jules cazaban de annie musca revista teatrala radio

Remember, rubrică de ANNIE MUSCĂ

annie musca eterne reveniri in luna septembrie portrete actoriAstăzi, 23 septembrie 2014, ne amintim de actorul Jules Cazaban (16 martie 1903–23 septembrie 1963).

„Când mă îndrept spre scenă simt cum merg altfel decât în viața obișnuită, cum merg prin rolul meu.”  (Jules Cazaban)

jules cazaban

                                                                  Jules Cazaban                                                                                       

Un descendent al Cazabanilor din Carcassone, născut la Fălticeni

Despre rădăcinile familiei Cazaban, naturalizată română, a realizat o amplă cronică de familie distinsul profesor Eugen Dimitriu din Fălticeni. Aflăm că François Cazaban, bunicul patern al actorului, descinde din sudul Franței, dintr-un oraș-rubrica remember annie musca revista teatrala radiofortăreață, Carcassone. Inginer constructor de profesie, François ajunge în Alger, apoi delegat al profesiei sale la Iași, pentru organizarea serviciului de telegrafie. A fost numit Inginer şef al Departamentului de Telegrafie Iaşi între 1853–1896, punându-și amprenta pe importante lucrări din zonă.

Tânărul François trece prin două mariaje și va avea, se pare, 15 copii, printre care și pe Ludovic, tatăl actorului, care la rândul lui se va căsători cu austriaca Aneta Checais și vor avea doi copii: Jules, venit pe lume la 16 martie 1903, și Theodor, mai mic cu 18 ani, viitor romancier și dramaturg, figură emblematică a exilului românesc, pe care Jules nu a reușit să-l mai revadă.

liceul nicu gane falticeni

Liceul „Nicu Gane” din Fălticeni

Studii în târgul natal

Jules a urmat Liceul „Nicu Gane” din Fălticeni, un loc de învățătură pe unde trecuseră și Lovineștii. Înclinația lui pentru arte i-a determinat pe părinți să-l înscrie în orchestra liceului, unde lua lecții de violoncel. Dar pasiunea pentru actorie era mai puternică decât cea pentru muzică, Jules remarcându-se în piesele puse în scenă în perioada liceului, în ambientul unei scenografii semnate de viitorul sculptor Ion Irimescu, cel care i-a fost coleg de liceu și rudă, conform unei cronici de familie a Cazabanilor.

În 1924 se înscrie la Conservatorul de artă dramatică din Iași, ca și Grigore Vasiliu (Birlic), colegul său cu doi ani mai tânăr.

Debut actoricesc la Iași

A debutat pe scena Teatrului Național din Iași, în piesa Cafeneaua cea mică de Tristan Bernard, apoi s-a îndreptat către Teatrul Național din Cernăuți. Aici a jucat alături de alți doi colegi de conservator: Nicolae Sireteanu și Laurențiu Mărgineanu, sub directoratul lui Petre Sturdza. Tot coleg de conservator i-a fost și Grigore Vasiliu Birlic.

În perioada în care teatrul se afla pe mâini bune – directorul Dragoș Protopopescu,  regizorii V. I. Popa și Ion Aurel Maican și scenograful George Löwendal – Jules Cazaban a jucat în Azilul de noapte de Maxim Gorki și Volpone de Ben Johnson, în Poveste de iarnă de William Shakespeare și  Învierea de Lev Tolstoi, în Crimă și pedeapsă după Feodor Dostoievski.

victor ion popa desen de G.-M. Zamfirescu

Victor Ion Popa, desen de G.-M. Zamfirescu

De regizorul Victor Ion Popa își va aminti peste ani :

„Îmi amintesc de Victor Ion Popa, cu care am lucrat multă vreme și pe care-l prețuiam în mod deosebit. Era un adevărat regizor pedagog. Popa nu spunea «Fă așa !», ci «Fă, numai să faci bine !»  Actorul era pus să gândească, să găsească soluții scenice expresive.” (Jules Cazaban, Arta mea în acești 15 ani, la rubrica „Portrete și mărturii”, revista „Teatrul”, nr. 4 / 1959).

George Vraca si Jules Cazaban în fata Teatrului Maria Ventura -aprilie 1932

George Vraca și Jules Cazaban în fața Teatrului Maria Ventura, aprilie 1932

Rejoindre la Capitale

În 1929, când situația teatrului cernăuțean devenea din ce în ce mai tulbure, Jules Cazaban se mută la București, unde începe colaborarea cu trupe de teatru independente: Compania Maria Ventura, înființată în septembrie 1929, unde i-a avut parteneri de scenă pe actrița Maria Ventura, pe George Vraca, Aura Buzescu, Silvia Fulda și nu în ultimul rând pe neobositul regizor V. I. Popa. Teatrul se deschide cu poemul Lupii de aramă de Adrian Maniu, cu Maria Ventura, Aura Buzescu, Maria Mohor, George Vraca și Jules Cazaban în distribuţie, un  spectacol pe muzica lui Sabin Drăgoi. Actorul nostru a mai jucat apoi la Compania Bulandra-Maximilian-Storin și la trupe de teatru îndrumate de Sică Alexandrescu. În 1941 îl găsim la Teatrul Nostru, condus de Dina Cocea, în aceeași trupă cu Tantzi Cocea, Eugenia Zaharia, Fory Etterle, Marcel Anghelescu, Marioara Voiculescu, Ionescu Gion și George Calboreanu.

Teatrul Municipal, viitorul Bulandra

După 1944, Jules Cazaban a jucat la Teatrul Municipal din București, condus de Lucia Sturdza-Bulandra, iar peste trei ani devenea chiar director adjunct al teatrului.

Aici va pătrunde în pielea a zeci și zeci de personaje, principale și secundare, pozitive și negative, uneori doar episodice.

jules cazaban desen de silvan„Pentru că nu-mi place să despart viața pe genuri, prefer acele roluri care amestecă dramaticul și tragicul cu comicul, cu ironia. Rolul pe care-l pregătesc nu mă preocupă numai la repetiții, dar și pe stradă și acasă și pretutindeni. Din momentul în care l-am studiat și mi-am dat seama că în curând voi fi eu «acela», această problemă nu-mi dă pace.” (Jules Cazaban, Arta mea în acești 15 ani, revista „Teatrul”, nr. 4 / 1959, p. 54)

Printre roluri, Manuel din Insula (1947) de Mihail Sebastian, în regia lui Mircea Șeptilici, alături de Ion Lucian, Beate Fredanov și Nicolae Sireteanu; Howard din Rădăcini adânci (1947) de Arnaud d’Usseau, cu Beate Fredanov și Ion Manta, Pantalone din Râs și lacrimi (1948) de Serghei Mihalkov și Willy din Moartea unui comis voiajor (1959) de Arthur Miller, cu Victor Rebengiuc în Bif, toate trei spectacolele în regia lui Dinu Negreanu.

moartea unui comis voiajor rebengiu jules cazaban, albulescu, clody bertola

Jules Cazaban, Victor Rebengiuc, Mircea Albulescu, Clody Bertola în Moartea unui comis voiajor (1959)

Anii  ̓50 îi aduc noi roluri: Ioachim din Vadul nou (1950) de Lucia Demetrius, în regia lui Moni Ghelerter, cu Fory Etterle; Nițescu din Lumina de la ulmi (1953) de Eugen Lovinescu, cu Doamna Bulandra în Valeria Zapan, și Fidermuz din Doamna Kalafova (1955) de Vojtek Tach, cu Doamna Bulandra în rolul titular, ambele spectacole în regia lui Dan Nasta; Mayer Bayer din Arcul de triumf (1954) de Aurel Baranga, în regia lui Sică Alexandrescu; Ceasornicarul din Cui i se supune vremea (1950) de Frații Tur, în regia lui Ion Oltean, cu Ștefan Ciubotărașu și Septimiu Sever. Sub aceeași baghetă regizorală îl va juca pe Tănase din Răzvan și Vidra (1955) de B. P. Hașdeu, pe Raevici din Uraganul (1957) de V. B. Beloterkovski, cu actrița Clody Bertola în Veronica, și Ionescu din Cinstea noastră cea de toate zilele (1957) de Al. Ștefănescu.

Moartea unui comis voiajor (1959) Carte De-a dreptul Victor Rebengiuc de Mihaela Michailkov si Simona Chitan-Licentia Publishing 2004

Cu Victor Rebengiuc în Moartea unui comis voiajor. Fotografie din vol. De-a dreptul Victor Rebengiuc de Simona Chițan și Mihaela Michailkov, București, Licentia Publishing 2004

Jules Cazaban joacă și în spectacole regizate de Walter Siegfried, în general teatru „militant”. Ladighin din piesa Un om obișnuit (1949) de Leonid Leonov; Arcadia din Pădurea (1951) de Ostrovski, cu Lucia Sturdza Bulandra în rolul Raisei și Octavian Cotescu în Petre; Alexandru Irimescu din Trei generații (1956) de Lucia Demetrius, cu Tanți Cocea și Septimiu Sever ; Gornostaev din Liubov Iarovaia (1952) de K. Treniov, cu Clody Bertola, Teribilov din Baia de Maiakovski la Teatrul Muncitoresc CFR. Același regizor l-a distribuit și în rolul lui William din spectacolul Nu se știe niciodată (1956) de G. B. Shaw, cu Puiu Hulubei și Ion Lucian, cu Lucia Sturdza Bulandra în Doamna Cladon și Vasilica Tastaman în Doly.

mari actori romani jules cazaban

În 1957, Jules Cazaban era Ianke din nemuritoare creație a lui V. I. Popa, Take, Ianke și Cadâr, în regia lui N. Al. Toscani, cu Ștefan Ciubotărașu (Tache) și Ion Manta (Cadâr), piesă pusă în undă la Radio trei ani mai târziu de același regizor. Începând din 1958, Liviu Ciulei își pune amprenta pe decorul și costumele din spectacolele de la „Bulandra”, în care unul dintre eroii scenei va fi Jules Cazaban. Sibirtev din Omul cu arma (1958) de N. Pogodin, cu Liviu Ciulei în rolul lui Lenin, în regia lui Ion Olteanu.

jules cazaban roluri in teatrul bulandra teatrul municipal

Sursa foto: revista „Teatrul”, nr. 4, 1959, Arhiva CIMEC

Jules Cazaban a jucat și în piese de Shakespeare: Bufonul din Cum vă place și Malvolio din A douăsprezecea noapte (1958), ambele în regia lui Ion Șahighian.

În ultimii ani de actorie la Teatrul „Bulandra”, Jules Cazaban a urcat pe scenă în chipul Lordului Caversham din Soțul ideal (1959) de Oscar Wilde, în regia Soranei Coroamă-Stanca, rudă a actorului, cu Victor Rebengiuc în rolul Vicontelui Nanjac; în Actorul din Azilul de noapte (1960) de Maxim Gorki, spectacol pus în scenă de Liviu Ciulei, cu Fory Etterle în Baronul și Victor Rebengiuc în Alioșa; în Profesorul din Passacaglia de Titus Popovici (1960) tot în regia lui Liviu Ciulei, de astă data și actor, în rolul lui Andrei; în Caragiale din Procesul lui Caragiale (1962) de Mircea Ștefănescu, cu Gheorghe Dinică, Ștefan Tapalagă și Dumitru Rucăreanu, în regia lui David Esrig.

aura buzescu jules cazaban vizita batranei doamne

Aura Buzescu și Jules Cazaban în Vizita bătrânei doamne

Ultimul rol al actorului care predase câțiva ani la Institutul de Teatru, a fost Alfred Ill din Vizita bătrânei doamne de Fr. Dürrenmatt, cu premiera în 26 februarie 1963, sub bagheta lui Moni Ghelerter, cu actrița Aura Buzescu în rolul lui Claire Zachanassian.

Aspecte biografice

Jules Cazaban a fost căsătorit cu actrița Irina Nădejde, fiica cronicarului de teatru Iosif Nădejde. Irina Nădejde-Cazaban juca în 1949 la Naționalul bucureștean. Împreună au avut un fiu, compozitorul și muzicologul Costin Cazaban (1946–2009). Cu studii de specialitate în România și în Franța, fiul actorului se remarcă prin creaţiile sale muzicale, iar în presa franceză prin articolele publicate în revistele „Le Monde” şi „Le Monde de la Musique”.

jules cazaban la tinerete

Pe Marele Ecran

Primul contact cu un studio cinematografic a avut loc în debutul anilor ̓ 50, pentru scurtmetrajul Bulevardul „Fluieră Vântu” (1950), o satiră alb-negru, ecranizare a piesei lui Aurel Baranga Bulevardul împăcării, în regia lui Jean Mihail, cu o distribuție aleasă: Radu Beligan, Ion Finteșteanu, Vasile Tomazian, Gheorghe Timică, Alexandru Giugaru și Marcella Rusu.

Anul următor a ajuns pe platourile de filmare în rolul colonelului Jack Paleologu din Viața învinge (1951), o ecranizare a schiței Iarba rea de Aurel Baranga, în regia lui Dinu Negreanu, alături de George Vraca, Grigore Vasiliu Birlic, colegul său de teatru născut la Fălticeni, Ion Lucian, Fory Etterle. A urmat rolul din Brigada lui Ionuț (1954) de Jean Mihail, apoi cel din Bijuterii de familie (1957) de Marius Teodorescu, alături de Emil Botta, Băieții noștri (1959) de Gheorghe Vitanidis și Anastasia Anghel, sau veritabilul Iordăchel din Telegrame (1959) de Gheorghe Naghi și Aurel Miheleș, alături de fermecătorul Birlic (Costăchel) și Carmen Stănescu (Atenaisa).

Anii  ̓60 îi vor aduce încă șase roluri. În drama Furtuna (1960) de Andrei Blaier și Sinisa Ivetici, alături de Ion Besoiu și Victor Rebengiuc, în Setea (1961) de Mircea Drăgan, o întâlnire cu Amza Pellea și Ilarion Ciobanu, în capodopera Darclée (1961) de Mihai Iacob, cu Silvia Popovici și Victor Rebengiuc. Același regizor îl distribuie anul următor în rol principal în Celebrul 702 (1962), împreună cu Radu Beligan. Cu un an înainte de a muri, actorul joacă în comedia muzicală regizată de Andrei Călărașu, Vacanță la mare (1962), și filmează pentru Corigența domnului profesor, alături de Marcel Anghelescu, Birlic, Puiu Călinescu, un film al regizorului Haralambie Boroș, care va apărea postum în cinematografe, după trei ani de la dispariția actorului. 

jules cazaban roluri teatrul radiofonic

Voce căutată în teatrul la microfon

Din arhivele Radioului, reținem că Jules Cazaban, alături de Romald Bulfinsky, Coco Danielescu, Maria Mohor, N. N. Matei, Tudor Călin, Ilie Cernea, Irina Nădejde, Ion Gheorghiu, Sonia Cluceru, G. Ciprian, Florica Teodoru, Eugenia Popovici, a fost unul dintre primii protagoniști ai teatrului la microfon. Începuturile lor se datoarează lui V. I. Popa, atras de noul gen teatral, deși dotările erau precare la începutul anilor ’30.

Așadar, primul contact al actorului cu teatrul la microfon a fost în 6 februarie 1930, când V. I. Popa punea în undă piesa Comedia zorilor de Mircea Ștefănescu, cu Irina Nădejde, Al. Finți și Willy Ronea. Anul următor, pe drept cuvânt, Istoria se repetă de Mircea Ștefănescu, sub aceeași baghetă regizorală. O piesă de succes transmisă către ascultători în 1935 a fost Operaţia la inimă de Ernst Weiss, tradusă şi regizată de V. I. Popa, în care rolurile erau interpretate de Romald Bulfinski, Jules Cazaban, C. Danielescu și Ion Gheorghiu.

Cu maestrul Mihai Zirra va colabora la Steaua fără nume (1954) de Mihail Sebastian, cu Alexandru Giugaru și Radu Beligan, la Azilul de noapte (1955) de Maxim Gorki, cu Maria Filotti, Irina Răchițeanu-Șirianu, Aura Buzescu și Gina Petrini, și la Caragiale în vremea lui  (1958) de Camil Petrescu, cu George Vraca în rol principal. Același regizor pune în undă și un spectacol dedicat Doamnei Bulandra, intitulat Medalion Lucia Sturdza Bulandra (1955). Una dintre voci va fi cea a lui Jules Cazaban. În 1961, regizorul Constantin Moruzan a înregistrat un spectacol asemănător, Medalion Gheorghe Storin (1961), din distribuția căruia a făcut parte și actorul nostru. 

Unii regizori artistici i-au oferit lui Jules Cazaban roluri principale care au scos în evidență accentele unei voci despre care vorbea frecvent actrița Dina Cocea. Paul Stratilat l-a distribuit în Tartuffe (1956) de Molière, Titi Acs în Mașina de scris (1957) de Jean Cocteau, și în Mahalaua salcâmului galben (1970) de J. B. Priestley, Dinu Negreanu în Moartea unui comis voiajor (1960) de Arthur Miller, piesă jucată la Bulandra cu un an înainte, iar Liviu Ciulei în Passacaglia (1960) de Titus Popovici, pusă în scenă la Bulandra în 1960.

Sub îndrumarea regizorului Paul Stratilat a interpretat dincolo de microfon diverse roluri în diverse piese. Mitică Popescu (1956), Școala bărbaților (1956) de Molière, Ce înseamnă să fii onest (1956) de Oscar Wilde, Jocul ielelor (1958) de Camil Petrescu, și Carnavalul (1961) de Ivan Șopov.

Vocea lui Jules Cazaban a fost căutată și de regizorul Val Moldoveanu pentru un rol în Prinț și cerșetor (1954) de Mark Twain, de Petre Sava Băleanu pentru piesa 1907 (1954) de Cezar Petrescu și de Elena Negreanu pentru Nud cu vioară (1960) de Noël Coward.

piatra funerara jules cazaban cimitirul bellu

23 septembrie 1963

Actorul Jules Cazaban își părăsește publicul și cinefilii la doar 60 de ani. În lumina blândă a lui septembrie, 23, Teatrul „Bulandra” pierdea unul dintre eroii scenei născut la început de secol XX.

Actorul odihnește la Cimitirul Bellu alături de soția sa, Irina, dispăruță în 1975, de Marioara Cădere (Cazaban), care la sfârșitul anilor ’20 devenea Miss Moldova, și de alte personalități din lumea artei. Cei mai apropiați întru veșnicie îi sunt actorii Ion Manolescu și Alexandru Critico.

Jules Cazaban în Take, Ianke și Cadâr de V. I. Popa, regia artistică: N. Al. Toscani. Data difuzării în premieră: 10 iulie 1960 – primul fragment 

Take, Ianke și Cadâr, al doilea fragment


annie-musca-biografii-portrete-revista-teatrala-radio

Annie Muscă

Grafică, ilustrații și editare multimedia: Costin Tuchilă.

Vezi:  arhiva rubricii Remember

costintuchilaREMEMBERalger,annie muscă,arhur miller,biografii annie muscă,birlic,carcassone,cernăuți,dinu negraneu,falticeni,jules cazaban,lucia sturdza bulandra,moartea unui comis voiajor,portret jules cazaban,portret monografic jules cazaban,remember,remmeber,roluri in teatru jules cazaban,ștefan ciubotărașu,take ianke si cadar,teatrul municipal bucuresti,v i popa
Remember, rubrică de ANNIE MUSCĂ Astăzi, 23 septembrie 2014, ne amintim de actorul Jules Cazaban (16 martie 1903–23 septembrie 1963). „Când mă îndrept spre scenă simt cum merg altfel decât în viața obișnuită, cum merg prin rolul meu.”  (Jules Cazaban)                      ...