Remember, rubrică de ANNIE MUSCĂ

annie musca irina petrescu remember

eterne reveniri in luna lui ciresar biografii annie muscaAstăzi, 19 iunie 2014, ne amintim de actrița Irina Petrescu (19 iunie 1941–19 martie 2013).

Luminoasă și nobilă, dar aparent solitară.

Cu distincție, fie chiar și în pleiada marilor actori plămădiți cu generozitate de Cel de Sus.

O imensă candoare contopită într-un soi de frig copleșitor și o privire întrebătoare, dar sigură, fără întortocheli. Un aer princiar și o voce rubrica remember annie musca revista teatrala radioînzestrată cu ecou, într-un evantai de vibrații transferate până dincolo de microfon.

O apariție fără egal în cinematografia românească față în față cu un om de o surprinzătoare discreție.

Cu rafinament și complexitate, cu iz de poezie, Irina Petrescu și-a desăvârșit pe scenă darul de a ști să-și asculte partenerul și de a păstra, așa cum învățase de la maestrul ei, Șahighian, misterul personajului interpretat.

irina petrescu

Irina Petrescu

Mama și tata

Irina s-a născut într-o familie frumoasă și a crescut în spiritul adevărului și al credinței, iar disciplina și punctualitatea erau la loc de cinste. Mama, casnică, dar nu „gospodină pasionată” – cum o numea Irina – era de o frumusețe covârșitoare. Se născuse la Snagov în familia unui inginer topograf, dar crescuse la București. La câțiva ani după căsătorie fusese nevoită să urmeze o școală de asistente medicale pentru că un singur salariu nu mai era suficient. Tatăl Irinei, medic militar, un domn foarte elegant, provenea dintr-o familie de pedagogi.

Cea care la naștere primise și prenumele Carmen moștenise de la mamă delicateţea şi discreţia, dragostea pentru cărți, iar de la tată luase rigoarea. Își petrecea vacanțele la țară, în satul Rădești-Muscel, la bunicii din partea tatei, de unde se întorcea pe chip cu liniștea codrilor și vivacitatea naturii. Ea a locuit mereu la București, în casa în care s-a născut. O casă cochetă, interbelică, construită de bunicul matern. Își amintea cu drag de zilele în care dormeau cu toții în dormitorul mare când se termina rația de lemne sau când își făcea lecțiile în biroul tatei și lua lecții de pian.

Părinții actriței au pierit într-un accident de mașină când ea avea 25 de ani, într-o perioadă sfântă, dintre Crăciun și Anul Nou, care, de atunci primise marca absenței ființelor dragi. Irina primise cumplita veste în timp ce era la Cannes, la Festivalul pentru Tineret. Drumul acela către România, către casa părinților a fost neasemuit de întortocheat și dureros, și lung…

biografie irina petrescu de annie musca revista teatrala radio

Anii de studenție și întâlnirea cu filmul

Irina Carmen Petrescu a urmat cursurile Liceului „Iulia Hasdeu” din București, apoi a susținut examen la Filologie, nu la Arhitectură, cum și-ar fi dorit ea, care desena atât de frumos. Cea care iubea nespus gramatica și geometria a urmat sfatul tatei care voia să-i protejeze ochii, ea având o miopie progresivă. Examenul a fost un eșec, dar părinții, drept „răsplată”, au invitat-o într-o seară la o cină la „Continental”. Acolo a fost remarcată de regizorul Savel Stiopul, care, sesizând trăsăturile aparte ale tinerei, a îndrăznit să ceară permisiunea tatălui ca fiica lui să dea probe pentru un proiect de film rămas însă nerealizat, în care urma să fie distribuiți actrița Ioana Bulcă și balerinul Gelu Barbu. La doar 17 ani, tânăra avea ceva special în ființa ei, ceva care o va ajuta să pătrundă în lumea filmului și a teatrului aproape pe nebănuite. De scenă și de cinema era atrasă din copilărie, când mergea cu părinții la spectacole de teatru sau la cinematograf. În vacanțele de la bunici petrecute în Rădești (Argeș), îl întâlnise pe regizorul Jean Georgescu, venit la filmări pentru o vară cu Victor Iliu și mulți actori, și cu regizorul Savel Stiopul, pe atunci student la Regie, pentru pelicula În sat la noi, în care protagonist era tânărul Liviu Ciulei, în rol de fiu de boier. Casa bunicilor Irinei, cu mușcate roșii la ferestre, a sărit în ochi regizorului și astfel a devenit pentru un timp casa boierului din film, un autentic element din platoul de filmare, dar și casa-gazdă a maestrului Georgescu, cel care o admira pe nepoata familiei Petrescu din Rădești, mărturisindu-i că ar putea deveni pe viitor „o Rosalind Russell a noastră”. Profeția profesorului nu s-a împlinit, dar cert este că Irina Petrescu a excelat în lumea cinematografică românească.

valurile dunarii irina petrescu annie musca biografie

Irina Petrescu în filmul Valurile Dunării (1959)

Revenind la întâlnirea premonitorie cu Savel Stiopul, chiar dacă filmul acestuia, intitulat Pasiunile prietenilor mei, după un scenariu scris de Marin Preda, nu s-a mai făcut, fotografiile Irinei au rămas undeva în Studioul Cinematografic de la Buftea și au avut șansa să fie văzute de cine trebuia: Liviu Ciulei, regizorul și scenograful care nu întârzie să o distribuie în rolul principal din Valurile Dunării (1959). Astfel, adolescenta Irina Petrescu devine, alături de actorul Lazăr Vrabie, atrăgătoarea Ana Strejan, soția timonierului șlepului, interpretat de însuși regizorul Ciulei.

irina-petrescu_inceputuri cinematografice

Începuturi cinematografice

Înainte de filmări, Savel Stiopul o sprijină să se înscrie la Institutul de Teatru, dar, după susținerea probelor practice, nu i se permite să intre la proba scrisă la limba română, deoarece îi este respins dosarul de înscriere, din cauza unor „neconcordanțe” din originile mic-burgheze, nedeclarate: unchiul ei, celebrul pedagog I. C. Petrescu, fratele cel mare al tatălui, fusese condamnat în anii ̓ 50, iar tatăl avea un cabinet medical particular, mama, o casă naționalizată…

Irina își transferă dosarul la Filologie, unde reușește de această dată, dar urmează doar câteva luni întrucât, în mod paradoxal, este exmatriculată pe motiv că declarațiile din dosar ar fi false, deși Irina mărturisise absolut totul. După lungi audiențe ale tatălui pe la ministere, Irina este reprimită în facultate, dar dorința de a face teatru începuse să fie din ce în ce mai pregnantă, după întâlnirea cu lumea filmului și cu Liviu Ciulei. Așadar, în 1959, susține examen la Institutul de Artă Teatrală şi Cinematografică „I. L. Caragiale” din Bucureşti, ale cărui cursuri le încheie în 1963, la clasa profesorilor Ion Şahighian şi David Esrig, de care a rămas foarte atașată. Maestrul Șahighian, Șahul, cum i se spunea, i-a fost profesor de „Arta actorului”, iar David Esrig, asistent începând cu anul II.

Rafinament pe scenă…

Actrița datorează debutul ei în Teatrul Bulandra regizorului Radu Penciulescu, cel care o găsește potrivită pentru rolul Ileana din piesa Noaptea e un sfetnic bun (1964) de Alexandru Mirodan, alături de actori consacrați: Ștefan Ciubotărașu, Octavian Cotescu, Rodica Tapalagă și Raluca Sterian, Victor Rebengiuc, Willy Ronea și alții.

irina petrescu stefan ciubotarasu noaptea e un sfetnic bun

Cu Ștefan Ciubotărașu, Willy Ronea și Victor Rebengiuc în Noaptea e un sfetnic bun

Fidelă teatrului pe scena căruia a jucat aproape 50 de ani, Irina Petrescu a fost atât de autentică sub bagheta și în superbul decor scenografic al unuia dintre cei mai originali regizori români, Liviu Ciulei, care „a văzut-o” în Lena din Leonce și Lena (1970) de Georg Büchner, alături de Ion Caramitru (Leonce), Marin Moraru (Koning Peter) și Virgil Ogășanu (Valerio), un spectacol admirat la Festivalul Internațional de la Edinburg din septembrie 1971, care le-a prilejuit actorilor și un strălucit turneu în Olanda în mai 1972.

irina petrescu in leonce si lena de buchner

Irina Petrescu în Leonce și Lena: foto 1 – cu Ion Caramitru; foto 2, 3 – alături de Marin Moraru; foto 5 – cu Virgil Ogășanu

Au urmat Viola din A douăsprezecea noapte (1973) de William Shakespeare și Cecil din Elisabeta I (1974) de Paul Foster, piesă cu care pleca în 1979 în turneu în Statele Unite, alături de regizori, colegi și de bunul ei prieten și coleg, Florian Pittiș. Împreună cu el dăduse glas multor personaje și în teatrul radiofonic, după ce crease sub bagheta lui Andrei Șerban un superb spectacol de poezie și mișcare transmis de Televiziunea Română în 1969, intitulat Poem pentru două voci de Ana Blandiana.

irina petrescu in elisabeta I

toma caragiu irina petrescu eisabeta I liviu ciulei

Cecil în Elisabeta I. În rolul lui Tukcer, Toma Caragiu

Irina Petrescu a avut șansa să străbată lumea și cu ocazia unor gale de film, dar nu uitase interdicția de a pleca pentru prima oară la Paris, după premiera filmului Valurile Dunării, pentru că „viza nu era în ordine”. Cu ochii plini de lacrimi, se întorcea acasă din aeroport cu valiza, trăind umilința și dezamăgirea…

În anul 2000, regizorul, care o distribuise și în câteva filme, îi oferea rolul Actrița principală din Hamlet de William Shakespeare, an în care va fi decorată cu Ordinul Naţional „Steaua României” în grad de Ofiţer, de către Preşedinţia României.

Cu Sanda Manu a avut o relație specială. Regizoarea a distribuit-o în Elena din Anunțul la mica publicitate de N. Gingsburg, apoi în Jennifer din Ferma (1975) de David Storey, un spectacol cu Mirela Gorea, Petre Gheorghiu, Dina Cocea, Marcel Iureş, Răzvan Ionescu, preluat și de Televiziunea Română.

Nici Valeriu Moisescu nu a ocolit-o, atribuindu-i-o pe Cecilia din Casa cea nouă (1978) de Carlo Goldoni, și mai târziu pe Célimene din comedia Mizantropul (1989) de Molière.

Dacă în 1981 o juca pe Cristina din Judecată în noapte de Buero Vallejo, în regia lui Tudor Mărăscu, un an mai târziu o întruchipa pe Ines din piesa Cu ușile închise de Jean-Paul Sartre, apoi, pentru jumătate de an, devenea Ea în O, ce zile frumoase! (1985) de Samuel Beckett, și peste exact 11 ani, era Caesonia din Caligula lui Albert Camus, toate piesele în regia lui Mihai Măniuțiu.

irina petrescu rtr

Anii ̓80 i-au adus Irinei Petrescu și colaborarea cu o altă regizoare, Cătălina Buzoianu, care i-a oferit rolul Margot din Dimineața pierdută (1986) de Gabriela Adameșteanu, spectacol preluat în 1990 de TVR și pus în undă peste ani de regizorul Dan Puican, din distribuția căruia nu au lipsit Irina Petrescu, Rodica Tapalagă, Tamara Buciuceanu și Victor Rebengiuc.

Sub bagheta regizorală a Cătălinei Buzoianu a jucat și rolul Milordino din Uriașii munților (1987) de Luigi Pirandello.

Regizorul Alexandru Tocilescu punea în scenă în 1986 piesa lui Dan Tărchilă, Io, Mircea Voievod, în care Vișa era interpretată de actrița Irina Petrescu, pentru ca mai târziu, în 1998, să o găsească potrivită pentru Doamna Diderot din Libertinul de E. E. Schmitt. Același reputat regizor îi oferea distinsei actrițe rolul Maria Mihailovna din Oblomov (2003) după I. A. Goncearov, pe aceeași scenă cu actorul Mihai Constantin, în rol titular, și Ion Besoiu, în rolul lui Muhoianov Ivan Matveevici, apoi rolul Nell din Sfârșit de partidă (2009) de Samuel Beckett, piesă reprezentată pe scena Teatrului Metropolis, cu aceeași actori cărora li se alătură Răzvan Vasilescu. Actorul Mihai Constantin îi devine partener de scenă și în Elisaveta Bam, operă bufă în care actrița interpretează rolul Cerșetorului.

Irina Petrescu a fost și Beatrice din Teatrul comic (1992) de Carlo Goldoni, în regia lui Silviu Purcărete, piesă care le prilejuiește actorilor un turneu doi ani mai târziu în Columbia; apoi Regina mamă din Thomas Becket (1999) de Jean Anouilh, în regia distinsului ei prieten, Adrian Pintea, aflat și în rol titular. Cu regizorul rus Iuri Kordonski, a colaborat pentru rolul Maria Vasilievna Voinițkaia din Unchiul Vanea (2001) de A. P. Cehov, și cel al Arinei Panteleimonovna din Căsătoria (2003) de Gogol.

2003 a fost anul în care actrița a fost răsplătită cu Premiul UNITER pentru întreaga activitate.

Ultimul rol interpretat a fost Josephine din Nebuna din Chaillot (2010) de Jean Giraudoux, un spectacol montat de Alice Barb, la Teatrul Metropolis. Aurélie, Constance, Gabrielle şi Josephine, interpretate de Dana Dogaru, Ileana Stana Ionescu, Alexandrina Halic şi Irina Petrescu, actrița care și-o va aminti mereu pe Doamna Lucia Sturdza Bulandra jucând în faimosa piesă a francezului Giraudoux, la vârsta de 90 de ani.

Actrița nu uita să mărturisească în interviurile sale că destinul i-a scos în cale regizori care au „forțat-o” să schimbe registrul. Așa a devenit fascinantă în trecerile ei de la o femeie la alta, de la regină la servitoare, vorbind cu ochii și zâmbetul în teatrul bucureștean, faimos prin piese îndrăznețe și montări antologice chiar în absurdul ideologiei comuniste.

Pe lângă distincțiile primite de-a lungul carierei, Irina Petrescu păstra cu grijă Premiul „Aristizza Romanescu” în domeniul artelor spectacolului, acordat în decembrie 2011, de Academia Română pentru „creaţia teatrală şi cinematografică”.

Dovedise în timp că era o îndrăgostită de muzica de cameră și că iubise teatrul-artă!

afisul filmului valurile dunarii

Actriță de cinema

Chipul special și eleganța, tăcerea din priviri, limbajul trupului în haine de epocă, zâmbete prețioase în alianță cu seriozitatea și profunzimea jocului au fost atuuri care i-au atras pe marii regizori de film. De la Liviu Ciulei și Lucian Pintilie, până la Gheorghe Vitanidis, Mihai Iacob sau Iulian Mihu, Ion Popescu-Gopo, Andrei Blaier, Manole Marcus, Dan Piţa, Mircea Veroiu, Virgil Calotescu sau Dinu Tănase, toți au adus în sala de cinema povești de la care spectatorii ieșeau plângând sau râzând, dar visând, într-o perioadă în care creatorii filmului trebuiau să lupte cu cenzura.

Și cum filmul înseamnă imagine, să nu-i uităm pe marii noștri operatori, creatori de estetic în cinematografie, pe care americanii îi numesc pe drept cuvânt directori de imagine. De la Grigore Ionescu și Ovidiu Gologan, la Călin Ghibu, Vivi Drăgan Vasile sau Sergiu Huzum.

in_valurile_dunarii,_alaturi_de_liviu_ciulei

Cu Liviu Ciulei în Valurile Dunării

Prima eroină pe marele ecran a fost Ana din Valurile Dunării (1959), pe care cinefilii n-au uitat-o, așa cum nu l-au alungat din minte pe Liviu Ciulei, în dublu rol, de regizor și actor.

Primul ei film, cu imagini memorabile semnate de Grigore Ionescu, pe muzica lui Theodor Grigoriu, a cărui premieră avea loc la Cinematograful „Patria”, în prezența protagoniștilor, a fost un succes, fiind răsplătit cu Globul de Cristal la Festivalul Internațioanl de Film de la Karlovy Vary, iar peste ani, regizorul îi va deveni iarăși partener în Facerea lumii, o ecranizare de către Gheorghe Vitanidis a romanului lui Eugen Barbu, distinsă cu premiul ACIN în 1971. Irina era studenta Eva Filipache, fascinată de spiritul aristocratic al lui Manicatide, un proprietar de cai jucat de Liviu Ciulei. Actorul Colea Răutu l-a interpretat memorabil pe tatăl Evei.

Tinerei de 17 ani, care-și sărbătorise majoratul pe Dunăre la intrarea în Portul Galați în timpul filmărilor, alături de regizor, de scenaristul Francisc Munteanu și de minunata echipă, i s-a deschis drum unei serii de filme jucate chiar în perioada studenției cu îngăduința profesorilor ei de la Institutul de Teatru.

Filmările o făcuseră să joace mai puțin teatru în vremea studenției. Începuse cu un monolog din Ifigenia în Aulida de Euripide, și absolvise tot cu Ifigenia, plângând, vreme de patru ani, la pieptul lui Agamemnon.

filme romanesti cu irina petrescu

Foto 1: Cu Victor Rebengiuc în Poveste sentimentală (1961) de Iulian Mihu; foto 2: Alături de Iurie Darie în Răutăciosul adolescent (1969) de Gheorghe Vitanidis; foto 3: Cu Ion Dichiseanu în Acțiunea „Autobuzul” (1978) de Virgil Calotescu

De la Nu vreau să mă însor! (1960), o comedie muzicală de Manole Marcus, cu Ștefan Tapalagă, Geo Barton, Coca Andronescu, Chris Avram și Vasile Tomazian, sau Poveste sentimentală (1961) de Iulian Mihu, cu Victor Rebengiuc, Chris Avram, Emil Botta și Ilarion Ciobanu, la Pași spre lună (1963), o comedie științifico-fantastică în regia lui Ion Popescu-Gopo, unde o interpretează pe frumoasa Artemis alături de Radu Beligan (Călătorul), Grigore Vasiliu-Birlic (Mercur), Florin Piersic (Prometeu), Emil Botta (Leonardo da Vinci), Ștefan Tapalagă (Jules Verne). Același regizor îi va oferi și rolul fetei-vrăjitoare din De-aș fi… Harap Alb (1965), o parodie a basmului lui Ion Creangă cu mari actori: Emil Botta și Fory Etterle, cu Florin Piersic și Chris Avram.

stefan iordache strainul

Irina Petrescu și Ștefan Iordache în filmul Străinul

Actriță deja, Irina Petrescu este distribuită de Mihai Iacob în Străinul (1964), în rolul unei eleve, Sonia, pentru care nutresc sentimente doi băieți: elevul Andrei Sabin (Ștefan Iordache) și elevul Lucian Varga (Șerban Cantacuzino). Actorul Fory Etterle, în rolul Părintelui Potra, o apariție așteptată în filmul după romanul omonim al lui Titus Popovici. Pentru rolul Sonia, actrița este răsplătită cu premiul primei ediții a Festivalului național al filmului de la Mamaia.

Străinul, regia: Mihai Iacob, 1964 – partea I

Străinul, regia: Mihai Iacob, 1964 – partea a II-a

Duminică la ora 6 (1965) de Lucian Pintilie și Diminețile unui băiat cuminte (1967) de Andrei Blaier sunt două drame în care Irina Petrescu formează un cuplu fermecător cu actorul Dan Nuțu, pe care îl va socoti pentru totdeauna partenerul ei ideal de pe ecran.

În filmul de debut al regizorului Lucian Pintilie, pe care îl întâlnise în Valurile Dunării, în rolul ofițerului neamț, Irina Petrescu joacă rolul Ancăi, o studentă la Arhitectură, alături de Radu, un muncitor utecist. Imagini și detalii uimitoare prin ochii operatorului Sergiu Huzum și muzica formidabilă semnată de Radu Căplescu, într-o peliculă premiată la Festivalul național de film de la Mamaia, ediția 1966.

irina petrescu roluri in filme anii 60

Foto 1: Irina Petrescu și Chris Avram în Poveste sentimentală (1961); foto 2: Secvență din Duminică la ora 6 (1965) de Lucian Pintilie; foto 3: Cu Dan Nuțu în Duminică la ora 6; foto 4: Cu Fory Etterle și Ștefan Iordache în Străinul (1964) de Mihai Iacob

În filmul lui Andrei Blaier, Irina o întruchipează pe Mariana, o bibliotecară logodită, de care se îndrăgostește Vive, și care sfârșește tragic. Filmul primește în 1967 „Condurul de Aur” pentru cel mai bun scenariu (Constantin Stoiciu) la Festivalul Filmului pentru Copii și Tineret de la Gottwaldow (Cehoslovacia). Jocul actorilor George Constantin (tatăl lui Vive) și Octavian Cotescu (logodnicul Marianei) îl întregește pe cel al eroilor principal.

Cele două filme marcante pentru cinematografia românească a anilor ̓60 aduc în prim-plan o extraordinară actriță, al cărei joc profund și natural, încărcat de subtilitate, cucerește încă o dată inima spectatorului din sala de cinema.

Anul 1966 i-a adus actriței rolul Jaqueline din Butaságom története, o producție semnată de Marton Keleti, iar anul 1967, rolul Magdalena, o tânără chimistă în căutarea bărbatului ideal, Gore, interpretat de Radu Beligan, din filmul lui Moni Ghelerter, Șeful sectorului suflete.

seful sectorului suflete

Cu Radu Beligan în Șeful sectorului suflete

Răutăciosul adolescent (1969), dramă psihologică de Gheorghe Vitanidis, după un scenariu semnat de Nicolae Breban, aduce pe ecran imposibila iubire dintre Ana Patriciu (Irina Petrescu), o asistentă medicală, și medicul Palaloga (Iurie Darie), un tip prea mândru de calitățile lui fizice și intelectuale, aflat într-un declin în fața bolii. La Festivalul Internațional de Film de la Moscova, actrița a primit pentru acest film, botezat pentru spațiul cinematografic din afara României O femeie pentru un anotimp, Premiul internaţional pentru cea mai bună interpretare feminină și adorația publicului moscovit.

irina petrescu ion caramitru stejar extrema urgenta

Irina Petrescu și Ion Caramitru în Stejar – extremă urgență

În anii ̓70-̓80, ani de vârf pentru cinematografia românească, o întâlnim pe Irina Petrescu în rolul Corinei, o fermecătoare violonistă de la Filarmonică, originară din Oradea, în Stejar – extremă urgență (1973), un film în regia lui Dinu Cocea, în care îi întâlnește pe Constantin Diplan, Ion Caramitru și pe Geo Barton; apoi în pelicula Prin cenușa imperiului (1975), de Andrei Blaier, în rolul unei sârboaice, alături de mari actori: Gheorghe Dinică, Cornel Coman, Ernest Maftei. În Acțiunea „Autobuzul” (1978) de Virgil Calotescu, joacă rolul lui Dominique, o agentă străină, avându-l partener de platou tot pe Dinică, actorul care îl întruchipează magistral pe Baronul, șeful bandiților.

irina_petrescu maria ploaie in Dincolo_de_pod mircea_veroiu_1975

Cu Maria Ploae în filmul Dincolo de pod

Cu regizorul Mircea Veroiu se întâlnea pe platouri pentru filmul Șapte zile (1973), filmul său de debut, iar în 1975 pentru Dincolo de pod (ecranizarea clasicului roman Mara de Ioan Slavici), în care Irinei Petrescu i se potrivesc perfect straiele și purtarea Maicii Aegidia, așa cum Leopoldina Bălănuță devine autentică în Mara, iar Maria Ploae împrumută din candoarea ei Persidei.

Câteva dintre producțiile anilor ̓80:

Castelul din Carpați (1981), o misterioasă poveste în regia lui Stere Gulea, apoi Imposibila iubire (1983), scris și regizat de Constantin Vaeni după romanul Intrusul de Marin Preda, distins cu Premiul pentru regie la Festivalul filmului de la Avellino (Italia), în 1984, unde Irina Petrescu, prin personajul ei (doamna Sorama), aduce blândețe într-o atmosferă tensionată, alături de Șerban Ionescu și Tora Vasilescu, de Amza Pellea și Valentin Teodosiu, sau O lumină la etajul zece (1984), creație a regizoarei Malvina Urșianu, care îi dă spre interpretare Irinei rolul inginerei Maria Dinu, urmat de cel din Al patrulea gard, lângă debarcader (1984), în regia Cristianei Nicolae, un film cu Rodica Horobeț și Cezara Dafinescu.

irina petrescu mari actori coperti reviste de epoca

Pe coperta Almanahului Femeii, 1967, cu soțul său, Marcel Rusescu

După 1989, Irina Petrescu dă viață altor personaje: Irena din drama Cei care plătesc cu viața (1991) în regia lui Șerban Marinescu, cu Adrian Pintea în rolul lui Gelu Ruscanu și Ștefan Iordache în rolul lui Șerban Saru-Sinești, construind apoi un personaj complex, alături de Ștefan Iordache, în Hotel de lux (1992) de Dan Pița, film distins cu Leul de Argint la Veneția.

O bătrână care-și pierde fiica în Israel și primește acasă sicriul cu trupul ei va fi ultimul rol de film al actriței Irina Petrescu, din Misiunea directorului de resurse umane (2010), o coproducţie româno-israeliană, semnată de Eran Riklis, foarte premiată.

De-a lungul anilor, actrița, care ne obișnuise cu jocul ei inteligent și foarte modern, cu deschidere și naturalețe, cu nuanțe multiple care dădeau greutate personajului, a fost răsplătită cu distincții cinematografice la Karlovy Vary, la Mar del Plata, la Moscova, iar în 2007 primea la Cluj premiul pentru întreaga carieră la cea de-a şasea ediţie a Festivalului Internaţional de Film Transilvania (TIFF).

La un moment dat, prin 1967, primise chiar o invitație de la Abby Mann, scenaristul filmului Procesul de la Nürnberg (1961), care văzuse filmul Duminică la ora 6 la Mar del Plata, festivalul de film din Spania, de a face un stagiu de câteva luni la Hollywood. Studiourile „Paramount” îi puseseră la dispoziție o casă superbă de pe plaja Santa Monica, cu secretară și bucătar, dar ea a rămas în acest paradis doar șase luni, deoarece dorul de persoana iubită, aflată în România, o determină să revină acasă. Irina Petrescu ar fi fost protagonista unui film după un scenariu scris de Abby Mann după piesa lui Arthur Miller, După cădere.

Apariții la televiziune

Șarmul și distincția Irinei Petrescu au trecut de foarte multe ori și dincolo de micul ecran, în seriale și filme sau teatre pentru televiziune.

Dinu Tănase realiza o adaptare dramatică a romanului Hortensiei Papadat-Bengescu, Concert din muzică de Bach (1971), reunind nume importante ale scenei: Fory Etterle, Ovidiu Iuliu Moldovan, Dana Comnea, Cornel Coman. Revederea filmului transferă către telespectator finețea și aerul aristocrat al fermecătoarei Elenei Drăgănescu (Irina Petrescu), personaj care încerca să-și depășească ratarea sentimentală prin a fi amfitrioana unei reuniuni mondene. Același regizor îi oferea rolul unei directoare de azil în Cântec în zori (1988), un film pentru televiziune.

6 personaje in cautarea regia Letitia popateatru tv 6 apr 1969

În Șase personaje în căutarea unui autor de Luigi Pirandello, teatru tv, regia: Letiția Popa, 6 aprilie 1969

Constantin Dicu o distribuia în Poveste imorală, un serial polițist după scenariul semnat de Rodica Ojog-Brașoveanu, alături de Mihai Constantin, Cristi Iacob, Draga Olteanu Matei, Florina Cercel și Rodica Popescu-Bitănescu. A urmat rolul Domnișoarei Mosca din fantasticul Domnișoara Christina, filmat în 1992, dar difuzat în 1996, în regia lui Viorel Sergovici, cu Mariana Buruiană în rol titular și Adrian Pintea în rolul lui Patachievici.

Ținuta artistică impecabilă a Irinei Petrescu răzbate și din adaptările dramatice ale unor regizori de televiziune. În timp ce Cornel Todea o alătură actorului Ion Caramitru în Suflete tari (1979) de Camil Petrescu, iar Eugen Todoran o distribuie în Maşina de scris de Jean Cocteau, Dan Necşulea o aduce în Stâlpii societăţii (1988) de Henrik Ibsen, printre bunii ei prieteni și colegi – Victor Rebengiuc, Gina Patrichi, Silvia Popovici, Mariana Buruiană, Traian Stănescu și Gheorghe Cozorici.

Irina Petrescu în Suflete tari (1979) de Camil Petrescu, teatru tv, regia: Cornel Todea – fragment

Frânturi din biografie…

Viața privată a Irinei Petrescu nu a fost zgomotoasă. În jurul ei pluteau mereu liniștea și decența. Și când iubea, și când suferea, chiar și atunci când boala o „vizita”.

Dacă la dispariția actorului Adrian Pintea, presa a comentat mai mult despre iubirea dintre cei doi trăită în perioada anilor ̓80, la plecarea ei, unii dintre cunoscuți au vorbit despre o pasiune dincolo de ecran dintre ea și Liviu Ciulei, dar poate puțini știu că actrița a fost căsătorită pentru scurt timp cu Marcel Rusescu, celebrul jucător din echipa de volei a României. Ea povestea cu drag despre perioada de tinerețe când mergea la meciurile de volei ale viitorului soț și cât de mult îi admira pe talentații campioni internaționali ai anilor ̓50, printre care Ștefan Roman, Jean Ponova, Gabriel Cherebețiu, Constantin Mitroi…

gina patrichi irina petrescu

Gina Patrichi și Irina Petrescu

Frisonul unei voci din spatele microfonului

Irina Petrescu a iubit enorm teatrul radiofonic, pe care îl socotea un gen situat „aproape între teatru şi film”.

I se părea o minune să faci totul „numai din glas”, să creezi o atmosferă, să te situezi într-un timp, să dai viață unui personaj…

Rostirea și-o cultivase prin studiu și prin ascultarea unor profesori extraordinari  Sandina Stan, Ion Moisescu, Zoe Maria Ionescu…

Colaborarea actriței cu Teatrul Național Radiofonic a însemnat o perioadă prețioasă a actriței care se întâlnea cu ai săi, sub privirile atente ale regizorului aflat dincolo de ciclop.

În regia lui Titel Constantinescu, vocea Irinei Petrescu se armonizează în piesa Amurgul (1980) de Lucia Sturdza Bulandra, cu alte voci distincte și apreciate în teatrul la microfon: Clody Bertola și Tatiana Iekel, Fory Etterle, Rodica Tapalagă, Rodica Sanda Ţuţuianu, Dorin Dron și Dan Condurache, iar în Vară şi fum (1991) de Tennessee Williams, ale cărui personaje nu sunt protejate deloc de destin, cu cea a Ilenei Predescu și a lui Corado Negreanu, apoi în Ieşirea din labirint (1993) de Mircea Eliade, cu cea a Irinei Mazanitis, a lui Florin Anton și a lui Ion Pavlescu.

Irina Petrescu în Vară și fum de Tennessee Williams, regia: Titel Constantinescu. Data difuzării în premieră: 1991 – fragment

O piesă de referință rămâne Diana şi Tuda (1992) de Luigi Pirandello, o adaptare de Marina Spalas, în care actrița devine cuceritoare în rolul Sarei, asemeni Valeriei Seciu în rolul Dianei și în compania lui Adrian Pintea pe care îl revăzuse și în La Medeleni (1984) de Ionel Teodoreanu, și în Preludiu la Electra (1991) de Petru Dumitriu, adaptare de Marina Spalas, și în piesa Eugeniei Busuioceanu, Iubind în taină am păstrat tăcerea.

Irina Petrescu în Diana și Tuda de Luigi Pirandello. Traducere și adaptare radiofonică de Marina Spalas. Regia artistică: Titel Constantinescu. Data difuzării în premieră: 9 septembrie 1992 – fragment 

Piese antologice regizate de Constantin Dinischiotu rămân Gran Canaria (1991) de A. J. Cronin, în care idealurile lui Mary Fielding vibrează cu existența a două personaje principale interpretate excepțional de Emil Hossu și George Constantin; Tulburarea apelor (1991) de Lucian Blaga, în care Irina Petrescu dă glas Patrasiei, împreună cu Traian Stănescu și Cristian Șofron, cu Maia Morgenstern și George Constantin, cu Gheorghe Cozorici, Radu Panamarenco, Dan Condurache și Dan Damian.

Sublimul vocii actriței rămâne în arhiva radiofonică și în câteva piese regizate de Leonard Popovici, printre care filozofica scriere Arde soarele deasupra lui Seneca de Kincses Elemér, George Enescu şi Prinţesa iubită, în care actriței i se alătură George Motoi, Valeria Seciu, Ion Dichiseanu, Lucia Mureşan și Irina Movilă, sau enigma polițistă Odihnească-se în pace! (1991) de Philip Macdonald, apoi La Punta (1995) de Yvette Z’Gragen, în care Irina Petrescu este Autoarea care se destăinuie, înfățișând și destinul personajelor sale. Unul dintre ele jucat remarcabil de Mariana Mihuț. Traducerea şi adaptarea radiofonică aparțin Doinei Papp, iar piesa primește în 1996 Premiul UNITER.

Rostirea ei rămâne inconfundabilă și în Vassa Jeleznova de Maxim Gorki, în regia lui Cristian Munteanu, cu voci timbrate neasemuite: Irina Răchițeanu-Șirianu, Gheorghe Cozorici, Mircea Albulescu, Gina Patrichi, Dana Dogaru, Leopoldina Bălănuţă, Ştefan Sileanu sau Ion Marinescu; ca să nu mai vorbim despre celebra piesă după romanul lui Thomas Mann, Lotte la Weimar (1988), în care vocea bunei sale prietene, Gina Patrichi, rămâne un etalon în Fonoteca de Aur a Radioului. Irina Petrescu povestește fermecător Aventurile lui Telemah de François Fénelon, alături de Florian Pittiş, Constantin Codrescu, Adela Mărculescu, Silviu Stănculescu și Virginia Mirea, după ce fusese auzită în Viforul (1980) lui Barbu Ştefănescu Delavrancea, cu Ion Caramitru, Leopoldina Bălănuţă, George Constantin, Mircea Albulescu, Ştefan Mihăilescu-Brăila, Ion Pavlescu, Virgil Andriescu, Matei Alexandru, Matei Gheorghiu, Liviu Crăciun, George Oancea, Violeta Andrei, Ion Siminie, Adrian Pintea, Corado Negreanu, sau în Manechinul sentimental de Ion Minulescu, cu Adrian Pintea și Dan Condurache.

Irina Petrescu în Manechinul sentimental de Ion Minulescu, regia: Cristian Munteanu: Data difuzării în premieră: 8 septembrie 1982 – fragment

Numele actriței rămâne legat de cel al regizorului Cristian Munteanu și prin piesa sa Jocul cu fantasme (1996), un monolog dramatic la microfon, căruia îi dă viață Adrian Pintea.

Irina Petrescu în Jocul cu fantasme, monolog dramatic de Cristian Munteanu, regia: Adrian Pintea. Data difuzării în premieră: 9 august 1996 – fragment

Bogăția nuanțelor sale vocale nu putea fi ignorată de regizorul Dan Puican care punea în undă Madona (1983) de Tudor Muşatescu, cu Irina Petrescu în rol titular, Nora (1984) de Henrik Ibsen, Să ucizi o pasăre cântătoare de Lee Harper, în care Irina Petrescu se află în compania lui Ştefan Iordache. Asasinul (1990) de Andrzej Otrebski, Decameronul (1993) de Boccacio sau Martha Bibescu – Jurnal politic de Doinea Ciurea, alte piese, aceeași actriță și același regizori.

Regizorul Vasile Manta, care a cunoscut de foarte devreme lumea misterioasă a teatrului radiofonic, a alcătuit excelente distribuții pentru diverse piese de teatru. Nu în puține dintre acestea ne este dat să întâlnim vocea Irinei Petrescu alături de alte voci cunoscute și dragi ale actorilor din diverse generații. În Jurământul (2004) de Dan Tărchilă, în Scandal la Mantova (2004) cu Ion Lucian, Alexandru Repan, Mihai Niculescu, Dan Condurache și Adela Mărculescu, sau în Peruchierul (2009) de Eugen Tudoran. În Alexandru Lăpuşneanu (2005) de Mihai Eminescu, cu Victor Rebengiuc și Constantin Dinulescu, cu Ştefan Velniciuc și Gelu Niţu, cărora li se alătură Constantin Codrescu, Mihai Constantin și Marius Rizea, sau în Două piese de Mihai Eminescu (2005).

Actrița a răspuns și invitațiilor regizorului Mihai Lungeanu care și-a pus amprenta asupra unor piese, printre care Baladă la Genova (2009) de Constantin Venerus Popa, cu Irina Petrescu în rolul Giuseppina Strepponi-Peppina, povestea întâlnirii dintre Ciprian Porumbescu şi Giuseppe Verdi, în anul 1882, Profetul de Kahlil Gibran, un dialog între Irina Petrescu și Marcel Iureș, apoi două piese semnate de Matei Vișniec, Mansardă la Paris cu vedere spre moarte (2006) și Despre senzaţia de elasticitate când păşim peste cadavre (2009) cu Marius Manole, Mihai Dinvale, Mircea Rusu și Manuela Ciucur, Coca Bloos, George Motoi, Eusebiu Ştefănescu și Constantin Cojocaru. În același an a fost pusă în undă Drumul spre Damasc (2009) de August Strindberg, un spectacol în șase părți montat de Ilinca Stihi cu ocazia împlinirii a 160 de ani de la nașterea dramaturgului suedez.

Cu regizorul Gavriil Pinte, Irina Petrescu a colaborat la piesa Apărarea lui Galilei (2010) de Octavian Paler, avându-i în distribuție și pe Constantin Codrescu, Manuela Hărăbor, Orodel Olaru, Ion Arcudeanu, Magda Duţu, Gavriil Pinte, apoi la Trilogia îndepărtării de George Banu, un eseu radiofonic în care i-a întâlnit pe Mariana Mihuţ și Victor Rebengiuc, pe Constantin Codrescu, Irina Movilă, Marius Stãnescu.

Claritatea vocii actriței a rămas și într-un scenariu radiofonic semnat de Doina Papp și inspirat de o personalitate rar întâlnită, Alice Voinescu – Arta de a suferi, în regia lui Attila Vizauer.

„Am fost alături, în această din urmă parte a vieţii ei şi la realizarea unei producţii radio, un scenariu după jurnalul profesoarei Alice Voinescu, intitulat Arta de a suferi, cu care am călătorit la Paris, pentru un spectacol-lectură. Publicul parizian venise evident atras de numele ei, iar Irina se bucura ca un copil. M-a surprins să aud că nu mai fusese la Paris de 30 de ani (era după 2000). Am colindat noaptea oraşul, ne-am fotografiat la Piramida de la Louvre şi în faţa Odeonului, împreună şi cu Attila, regizorul. Am cinat la un restaurant aproape de Trocadero, unde Irina a mâncat fin, supă de ceapă şi melci. Nobleţea ei era funciară. M-am gândit întotdeauna cu plăcere la aceste momente şi la privilegiul de a-i fi stat în preajmă. De a fi fost în apropierea acestui Om aparent atât de marțial şi distant. Sub înfăţişarea regală se ascundea însă Omul. Tot ce preţuia mai mult, de altfel.” (Doina Papp, Irina, regina în Adevărul.ro, 19 martie 2013).

 Irina Petrescu în Alice Voinescu – Arta de a suferi, scenariu radiofonic de Doina Papp, regia artistică: Attila Vizauer, 2003 – fragment

Apariția „cărților vorbite” – audiobook – a adus spre ascultare vocile marilor actori.

Editura Humanitas a publicat în anul 2012 câteva compact-discuri cu Irina Petrescu lecturând povestiri sau jurnale ale unor autori celebri: Virginia Woolf, Luni sau marți, I. L. Caragiale, Leac de criză („O zi solemnă”), Milan Kundera, Iubiri caraghioase („Morţii vârstnici să cedeze locul morţilor tineri”), Jeni Acterian, Jurnalul unei fete greu de mulţumit și Monica Lovinescu, Jurnalul din jurnal: 1941–1947.

Zi de 19…

Hazardul face ca Irina Petrescu să apară și să dispară, reîntâlnindu-și misterul într-o zi de 19, dar în anotimpuri diferite.

Născută în luna lui Cireșar, cel guvernat de splendorile estivale, și plecată fără întoarcere în luna lui Mărțișor, actrița, care privea întotdeauna Cerul, ne determină să ne menținem crezul Reînvierii.

Prin spirit și voce, Irina Petrescu, ființa care a crezut în destin, sălășluiește aici, lângă noi, nu doar în primăveri și veri, ci și în toamne și ierni, în dimineți și seri sau în nopți fără somn, în gând și în grai, în priviri și nemuritoare trăiri.

Irina Petrescu, TVR 1

Interviu cu Irina Petrescu, de Lenormanda Florențiu, emisiunea „Maeștri”, Atlas TV Focșani, 2000

annie-musca-pe-urmele-marilor-voci-studioul-mihai-zirra-teatru-radiofonic

Annie Muscă – pe urmele marilor voci în Studioul „Mihai Zirra” al Radiodifuziunii

Grafică, ilustrații și editare multimedia: Costin Tuchilă.

Vezi: arhiva rubricii Remember

Reamintim că Revista Teatrală Radio a dedicat luna iunie 2014

actriței IRINA PETRESCU

(19 iunie 1941–19 martie 2013)

luna iunie 2014 dedicata actritei irina petrescu  

 

costintuchilaREMEMBERalice voinescu,annie muscă,annie muscă biografii,critica despre irina petrescu,dan nuțu,dinu cocea,duminica la ora 6,elegantă in teatru,elicabeta I cu irina petrscu,filme romanesti,ion caramitru,irina petrescu,irina petrescu roluri,jocul fanstame,liviu ciulei,mari actori irina petrescu,portret irina petrescu,tennessee williams,toma caragiu,vară și fum,victor rebengiuc
Remember, rubrică de ANNIE MUSCĂ Astăzi, 19 iunie 2014, ne amintim de actrița Irina Petrescu (19 iunie 1941–19 martie 2013). Luminoasă și nobilă, dar aparent solitară. Cu distincție, fie chiar și în pleiada marilor actori plămădiți cu generozitate de Cel de Sus. O imensă candoare contopită într-un soi de frig copleșitor și o...