Cronică de teatru radiofonic de CRISTINA CHIRVASIE

jocul cu fantasme cronica teatru radiofonic cristina chirvasie

sigla cronica de teatru radiofonicRealitate. Reverie. Himere. Un complex organic pus în mişcare de articulaţiile nevăzute ale unui suflet tânăr, locuitor într-un trup bătrân. Un joc al aparenţelor. Un caleidoscop alcătuit din oglinzile stărilor interioare. Un vis diurn măcinat de plictiseală, acea plictiseală din cauza căreia poţi să faci orice.

coperta cd jocul cu fantasme irina petrescu

Mărturisesc că abia acum am ascultat pentru întâia oară Jocul cu fantasme, excelentul monolog dramatic scris de regizorul Cristian Munteanu care mânuia admirabil cuvintele nu numai prin punerea lor în undă, ci şi prin compoziţii literare care divulgau tainele unui om de o creativitate necomparabilă. De această dată avea să se lase „pe mâna altcuiva”, încredinţând regia spectacolului radiofonic, realizat după textul său, unuia dintre cei mai importanţi artişti ai scenei româneşti, Adrian Pintea. Numai şi prin această alegere, dramaturgul (de această dată!) Cristian Munteanu a intuit cu o supleţe a intelectului atent devoalată care sunt „ingredientele” creative care vor da acestui proiect radiofonic coordonatele unui spectacol de excepţie. Împlinind pe de-a-ntregul miza, regizorul (de această dată!) Adrian Pintea şi dramaturgul Cristian Munteanu au dedicat acest text actriţei Irina Petrescu, care formulează prin interpretarea acestui monolog nu numai o enciclopedie a stărilor sufleteşti, ci un adevărat tratat, aş spune, despre ceea ce înseamnă arta actorului.

cristian munteanu

Cristian Munteanu

Ascultând acest spectacol radiofonic, difuzat pe 29 iunie 2014 pe postul Radio România Cultural, mi-am amintit de ce spunea odată Lucian Blaga despre bătrâneţe şi despre faptul că sufletele oamenilor, cu cât se îndreaptă spre senectute, capătă supleţe. Trăiesc cu impresia că aceasta este una dintre ideile care au generat naşterea textului lui Cristian Munteanu. Spun asta pentru că nu am întâlnit până acum (şi cred că am avut deseori ocazia) un monolog care să funcţioneze ca un mecanism de apărare în faţa absurdului şi care să palpeze cu atâta profunzime şi precizie, aproape chirugicală, hotarul dintre realitate şi imaginaţie, dintre conştient şi inconştient, dintre veritate şi fantasmă.

Puţini oameni ştiu să fie bătrâni, spunea moralistul francez François de la Rochefoucauld acum aproape patru secole. Bagajul acela pe care îl îndesăm cu stări, dorinţe, drame, duioşii, dragoste şi uneori cu himere se deşartă la cărunteţe. Dorinţele  semiconştiente sau inconştiente, şi peste toate neîmplinite, zălogesc dinamica psihologică determinând cu uşurinţă, mai cu seamă în cazul unui intelect superior, o dezarticulare sufletească, o răstire către sine.

Actorul, prin natura preocupărilor sale, explorează o lume artificială, un univers deghizat al visării, uneori generator al unor adevărate halucinaţii creative, alteori parte a unor expresivităţi umane incomprehensibile sau, din contră, pline de profunzimi neaşteptate. Actorul operează vizual şi auditiv cu stări. Sensibilitatea cu care este înzestrat îl face să intre mai uşor sau mai greu, uneori pe deplin, alteori superficial, în „pielea personajului”. Or, acest mecanism de inducere a unei stări nepersonale costă. Iar „nota de plată” se completează tocmai la vârsta senectuţii. O listă nesfârşită de iluzii, de-acum pierdute, de fantasme, de dorinţe deformate şi pătate cu rugina regretelor.

Am teoretizat un pic statutul psihic al actorului din perspectiva construcţiei sufleteşti pentru că am găsit necesar acest tip de abordare pentru ca textul să fie pătruns dincolo de spectaculozitatea interpretării, dincolo de bogăţia stărilor şi de cheagul cuvintelor. Jocul cu fantasme al lui Cristian Munteanu este un joc al oglinzilor sparte, al pândei, al visării. Este un carusel al delirului, al unei aiurări dictate de o patologie stranie, dar nu deplasată.

irina petrescu monolog jocul cu fantasme

Irina Petrescu

Consider că, în primul rând, spectacolul pus în undă de Adrian Pintea se autodefineşte prin faptul că nici unul dintre cei trei creatori (dramaturgul, regizorul şi interpreta) n-au forţat nota, cu toate că textul conţine resorturile necesare pentru ca acest lucru să se fi putut întâmpla cu uşurinţă. Or, tocmai acest fapt dă o valoare şi mai mare spectacolului. Pentru că este un spectacol care curge de la un capăt la celălalt firesc, nesincopat. Această limpezime dramatică, pe care desăvârşita actriţă Irina Petrescu a intuit-o pe deplin, articulează spectacolul declanşând contexte dramatice din abundenţă.

Goana după duioşie a bătrânei actriţe nu este iluzorie. Este o realitate psihică. Nu poţi vorbi despre complexe psihice fără să te gândeşti la Jung sau Freud. Doi dintre cei care au secţionat psihicul uman, disecând atent resorturile iluziilor. Pentru Jung, fantasma nu era altceva decât un complex de reprezentări căreia nu-i corespunde o stare exterioară. Pentru Freud, fantasma era doar un simplu scenariu imaginar care determina împlinirea unor dorinţe inconştiente. Aceste două enunţuri se regăsesc în textul lui Cristian Munteanu.

monolog dramatic arta actorului cirtian munteanu jocul cu fantasme irina petrescu

Bătrâna şi văduva actriţă îşi aşteaptă tinereţea. Îşi joacă în insomniacele nopţi rolurile. Se confesează fotoliului Teddy. Îşi alungă pălăriile. Luptă din răsputeri într-un lung asediu al vechiturilor care-i agresează vitalitatea. Caută duioşia. Un pic de duioşie… Iubeşte. O iubire la mantinelă. O iubire iluzorie pentru elevul ei. Singurul ei elev căruia îi predă lecţii de dicţie. Ar vrea să încalce tabuuri, dar oamenii blamează bătrânii care îndrăznesc să iubească. O actriţă care a jucat atâtea roluri strigă la „apus” către sine, jucându-se de-a v-aţi ascunselea cu fantasmele, „un joc pur, eteric”, în care s-a rătăcit de-atâtea ori interpretându-şi rolurile. Îşi trăieşte clipele ca o „umbrelă agăţată în cui”, acuzându-şi destinul, amintirile, frustrările, tristeţile, speranţele. Îşi dispreţuieşte chipul, masca, tăcerile, adâncurile. Detestă realitatea care a trădat-o. Dar vrea să ţină pasul. Cu ce? Cu viaţa! De la care aşteaptă totul. Acum! Pentru că de la oameni, „corbii şi şacalii” care i-au ucis visul, nu mai aşteaptă nimic. Ar putea părea paradoxal, dar toate aceste trăiri vin de la sine. Conştient. Şi sunt trăite cu supleţe. Acea supleţe despre care pomenea Lucian Blaga.

Pentru mine acesta reprezintă unul dintre marile roluri radiofonice ale actriţei Irina Petrescu despre care ar trebui să rostesc cuvinte care nu există în registrul meu grăitor. Cuvinte care se vor fi născând odată cu neuitarea uneia dintre reginele teatrului românesc. O regină care şi-a divinizat regatul. O regină care şi-a iubit cu ardoare sensul. O regină ei înseşi supusă. O regină creatoare. O regină  a intelectului. O regină a spiritului. O regină care n-a îmbătrânit niciodată.

Jocul cu fanstame, monolog dramatic de Cristian Munteanu. Regia artistică: Adrian Pintea. Interpretează: Irina Petrescu. Redactor: Domnica Ţundrea. Asistenţa tehnică: Laura Mureşan şi Florica Dănescu. Regia de studio: Gheorghe Pufulete. Regia muzicală: Simona Tudor. Regia tehnică: ing. Luiza Mateescu. Înregistrare din anul 1996.

Jocul cu fantasme de Cristian Munteanu. Regia artistică: Adrian Pintea. Interpretează: Irina Petrescu. Data difuzării în premieră: 9 august 1996 – fragment

Grafică, ilustrații și editare multimedia: Costin Tuchilă.

cronica de teatru radiofonic in revista teatrala radio

Alte cronici de Cristina Chirvasie:

Trei legende într-un singur spectacol

Un funt pentru datorie sau Moneda lui Puican

Lanţurile uriicristina chirvasie

Liftul societăţii sau liftingul sentimental

Lecţiile lui Mary Poppins

Livada ca vis

Moștenirea Cehov

Pura lentilă a lumii

Multiviziunile unui titan

Revolta absurdului sau Gingaşa balanţă a echilibrului

„A fost odată…” revine!

Scala și escalele puterii

„Cymbeline” sau strania poveste a unui romance

Iona sau Răzbirea spre lumină

Insomniile lui Gregor sau Metamorfoza închipuirii

costintuchilaCRONICA DE TEATRU RADIOFONICadrian pintea,arta de a fi bătrân,corbi,cristian munteanu,cristina chirvasie,cronica de teatru radiofonic,duioșie,freud,irina petrescu la teatrul radiofonic,joc de oglinzi,jocul cu fantasme de cristian munteanu,jung,lucian blaga despre bătrânețe,monolog,revista teatrală radio cronici,șacali,senectute
Cronică de teatru radiofonic de CRISTINA CHIRVASIE Realitate. Reverie. Himere. Un complex organic pus în mişcare de articulaţiile nevăzute ale unui suflet tânăr, locuitor într-un trup bătrân. Un joc al aparenţelor. Un caleidoscop alcătuit din oglinzile stărilor interioare. Un vis diurn măcinat de plictiseală, acea plictiseală din cauza căreia poţi...