Dialoguri independente, rubrică de TUDOR SICOMAȘ

dialoguri independente iulia cristescu

sigla-rubricii-dialoguri-independenteEste tânără, este rebelă, independentă, frumoasă, talentată, hotărâtă să se afirme și să devină un nume pe scena teatrală românească și independentă. A jucat la Teatrul ”Tony Bulandra” din Târgoviște, a fost actriță a Teatrului ”Fani Tardini” din Galați (de unde, de altfel, și este) și a Teatrului Masca din București. Acum derulează un proiect extrem de interesant la Teatrul Luni de la Green Hours (proiect despre care puteți citi în acest interviu dar și într-o cronică făcută deja de mine). Doamnelor și domnilor, permiteți-mi să o prezint pe Iulia Cristescu. Astăzi, într-un dialog independent. 

Iulia Cristescu

Iulia Cristescu

Tudor Sicomaș: Ca de obicei, încep prin a te ruga să ne povestești câte ceva despre parcursul tău artistic de până acum.

Iulia Cristescu: Păi, în linii mari, am debutat la Târgoviște, cu un text foarte drag mie: ”Crize (sau altă poveste de dragoste)” de Mihai Ignat. Am stat doi ani acolo angajată pe perioadă nedeterminată (ceea ce a devenit o raritate în ziua de azi pentru un tânăr actor român), apoi am demisionat după vreo doi ani. Nu m-am putut adapta orașului, am simțit că pur și simplu nu pot trăi o viață acolo, așa că în 2009 am demisionat. Am plecat apoi în teatrul gălățean unde am stat patru ani. Am plecat și de acolo și am revenit în București, lucrând în televiziune în paralel.

T. S.: Iulia, ai trecut prin teatre de stat. Spune-ne, te rog, câte ceva despre fiecare experiență în parte.

I. C.: Fiecare experiență a fost o învățătură! Unele au fost bune, unele frumoase, unele mai puțin frumoase, am trăit în perioada asta cât 10, am ars cât 100, am fumat personaje cât pentru alte trei vieți, ca în definitiv să înțeleg că fiecare își are locul lui și mai mult decât atât: că fiecare în viața asta are ceea ce merită!

T. S.: Poți să ne zugrăvești, într-o manieră personală, diferențele pe care le simți tu sau pe care le-ai observat de-a lungul carierei tale între teatrul de stat și cel independent.

I. C.: Diferențe sunt și nu sunt. În definitiv, teatrul se face cu oameni și, vorba lui Cehov, ”fără oameni nu poți trăi”, indiferent că-s buni, că-s răi. În teatrele de stat unii directori își adună gășculițele de actorași lingușitori, ca oameni de bază, iar de restul actorilor uită. Se uită inclusiv pe ei și de unde au plecat, crezând că ceea ce fac, fac bine și asta îi face un soi de martiri pe altarul Thaliei și trebuie să te comporți cu ei și gășculița de actorași ca și cu un soi de semizei! Nici vorbă! Abia când își termină mandatele revin la realitate! Vai, ce am făcut?!? 

În teatrul independent ai libertate, faci ce vrei, când vrei, cum vrei, cu cine vrei. Eu personal consider că acesta este viitorul și locul în care găsești teatrul adevărat. Oricât ar fi de greu, căci e teribil; să fim serioși, de aceea e independent că este teribil de greu, însă tocmai asta îl face atât de frumos!

foto iulia cristescu

T. S.: Iată, am aflat mai devreme că Iulia Cristescu a făcut și televiziune. Povestește-ne câte ceva din culisele acestei fascinante lumi.

I. C.: Fac în continuare. Televiziunea este fabuloasă, fascinantă. Dacă o faci cu pasiune, îți aduce nenumărate satisfacții și împliniri. Pentru mine, televiziunea națională rămâne sfântă! Cei mai profesioniști și minunați oameni! Mai aud voci sinistre prin stânga și prin dreapta care înjură TVR-ul, însă, la fel, e ceva de genul: vulpea care nu ajunge la struguri zice că sunt acri; și nici lumea nu prea mai știe ce e calitatea. Dacă-ți informezi opinia publică cu circ și pâine de dimineață până seara, în fiecare zi, aia normal că asta vrea și nu mai discerne ce e calitatea. Eu sunt pe ”old school” și tot ce e ”old school” e ”good”!

T. S.: Crezi că televiziunea a împiedicat sau împiedică ori va împiedica dezvoltarea unui nou public de teatru?

I. C.: Nici gând! Televiziunea nu are nicio treabă cu teatrul. Rolul ei nu e acela de a culturaliza, ci de a informa. Dacă vrei cultură, te duci la bibliotecă, citești o carte, mergi la teatru, operă, balet etc.

Iulia Cristescu interviu dialoguri independente

T. S.: Nu de foarte mult timp, ai un proiect („Ghici cine intră pe fereastră”, după Pierre Sauvil) care se joacă la Teatrul Luni de la Green Hours. De ce ai ales textul lui Pierre Sauvil? Crezi că mai spune ceva publicului de azi?

I. C.: Cred cu tărie că orice partitură, indiferent cum ar fi, are ceva de spus. De ce Pierre Sauvil? Pentru că e una din nebuniile mele mai vechi, pentru că vreau altceva, pentru că e primul din seria proiectelor/producțiilor mele și pentru că vreau să aduc în atenția publicului partiturile unor autori mai puțin cunoscuți la noi. Să îmbin contemporanul cu texte clasice, de teatru vechi. 

În textul adaptat de mine, se aduce în atenție o situație valabilă oricând: a abandonului, a maternității, poate fi reînvățată maternitatea și după 18-20 ani? E destul de catchy?

T. S.: Eu cred că este! Pentru că semnezi și adaptarea și producția spectacolului, permite-mi să te întreb care parte a teatrului independent e mai solicitantă? Dramatizarea unui text, alegerea lui, producția unui spectacol sau jocul actoricesc propriu-zis?

I. C.: Wow. Totul! E un cumul de factori care la final, trebuie să mărturisesc, m-au făcut să cad lată psihic. E mai mult decât solicitant. Însă eu pentru asta trăiesc! Când îmi văd proiectul realizat, îmi văd copilul crescând! Asta e bucuria mea. Iar în viitorul apropiat se va întâmpla și propriul teatru. Va veni și ziua aceea. Și când va veni n-aș vrea să văd pe nimeni din cei care nu au avut încredere în mine sau m-au arătat cu degetul, ciorchine ipocritic în jurul meu. 

Mi-a venit acum în minte o scenă fabuloasă din viața mea, care poate fi ușor luată drept o fabulă. Eram mai tânără și lucram la o revistă, iar un ilustru domn patron și specialist în marketing mă invită la dumnealui în birou și-mi arăta pe un banner niște cuvinte înșirate cu carioca verde! N-am să uit niciodată! (râde) Scria așa: ”Nu căuta scuze pentru eșecul tău!!”. Pilda e că, în definitiv, era eșecul lui, iar în viața asta trebuie să ai mare grijă cum te comporți cu oricine: de la angajat la coleg; de la gunoier la camerist; de la femeia de serviciu la portar. Nu știi niciodată cine e omul de lângă tine și ce zace în el! E o linie fină care te face să eșuezi lamentabil.

T. S.: În final, te rog să le transmiți o idee personală iubitorilor de teatru din București și nu numai.

I. C.: Să ia bine aminte: numele mici de acum, vor fi stelele mari de mâine!

Tudor Sicomaș

Tudor Sicomaș

Arhiva rubricii Dialoguri independente 

logo revista teatrala radio

Alte articole de Tudor Sicomaș: O farsă cât se poate de reală, cronică de teatru 

Cea mai frumoasă pledoarie pentru libertate, cronică de teatru 

O jumătate de om… mai bună decât niciun om…, cronică de teatru

Imnul iubirii sau Cântec despre Anita, cronică de teatru

Ciocnirea titanilor, cronică de teatru

Spectacolul ca miracol, cronică de teatru

O metamorfoză personală, cronică de teatru

Revelaţii târzii. Mitologia faustică peste timp, cronică de teatru

Întoarcerea în timp sau Triumf asupra maturității, cronică de teatru

Legende în ploaie, cronică de balet

Revista Teatrală Radio, o platformă extrem de bine dezvoltată

Amintiri teatrale din 2016: Teatrul – colac de salvare, cronică de teatru

Șalom, nene Iancule!, cronică de teatru

Circul morții, cronică de teatru

Recitalul generațiilor, cronică de teatru

Un spectacol incomod, cronică de teatru

Brutalitatea zilei de azi, cronică de teatru

Doamna cu o mie de fețe

Magia copilăriei, cronică de teatru

Artă contra putere sau despre sclavii ideilor, cronică de teatru

Dulcea nostalgie amară a tinereții, cronică de teatru

Despre dragoste și artă, cronică de teatru

logo-revista-teatrala-radioVezi și: arhiva rubricii Cronica de teatru

costintuchilaDIALOGURI INDEPENDENTEIulia Cristescu,teatrul independent,Teatrul Luni de la Green Hours,Teatrul ”Tony Bulandra”,tudor sicomas
Dialoguri independente, rubrică de TUDOR SICOMAȘ Este tânără, este rebelă, independentă, frumoasă, talentată, hotărâtă să se afirme și să devină un nume pe scena teatrală românească și independentă. A jucat la Teatrul ”Tony Bulandra” din Târgoviște, a fost actriță a Teatrului ”Fani Tardini” din Galați (de unde, de altfel, și...