de ANNIE MUSCĂ

jean constantin annie musca biografie

Jean Constantin (21 august 1927–26 mai 2010)

Oare cum le-a hărăzit destinul să se nască în aceeași zi?

Marele Blond sau Laleaua neagră, iată două apelative marca „Dan Mihăescu” ale unui extraordinar actor. Pe celălalt, născut cu doi ani mai devreme, undeva în nordul Greciei, îl numea Toma cel Mare.

Amândoi cu alte rădăcini decât ale multora dintre noi…

Dacă Toma Caragiu străbătuse Cadrilaterul să ajungă la Ploiești, apoi în Capitală, Jean Constantin, pe numele adevărat Constantin Cornel Jean, cu rădăcini grecești după mama sa, Caliopi, frumoasa cu nume de muză din mitologia greacă, pleacă de la malul Mării Negre, mai exact de la Techirghiol, spre București, fără să părăsească vreodată Teatrul Fantasio din Constanța, unde se angajase în 1957 și jucase cu Gelu Manolache vreo trei decenii, la secția de estradă a teatrului.

jean constantin

Jean Constantin. Foto: Mediafax

Mama casnică, tatăl, Dumitru Jean, conductor arhitect, și nouă copii. Cinci fete și patru băieți, iar Constantin Cornel, actorul nostru, cel mai mic dintre băieți. Trei dintre surori, botezate Anastasia, după dorința mamei, au dispărut la vârste tinere.

Angajat în port la 17 ani, Jean Constantin căra și număra saci. Ilarion Ciobanu, alt mare viitor actor, i-a fost coleg în port… Încă din adolescență i-a fost dat să-și sesizeze „moaca” de comedian. Cei din jurul lui râdeau de îndată cum îl vedeau.

Și-a început activitatea artistică la Canalul Dunăre-Marea Neagră, prin 1952. Erajean constantin annie musca angajat al consiliului sindical al şantierului și controla brigăzile artistice. A urmat cursurile Şcolii de Normatori la Canalul Dunăre-Marea Neagră şi s-a angajat la I.M.U Medgidia, unde a luat și premii. Se mândrea că în 1954 ajunsese laureat pe ţară pentru marinarul din opereta Vânt de libertate de Isaak Dunaevski. Nici aici nu și-a stăpânit umorul. Conducea brigada artistică „Brigadier”. Avea talent la însăilat monologuri și cuplete pe care le interpreta cu alți colegi. La texte îl ajuta Iulian Mihu, regizorul de mai târziu pe care îl întâlnise în timpul serviciului militar la grăniceri, și care peste 10 ani îl distribuia în Procesul alb, prima apariție pe ecranul cinematografului a celui care a fost un autodidact în arta actoricească. Cine nu și-l amintește pe Jean în ecranizarea romanului Șoseaua Nordului de Eugen Barbu, filmul în care era bătut pe viu cu vreo 63 de palme de colegul său de platou, marele Toma, comisarul din film? O noapte întreagă durase filmarea acelei scene…

Popularitatea și-a câștigat-o grație filmelor, în care știa să facă din fiecare rol mic o explozie de râs pe Marele Ecran.

În 1970, rolul Patraulea din Seria B. D. (Brigada Diverse) de Mircea Drăgan îl impune în peisajul cinematografic al producțiilor românești de comedie, alături de Toma Caragiu, iată, cel născut în aceeași zi și lună cu el, pe care îl întâlnise și în Haiducii (1966) și alături de care avea să filmeze în Zestrea Domniței Ralu (1971) și Săptămâna nebunilor (1971), pelicule semnate de Dinu Cocea. Explozia (1973) de Mircea Drăgan sau Mastodontul (1975) de Virgil Calotescu, comedia Nu filmăm să ne-amuzăm (1975) de Iulian Mihu și Gloria nu cântă (1977), apoi viața lui Toma s-a frânt brusc.

jean constantin ismail toate pinzele sus

Jean Constantin în rolul lui Ismail din filmul Toate pânzele sus, 1976

Filmul lui Mircea Mureșan, Toate pânzele sus (1976), îi va face pe iubitorii filmului să-l asocieze pe Jean Constantin multă vreme cu personajul interpretat, Ismail. Cât despre savuroasa comedie semnată de Sergiu Nicolaescu, Nea Mărin miliardar (1978) , nu cred să-l fi uitat cineva pe șeful primei bande.

Actorul a jucat în filme până în 2010, anul dispariției sale, cariera sa cinematografică încheindu-se cu Poker (2010), filmul lui Sergiu Nicolaescu, o reîntâlnire cu colegii de platou Valentin Teodosiu și Vladimir Găitan, Mircea Diaconu și Horaţiu Mălăele.

O filmografie bogată. În total 75 de filme de pe urma cărora Jean Constantin ar fi putut deveni un actor bogat. În plus, ar fi știut și ce să facă cu banii. I-ar fi împrăștiat în stânga și-n dreapta celor nevoiași, știind cât de generos era. Jean Constantin s-a bucurat însă de admirația cinefililor care în anii ̓60–’70–’80 umpleau până la refuz sălile de cinema din orice orășel al țării. Actorul a lipsit din puține producții românești turnate în acei ani. Marii regizori români l-au așezat de fiecare dată la locul potrivit.

portret annie musca jean constantin revista teatrala radio

Căsătorit de două ori, Jean Constantin nu a avut copii, dar a știut să le-aducă zâmbet și bucurie celor din jur, asemeni prietenului său, Toma, născut la jumătatea anilor ̓20 la Hrupiști. Dacă de la Toma Caragiu i-a rămas Teatrului din Ploiești secția de păpuși, de la Jean Constantin încoace dăinuie Teatrul de Păpuși din Constanța. Actorul mânuia cu o dexteritate nemaipomenită păpușile.

Jean Constantin și Gelu Manolache în sceneta Unde se duc muștele

Jean Constantin a fost genial la Revistă. Zeci și zeci de spectacole în România și în afara granițelor, alături de nume mari ale scenei. Turnee lungi și aplauze pe măsură pentru actorul care, în ciuda dezinvolturii de pe scenă, dădea interviuri televizate cam odata la 20 de ani. Unul dintre „privilegiați”? Tudor Vornicu, omul de televiziune care l-a provocat pe Jean Constantin să-l imite tocmai pe actorul care își serba ziua de naștere în aceeași zi: Tomiță cum își plătea impozitele la Buftea…

Cunoscutul actor care jucase cândva și pe scena Teatrului Național din Bucuresti, la invitația lui Radu Beligan în spectacolul O scrisoare pierdută, „trecea ecranul” prin rolurile din scheciurile de televiziune. Nenumărate apariții în scenete tv, seriale sau filme pentru televiziune.

jean cosntantin cu Dan Mihăescu, autor al multora dintre scheciurile sale

Cu Dan Mihăescu, autor al multora dintre scheciurile sale

„La înregistrările din televiziune, cu Jean în cadru, uitam să urmăresc textul, detaliile tehnice pentru că râdeam ca un…«civil». Jean era întotdeauna imprevizibil, venea cu replici de un haz nebun…” , îmi povestea Dan Mihăescu, după ce ani de zile colaborase cu actorul constănțean.

 În bucătărie de Dan Mihăescu, cu Jean Constantin și Dem Rădulescu, TVR, Revelion 1975

Superbele scheciuri în care apărea Jean Constantin în nopțile dintre ani sau la sfârșit de săptămână, în compania marilor noștri actori de comedie, era semnate de umoristul Mihai Maximilian sau Dan Mihăescu și Grigore Pop, și regizate de Dan Mihăescu sau Sergiu Ionescu.

Ca la Tănase (1974) de Mihai Maximilian rămâne un moment umoristic de zile mari cu Ștefan Bănică în emisiunea „Cărăbuș 74”.

Jean Constantin și Ștefan Bănică în scheciul Ca la Tănase

Un cuplul extraordinar forma Jean Constantin cu Dem Rădulescu: sceneta Șliboviță sau fernet din Revelion ’73 sau În bucătărie din Revelion ’75, realizată de Dan Mihăescu…

Șliboviță sau fernet?

Cine nu și-l amintește pe „euforicul” Jean în Confuzia (1978) de Grigore Pop, în regia lui Sergiu Ionescu?

Confuzia de Grigore Pop, TVR, 1978

Dar pe Jean, fermecătorul nevinovat din sceneta Cititorul de contor (1974), alături de inegalabila Carmen Stănescu, pe un text semnat de Dan Mihăescu și Grigore Pop, în cadrul emisiunii „Show Carmen Stănescu”, realizată de același Dan Mihăescu.

Carmen Stănescu și Jean Constantin în Cititorul de contor, TVR, 1974

Ultima sa apariție ca actor de Revistă a fost în grandiosul spectacol Frumosu’ de la Marea Neagră, organizat de Asociaţia Culturală de Teatru, Muzică şi Film „Dracula” la 22 aprilie 2010, cu o lună înainte de dispariția sa, la Sala Palatului din București, în care Jean Constantin și Draga Olteanu-Matei erau sărbătoriți la 55 de ani de carieră artistică.

jean constantin spectacol draga olteanu annie musca

În 2003, UNITER îi acorda actorului Premiul special pentru teatrul de revistă, iar în 2008 era răsplătit cu Premiul pentru întreaga activitate la Gala Premiilor Gopo.

mari actori comici jean constantin

Prin anii ̓90 am aflat de existența unui mare artist francez, autor și interpret, compozitor de cântece și muzică de film, născut la Paris în 1923, care purta același nume, Jean Constantin. Autodidact, a învățat să cânte la pian ascultând jazz. Rămân celebre versurile melodiei Mon manège à moi, interpretată memorabil de Édith Piaf. Pe artistul care cânta la pian așezat pe un taburet, căutându-și neîncetat echilibrul, debordând de energie pe scenă la Bobino, l’Olympia sau Trois Baudets, l-am asemănat de câteva ori cu fantasticul Jean Constantin, actorul care își dădea și sufletul în scenă pentru spectatorii lui.

Amprenta marelui actor român cu bunici materni veniți din Salonic, este păstrată astăzi într-o carte apărută în 1998, intitulată sugestiv Omul care aduce… hazul, sub semnătura lui Jean Badea, secretar literar al Teatrului Fantasio.

bustul lui jean constantin

Din dorința soției sale, Elena, la căpătâiul actorului care odihnește în Cimitirul Central din Constanța, veghează un bust din bronz, iar la 26 mai 2012, după doi ani de la dispariția sa, comunitatea elenă „Elpis” din Constanţa a dezvelit o placă memorială la blocul în care a trăit în ultimii aproape 30 de ani Jean Constantin.

techirghiol teatrul jean constantin foto de annie musca

Teatrul de vară „Jean Constantin” din Techirghiol. Foto: Annie Muscă

Iar Techirghiolul ne va aminti întotdeauna printre altele și de numele actorului Jean Constantin, purtat astăzi de teatrul din oraș.

annie musca portrete actori biografii

Annie Muscă

Vezi și: arhiva rubricii Remember de Annie Muscă

Dan Mihăescu: „Ar fi o glumă să devin octogenar” de Annie Muscă

costintuchilaPORTRETEannie muscă,annie muscă biografii,biografie jean constantin,cititorul de contor,dan mihăescu,grigore pop,ismail,jean constantin si toma caragiu,portret jean constantin de annie muscă,roluri filme jean constantin,scheciuri cu jean constantin,teatrul jean constantin techirghiol,toate pânzele sus,tvr,umoiști romțni

de ANNIE MUSCĂ Jean Constantin (21 august 1927–26 mai 2010) Oare cum le-a hărăzit destinul să se nască în aceeași zi? Marele Blond sau Laleaua neagră, iată două apelative marca „Dan Mihăescu” ale unui extraordinar actor. Pe celălalt, născut cu doi ani mai devreme, undeva în nordul Greciei, îl numea Toma...