Ilincăi Neagu, Dulciuri nocturne (2008), o poveste sensibilă, alături de Ana-Maria Moldovan, iar un an mai târziu în filmul artistic al lui Călin Peter Netzer, Medalia de onoare (2009), alături de actori excepționali: Victor Rebengiuc, Radu Beligan, Camelia Zorlescu.

Apariții pe micul ecran

Ion Lucian a fost și protagonistul câtorva filme pentru televiziune: 1 Aprilie (1958) după Caragiale, în regia lui Lucian Pintilie, Tren de plăcere (1958), schiță din Momentele lui Caragiale, alături de Rodica Tapalagă și Radu Beligan, în regia lui Mihai Berechet; Lada (1968) cu Marcel Anghelescu și Carmen Stănescu, în regia lui Lucian Ionescu; Cumpăr dog arlechin (1997) de Dinu Cernescu.

Actorul a apărut pe micile ecrane și în foarte multe scenete semnate de dramaturgi celebri. Umorul său ivit de sub grimase trecea pe nebănuite dincolo de micul ecran, ajungând la telespectator.

Lanțul slăbiciunilor (1985) de I. L. Caragiale cu Petre Gheorghiu, Florina Cercel, Ileana Stana Ionescu, în regia lui Sergiu Ionescu, sau Supeul (1994) de Jean-Claude Brisville, o înregistrare de la Teatrul Odeon, alături de maestrul Radu Beligan, au rămas în arhiva de preț a Televiziunii Române.

Ion Lucian în Lanțul slăbiciunilor de I. L. Caragiale, regia: Sergiu Ionescu, TVR, 1985 

Surprizătoare rămâne și astăzi Doctor fără voie (1975), o adaptare TV de Valentin Plătăreanu și Cornel Popa după Molière, cu Amza Pellea, Ileana Stana Ionescu, Ion Lucian, Tamara Buciuceanu, Marian Hudac, Ştefan Tapalagă, Anca Pandrea, Mihai Mălaimare, Mihai Fotino, Matei Alexandru, Valentin Plătăreanu.

Protagonist al teatrului la microfon

„Un susținător fanatic al teatrului radiofonic”, așa se autointitula Ion Lucian într-un interviu acordat lui Alex Aciobăniței la Radio Iași.

Una dintre vocile distincte ale teatrului radiofonic a devenit emblematică în Fonoteca de Aur a Radioului în cele peste 50 roluri cărora le-a dat viață din spatele microfonului. A și montat câteva piese în Radio, printre care Nota zero la purtare (1956) de Octavian Sava și Virgil Stoenescu, Magazinul cu jucării de Alexandru Popescu, Mincinosul (1954) de Carlo Goldoni și, bineînțeles, Cocoșelul neascultător, scris de el însuși.

ion-lucian la radio studioul mihai zirra

Ion Lucian în Studioul „Mihai Zirra” al Radiodifuziunii

Sub bagheta regizorală a marelui Mihai Zirra, îl putem asculta în Bărbierul din Sevilla (1952) de Beamarchais, cu G. Timică, Grigore Vasiliu-Birlic, Nae Roman, Aurel Munteanu, Ştefan Bănică, Mircea Constantinescu, apoi în Don Gil de Ciorap Verde (1957) de Tirso de Molina, cu Marcela Rusu, Dem Savu și Fory Etterle; în Millo director (1963) cu Silvia Dumitrescu-Timică și Grigoriu Vasile Birlic, sau în Ocolul Pământului în 80 de zile de Jules Verne, alături de Radu Beligan.

Ion Lucian în Bărbierul din Sevilla de Beaumarchais, regia: Mihai Zirra. Data difuzării în premieră: 6 ianuarie 1952 –fragment 

În regia lui Paul Stratilat a jucat în Ploșnița (1955) de Maiakovski, cu Ninetta Gusti, Radu Beligan, Ștefan Ciubotărașu; în Doctor în filozofie (1956) de Branislav Nusic, cu Grigore Vasiliu-Birlic, Alexandru Giugaru, Silvia Dumitrescu-Timică și Silvia Fulda; în Casa cu două intrări (1956), o comedie de Calderón de la Barca, cu Ninetta Gusti, Nicolae Gărdescu, Radu Beligan și Tudorel Popa; Un milion pentru un surâs (1960), cu Marcel Anghelescu, Irina Răchiţeanu-Şirianu și Radu Beligan; Evantaiul (1962) de Carlo Goldoni, cu Tanți Cocea, Ninetta Gusti, Coca Andronescu, Ştefan Mihăilescu-Brăila.

În anii ’50 juca în Văduva isteață, în regia lui Sică Alexandrescu, alături de Birlic și Marcel Anghelescu, iar în regia lui Constantin Moruzan juca în piesa Școala bârfelilor (1957) de R. B. Sheridan, cu Al. Giugaru și Radu Beligan, cu Florin Scărlătescu și Cella Dima, cu Aura Buzescu și Nelly Sterian, și în piesa Minciuna are picioare lungi (1958) de Eduardo de Filippo.

Cu Cristian Munteanu a înregistrat Banii n-au miros (1963) de George Bernard Shaw, iar cu Val Moldoveanu, Prinţ şi cerşetor (1954) de Mark Twain, cu Silvia Chicoş, George Vraca, Jules Cazaban, Nicolae Sireteanu. Nici regizorul Dan Puican nu l-a ocolit pe minunatul actor în comedia Burghezul gentilom de Molière, alături de Alexandru Arşinel, Alexandru Bindea și Medeea Marinescu, de Stela Popescu, Claudiu Bleonţ și Eugen Cristea, apoi în Doamna ministru de Branislav Nusic, în Puricele în ureche de Georges Feydeau, cu Mariana Mihuţ, Virgil Ogăşanu și Valeria Ogăşanu, Dana Dogaru, Dem Rădulescu, George Constantin, Emil Hossu, Cornel Vulpe și Valentin Teodosiu, Radu Panamarenco.

Cu celebrul regizor Ion Vova, actorul Ion Lucian a înregistrat piesa Astă seară joacă domnul Molière de Marica Beligan, avându-i în distribuție și pe Clody Bertola, Ileana Stana Ionescu, Matei Gheorghiu; Din lumea lui Caragiale i-a reunit în studioul radiofonic pe Ion Lucian, Vasilica Tastaman, Dem Rădulescu, Horia Şerbănescu, George Oprina, Horia Căciulescu și Sandu Sticlaru; iar în celebrul Tartuffe de Molière, după o traducere a lui Romulus Vulpescu, Ion Lucian i-a avut alături pe Carmen Stănescu, Mişu Fotino, Petre Lupu, Sanda Toma, Damian Crâşmaru, Rodica Popescu-Bitănescu, Andreea Bibiri, Eugen Cristea, Julieta Strâmbeanu și Mihai Bisericanu. În 2001, piesa 59 de minute de așteptare de Charles Charras, cu Ion Lucian și Radu Beligan în distribuție, i-a adus regizorului Vova Premiul UNITER.

Vasile Manta, cunoscător al tuturor trucurilor din teatrul radiofonic, a regizat câteva piese în care protagonist a fost actorul nostru. În Aventurile lui Pinocchio, după Carlo Collodi, cu Alexandrina Halic, Paula Sorescu, Lucian Petre, Violeta Berbiuc, în Chantecler – cocoşul galic de Edmond Rostand, cu Jeanine Stavarache, Coca Bloos, Paula Sorescu Lucian și Mircea Constantinescu; în Harap-Alb după Ion Creangă, cu Dan Condurache, Valentin Uritescu, Ştefan Radof.

ion-lucian

Montarea Mofturilor de I. L. Caragiale, cu mari actori: Radu Beligan, Ion Lucian, Mircea Albulescu, Valentin Uritescu, Mitică Popescu, Valentin Teodosiu, a realizat-o împreună cu colegul său, redactorul Costin Tuchilă, care, în cuvântul înainte o numea, pe bună dreptate, „recital de mofturi”.

Vasile Manta a jucat și un rol titular alături de maestrul Ion Lucian, în 1964 în piesa Ninei Cassian Nică fără frică, în regia lui Mihai Pascal. Sub bagheta lui Pascal, Lucian a jucat și în Nastratin Hogea (1965), dramatizare după Anton Pann, alături de Birlic și Horia Căciulescu, de Ninetta Gusti și Tamara Buciuceanu.

Rolurile caragialiene i s-au potrivit întotdeauna lui Ion Lucian, chiar și acela de Povestitor în celebra schiță C.F.R. (1952) în regia lui Sică Alexandrescu, cu Marcel Anghelescu, în rolul lui Niță, Radu Beligan, în cel al lui Ghiță, și Costache Antoniu, în rolul Amicului.

Formidabila schiță Amici, interpretată de Radu Beligan și Ion Lucian pentru televiziune, nu avea o „corespondență” radiofonică. Motiv pentru care, în februarie 1998, pentru emisiunea „Caragiale şi moftul român”, din seria „Clasicii dramaturgiei universale”, cei doi mari actori ajung în cunoscutul studio T1 (Studioul „Mihai Zirra) al Radiodifuziunii, la invitația realizatorilor acestei serii de emisiuni, Pușa Roth, Costin Tuchilă și Vasile Manta. Costin Tuchilă va consemna mai târziu impresiile de la înregistrare:

„La înregistrare, am tremurat puţin, nu pentru că era iarnă. Există un ton, o nuanţă timbrală a intonaţiei, un ritm al dicţiunii, o valoare inefabilă a fiecărei respiraţii. Le prinzi în clipa privilegiată, iar ea poate fi ratată din varii pricini, inclusiv tehnice. Nu s-a întâmplat, din fericire. Maeştrii nu se dezmint niciodată. Veniţi într-o după-amiază, cu un ceas înaintea amurgului, pe gheaţă, după un turneu epuizant, Radu Beligan şi Ion Lucian, albi la faţă, au rostit cu tăietură clasică, fără vreo ezitare Moftul român şi Amici. Textul xerocopiat aflat în faţa domniilor lor era o dulce inutilitate. Ochii se urmăreau reciproc, fixau microfonul.”

Ion Lucian și Radu Beligan în schița Amici de I. L. Caragiale, 1998

Nu o dată regizorul Attila Vizauer a avut privilegiul să-l întâlnească pe maestrul Ion Lucian. Cât despre fidelii emisiunii „Vorba de cultură”, se poate spune că au avut ocazia să-l asculte pe marele actor într-un dialog incitant despre teatru, viață și alte vremuri. Dar o întâlnire de alt gen cu actorul Ion Lucian a fost cea din studiourile de teatru radiofonic pentru montarea piesei De două mii de ani (2007) după Mihail Sebastian. Din distribuție au făcut parte și Marius Stănescu, Rodica Negrea, Rodica Mandache, Dan Condurache, Doru Ana, Pavel Bartoş și Mihai Bisericanu.

ion lucian attila vizauer vorba de cultura

Cu regizorul Attila Vizauer la emisiunea „Vorba de cultură”

Ultimul contact al maestrului cu teatrul radiofonic a fost prilejuit de spectacolul scris și regizat de Mihai Lungeanu, intitulat Caragiale short-cut (2011), pregătit în pragul Anului Caragiale. Pe scena din Piaţa Festivalului „Geoge Enescu” au urcat la invitaţia Radio România Cultural, într-o seară superbă de septembrie, Ion Lucian, Marcel Iureş, George Mihăiţă, Constantin Cotimanis, Vlad Mihu, Ştefan Huluba, Camelia Pintilie, în ambianţa plastică schiţată de caricaturile selectate de Nicolae Ioniţă şi cea muzicală creată de Spirit Brass Ensemble (dirijor Mihai Ceaşcai, aranjamente muzicale Ioan Dobrinescu).

Actorul român apreciat pe Mapamond

Actor și regizor, Ion Lucian va călători cu minunate spectacole prin marile capitale ale lumii, dar de Franța, pe maestrul care devenise membru al Asociației Internaționale a Teatrelor pentru Copii și Tineret, fondată la ion lucian la varsta de 87 de aniParis, îl legau dragi amintiri. După spectacolul Rinocerii din 1965, celebrul critic de teatru, Jean Jacques Gautier i-a făcut o cronică elogioasă, iar mai târziu, Silvia Monfort l-a invitat la teatrul nou înființat de ea să joace piesa scrisă de el, Snoave cu măști. Aceasta l-a invitat să rămână să joace în trupa ei la Paris. Nu a rămas, deși se bucura de adorația publicului francez pe care n-o câștigi prea ușor. Ion Lucian își amintea de fiecare dată de câțiva actori români cărora le deschisese porțile Comedia Franceză : Eduard de Max, Alice Cocea sau Elvira Godeanu.

Actorul nostru păstrase prietenia unor oameni de teatru speciali.

Jean Marchand, care, după spectacolul Rinocerii, îi dăduse un mănunchi de chei de la „palatul” său, apoi Jean Paul Roussillon de la Comedia Franceză, care venea în fiecare zi și îl lua la teatru, actorul François Chaumette și regizorul Pierre Dux îi puseseră la dispoziție o lojă la Comedia Franceză pentru a urmări orice spectacol. Peste ani, Jacques Sarthou, directorul Teatrului Île de France, după ce-l văzuse în Turnul de fildeș la București, l-a invitat să joace într-o piesă scrisă de el pentru care nu avea interpret. Așa ajunge Ion Lucian din nou la Paris pentru două stagiuni în Pepere Lamoral. A urmat montarea piesei Les contes de Eugène Ionesco tot la Paris, cu jumătate de trupă franceză și jumătate română, din care făcea parte și prima lui soție, Tilda Radovici. Lucian avusese curajul să o monteze în 1984 la București, dar se alesese cu interdicția de a pleca la Festivalul Internațional de Teatru pentru Copii de la Lyon.

Apoi a fost invitat să joace la Teatrul Național din Rennes Căsătoria de Gogol, iar în 1999 în spectacolul one man-show Le grenier, special realizat pentru sărbătoarea francofoniei în Bretagne.

Ion Lucian despre Tricentenarul Molière, Paris, februarie 1973, fragment din emisiunea „Moliére – fiziologia râsului” din seria „Clasicii drmaturgiei universale”, realizatori: Pușa Roth, Costin Tuchilă, Vasile Manta. Data difuzării: 18 ianuarie 1998, Radio România Cultural

În 1970 a participat cu trupa Teatrului Ion Creangă la Montréal, la un festival de teatru pentru tineret pentru care, Ion Lucian a scris special Viciile în care el însuși a interpretat 9 roluri. De aici vor fi invitați o săptămână la New York, apoi 10 luni într-un turneu în Japonia în 1977, unde vor juca în peste 200 de orașe. În Japonia vor mai ajunge și în anii ’80 tot cu piese semnate de el: Snoave cu măști și Cenușăreasa, în care actorii români vor juca în limba japoneză.

Ion Lucian foto maria stefanescu

Fotografie de Maria Ștefănescu

S-a lăsat cortina…

Pe 31 martie 2012, aproape de împlinirea celor 88 de ani, Maestrul pleca dincolo cu inima îndoită, decepționat de anormalitatea din societatea românească. Deși de-a lungul carierei i se oferiseră peste 100 de posibilități de a-și exercita profesia dincolo de granițele României, Ion Lucian a rămas aici, din dragoste pentru publicul său care îl împlinise în idealul de actor. Cât de minunate ar fi fost paginile cărții biografice pe care și-a dorit să o scrie și să o intituleze Biruințele unui învins!

Ion Lucian în Nastratin Hogea, dramatizare de Ștefan Tita după Anton Pann, regia: Mihai Pascal. Data difuzării în premieră: 26 decembrie 1965 – fragment

Ion Lucian în Rinocerii de Eugen Eugen Ionescu, regia: Lucian Giurchescu, octombrie 2003 – fragment

Ion Lucian în Tartuffe de Molière, regia: Ion Vova, 2004 – fragment

Grafică și ilustrații de Costin Tuchilă. Editare multimedia: Maria Andronache.

Ion Lucian – Nae Girimea, Ora veselă


rubrica remember annie musca revista teatrala radioLa rubrica Remember mai puteți citi:  

Ovidiu Iuliu Moldovan

Rodica Tapalagăannie musca portrete mari actori biografii

Cornel Coman

Grigore Vasiliu Birlic

Silviu Stănculescu

Emil Hossu

Marian Hudac

Lucia Mureșan

Ștefan Iordache

Ștefan Mihăilescu-Brăila

Emanoil Petruț

Octavian Cotescu

Marcel Anghelescu

Ștefan Tapalagă logo revista teatrala radio

Gina Patrichi

George Vraca 

 

 

 

costintuchilaREMEMBERactori longevici,annie muscă,annie muscă biografii,biografie ion lucian,birlic,comedie rosie,eugene ionesco,evantaiul,florin piersic,goldoni,ion lucian,ion lucian despre rinocerii,ion lucian in rinocerii,ion lucian roluri in filme,ion vova,lucian giurchescu,mihai pascal,nastratin hogea cu ion lucian,pusa roth,remember mari actori români,rinocerii mărturii de la ion lucian,roluri in teatru ion lucian,svejk brecht,tartuffe de moliere cu ion lucian,teatrul de comedie,tricentenar moliere,vasile manta
Remember, rubrică de ANNIE MUSCĂ Astăzi, 22 aprilie 2014, ne amintim de actorul Ion Lucian (22 aprilie 1924–31 martie 2012). Unul dintre cei mai longevivi actori de comedie, artist emerit, membru al Uniunii Scriitorilor și al Societaţii Autorilor şi Compozitorilor Dramatici de la Paris, fondator și director al Teatrului Excelsior, societar...