Istvan Teglas interviu de judy florescu

În ultima vreme lumea teatrului s-a mai îmbogățit cu un gen de spectacole care îmbină deopotrivă arta actorului și cea a dansului, obligând artiștii să-și exploateze calitățile fizice la intensitatea lor maximă, atât la repetiții, cât și în fața publicului. István Téglás este unul dintre actorii-dansatori ai tinerei generații de artiști, care face parte din proiecte teatrale importante precum Furtuna în regia lui Alexander Morfov și D’ale noastre în regia lui Gigi Căciuleanu, de la Teatrul Național din București.

istvan-teglas foto-ana-maria-moldovan

István Téglás. Fotografie de Ana-Maria Moldovan

Judy FlorescuCu spectacolul de teatru-dans „D’ale noastre” ați fost și în străinătate. În ce orașe ați fost și cum a fost primit spectacolul?

István Téglás: Cu D’ale noastre am fost Londra, Paris, Bruxelles, Lisabona, Chișinău, Sofia. Gigi Căciuleanu a gândit spectacolul tocmai cu ideea de a pleca cu el în alte țări, în turnee, la festivaluri. L-a gândit în așa fel încât să fie accesibil și celor care nu au legătură cu Caragiale sau cultura noastră. Și atunci a fost primit ca un spectacol de teatru-dans foarte bun. Când am ieșit cu spectacolul ultima oară, în noiembrie 2013 la Lisabona, l-am jucat de două ori și publicul aplauda în picioare.

J. F.: Ce înseamnă termenul de „dans-actor”?

I. T.: Acesta e termenul lui Gigi Căciuleanu și face parte din modul lui de a lucra, adică face parte din procesul creației.

d'ale noastre istvan teglas foto Dani Ionita

István Téglás în spectacolul D’ale noastre. Foto: Dani Ioniţă

J. F.Poți să spui că aptitudinile tale pentru dans sunt un fel de atu al tău în meseria de actor, având în vedere că nu ai făcut studii de specialitate?

I. T.: Da, cred că este un atu, dar eu niciodată nu m-am folosit de el. Adică eu dansez de când mă știu, chiar dinainte să mă duc la facultatea de teatru. Nu am făcut deloc studii de specialitate pe dans. Am făcut numai ateliere, workshop-uri și chestii de genul ăsta. Înainte de a da la teatru, oricum mă ocupam mult de mișcare. Nici nu-mi dau seama cum lucrez eu cu corpul meu, pentru că mi se pare atât de normal să dansez. Lumea care nu mă știe, observă acest lucru prima dată la mine, pentru că e o chestie foarte pregnantă, probabil.

J. F.Tu cum percepi acest lucru?

I. T.: Pentru mine e o chestie deja foarte normală, care sper să mă ajute și mai departe. Sper să nu fie un minus. N-aș vrea să ajung acolo încât să fiu etichetat că pot să fac doar asta sau doar în felul acesta, ba chiar mă feresc să fiu considerat așa. Dar deocamdată lumea încă are nevoie de mine în sensul ăsta și atunci încerc să fac față solicitărilor din acest domeniu. În același timp am făcut deja demersuri pentru a avea o altă abordare față de subiect. Pe de altă parte, toți suntem într-un fel și toți suntem diferiți, fiecare artist, fiecare actor, fiecare dansator și probabil că amprenta mea începe cu mișcarea.

J. F.Cât de importantă este mișcarea pentru un actor în general?

I. T.: Nu știu. Mulți mari actori (chiar și mai vechi) nu cred că au avut mare legătură cu domeniul dansului, mai ales că nu cred că se făcea pe vremuri. Teatrul nu prea era îmbinat cu dansul mai demult, atât de frecvent cum se întâmplă acum. Și atunci pozele pe care le vedem noi cu actori mari, prestanța lor nu ținea de o chestie fizică, ținea de felul lor de a fi, venea din interior.

Istvan Teglas_foto_Ionut_Staicu

Fotografie de Cristian Radu

J. F.În România trebuie să faci unele lucruri de la zero. Nu te-ai gândit să faci ceva de la zero în domeniul teatrului-dans?

I. T.: Nu, pentru că știu cum funcționează lucrurile în domeniul ăsta, cum e viața noastră și la ce trebuie să faci față. Nu vreau să mă lupt cu morile de vânt. Poate la bătrânețe, dacă o să mai am putere, o să fac ceva în domeniul ăsta de la zero, dar nu mă gândesc acum la bătrânețe.

J. F.Având în vedere că ai și o parte muzicală în spectacolul Furtuna de la TNB, nu ți-ai dori să faci și un musical?

I. T.: Mi-aș dori foarte mult acest lucru. De obicei nu-mi doresc anumite spectacole, dar un musical mi-aș dori foarte mult și cred că aș putea să fac.

J. F.Ai făcut coregrafia unor spectacole. Cum de nu predai cursuri de dans?

I. T.: Nu știu dacă eu aș putea să fac cursuri de dans. Eu nu mă consider coregraf și nici nu cred că aș avea pregătirea necesară pentru a face eu cursuri de dans. Am făcut cursuri de mișcare, dar de dans efectiv nu știu dacă aș putea și nici nu cred că aș vrea. Sunt o grămadă de coregrafi care se pricep și care fac acest lucru. Eu sunt genul care se pricepe să se descurce cu propriul lui corp, dar ca să predau eu mi-ar fi cam greu. Mă cunosc pe mine, știu cum sunt, știu cum mă mișc, știu ce pot și ce nu pot eu, dar pentru a preda dans e nevoie de alt gen de om, nu eu.

J. F.Ce ai face dacă nu ai mai putea să dansezi?

I. T.: Probabil nu aș mai face spectacole pe dans.

Interviu realizat de Judy Florescu

costintuchilaINTERVIUactorul si dansul,cursuri de mişcare,d ale noastre,gigi căciuleanu,interviu rtr,istvan teglas,judy florescu,teatru dans,teatru si miscare
În ultima vreme lumea teatrului s-a mai îmbogățit cu un gen de spectacole care îmbină deopotrivă arta actorului și cea a dansului, obligând artiștii să-și exploateze calitățile fizice la intensitatea lor maximă, atât la repetiții, cât și în fața publicului. István Téglás este unul dintre actorii-dansatori ai tinerei generații de...