Cronică de teatru de RĂZVANA NIȚĂ

cronica de teatru razvana nita hotel europa

Hotel Europa după Goran Stefanovski, regia: Andrei Raicu, 9G la TNB, Teatrul Naţional „I. L. Caragiale”, Bucureşti 

Agitaţie sterilă. În foaier. Un tip în livrea. Un fel de pompieri-maşinişti, într-un du-te vino de paradă de modă fără podium. Femei consumate, cu peruci neglijente. Proiecţii. O manea. Europa e poftită să se aşeze pe „bărbăţia” cuiva. Sau a mai multora. Arme. Încrâncenare. Salivă. Sânge (chipurile). Violenţă. Agresivitate. Forţare. Gesturi mecanice. Inexpresiv. De închis ochii. Artificial. Confuz. Actori ieşiţi din personaje făcând băşcălie de ele, de situaţie, de noi toţi. În sală. „Vi se pare că sunt sexy?” Nicicum. Muzică sârbească. Tentativă de viol. Fotoliu. Tipul în livrea din foaier doarme în fotoliu. Undeva la rampă. Totul la rampă. Către public. O complicitate făcută, uite aşa, din vorbe. Sticle. Alcool. Înjurături bine temperate (oare de ce? Oricum totul e vulgar). Jenă inutilă. Kitsch.

hotel europa cronica

Un actor îi rupe partenerei ciorapii. Un maşinist (sau pompier, sau recuziter sau alt actor sau… pe-acolo) se oferă să meargă la „mega imiji” să cumpere alţii. Presupun că ar trebui să râdem. Aşa era programat: să râdem. Încet-încet te simţi ca la bâlci, în roata mare, cu capul în jos. Prinzi gesturi excesive, fragmente de acţiuni, chipuri în penumbră. Se trage. Un personaj e jos. Altul nu reuşeşte să moară. Un tip se tot plânge de refugiaţi. Câte vorbe şi acţiuni care nu explică şi nu justifică nimic. România e când Rusia, când Serbia. Se vorbeşte de Occident, de mirajul dar şi de suficienţa lui. Şi iar se face mişto. Incredibil de superficial. O agonie care nu se mai termină. Fostul portar în livrea care făcea pe recuziterul e acum… Ulise. Asta după ce mai înainte fusese un tânăr care se „autosatisfăcea” (pardon de expresie) sub metri de plastic transparent, ascultând benzi de magnetofon cu poeme (cred), în prezenţa unor prostituate care cam şomau. (Nu luaţi chiar de bun tot ce spun. E ceea ce am înţeles). Cortine de plastic. Final de plastic.

hotel europa 3

O bazaconie cu pretenţii de studiu antropologic poetic, liric, pamfletar, comic, o expediţie heirupistă prin realitatea cumplită şi complexă a refugiaţilor şi naufragiaţilor sorţii, în căutarea unui tărâm stabil şi prosper. Un experiment dezarticulat fără coerenţă sau coagulant stilistic. Un fel de a ne afla în treabă. De toate pentru toţi. Să fie ca să nu trebuiască. Insuportabil de multă fiziologie alternând cu o sălcie gimnastică metafizică a „omului simplu”. Din respect pentru actori nu o să le spun numele, în speranţa că acest spectacol va rămâne un simplu accident în parcursul lor profesional.

More is less, dragii mei! Şi încă ceva. Ce mai mergea la facultate, aşa-zisele neconvenţionalisme (gen începem spectacolul în foaier, spargem povestea cu aparté-uri la public, ne stropim cu apă/alcool etc.) s-ar putea ca în spaţiul profesionist să fie nu numai caduc, dar să trădeze şi un univers stilistic şi cultural ieftin şi suficient.

hotel europa 4

Când ţi se oferă şansa de a spune o poveste teatrală pe o scenă veritabilă, cum este cea onorabilă şi onorantă a Naţionalului bucureştean, se presupune că, în pofida lipsei de experienţă, cam intuieşti ce înseamnă responsabilitatea unui act artistic, că ai măcar bunul-simţ (dublat de curaj şi entuziasm) de a transmite un mesaj viabil, coerent, din care să nu fie excluse nuanţa, sugestia, emoţia. Hotel Europa începe din toate părţile odată, bălteşte pe toată întinderea lui iar până la final te lasă cu un gust sălciu şi frustrarea de a fi fost victima binevoitoare a unui demers indigest – un salam alcătuit din subproduse – zgârciuri, pieliţe, resturi de oase – cu un aspect dubios.

hotel europa 5

În mod normal, aş fi putut să mă arăt mai îngăduitoare dar având în vedere că vorbim de un spectacol inclus în repertoriu, pentru care spectatorii vor plăti bilet şi vor irosi timp, cred că trebuie spus lucrurilor pe nume. Un duş rece nu a omorât pe nimeni. Mai ales făcut în zorii carierei, adică la timp. Realizatorii sunt tineri. Au vreme să înveţe cu ce se consumă meseria asta. Le-aş sugera să înceapă vizionând producţiile actuale ale Naţionalului bucureştean. Vor avea surprize plăcute, chiar copleşitoare.

hotel europa 2

A, era să uit. În spectacol apare şi un câine. Nu îl judecaţi prea aspru. Observându-i privirea hăituit-dezolată, m-a încercat un acut sentiment de solidaritate. Patrupedul ăsta chiar are talent. Merita un spectacol pe măsură.

razvana nita

Răzvana Niță. Foto: Petre Lupu

logo revista teatrala radio

Alte articole de Răzvana Niță: Va fi ora exactă

Quo Vadis, Marie…cronică de teatru

„Port doliul vieţii mele…”, cronică de teatru 

Cu seriozitate, despre umor, cronică de teatru

Sub semnul creativităţii, cronică de teatru

Mozart rulz, cronică de teatru

Conformism şi nonconformism sau Viaţa pe brânci şi aplauzele în picioare, cronică de teatru

Între istorie şi destin, cronică de teatru

Starea națiunii, la umbra salcâmului tăiat, cronică de teatru

Destine în majuscule, recunoştinţă minusculă, cronică de teatru

Eu, tu, noi…, cronică de teatru

Triaj, cronică de teatru

Înainte ca cenuşa să acopere totul, cronică de teatru

Drumul acesta… De ce?, cronică de teatru

Punctul mort, cronică de teatru

Stella… de la stea. Ca o boîte à musique… Blanche, cronică de teatru

Păsările, ca şi oamenii… visează să zboare, cronică de teatru

Instinctul fericirii, cronică de teatru

Exerciţii de rezistenţă cu Familia Tót, cronică de teatru

Et in Portugalia ego…, cronică de teatru

Cine iubeşte şi lasă…, cronică de teatru

Dance me to the end of love

Istoria pe scenă

Seducţia vocilor şi actualitatea clasicilor, cronică de teatru radiofonic

Constantin Brâncoveanu – cu trei zile înaintea Învierii, cronică de teatru radiofonic

Tablouri într-o expoziţie, cronică de teatru radiofonic

Aventura care schimbă destine, cronică de teatru radiofonic

Moartea glumeşte până la capăt, cronică de teatru radiofonic

Tectonica dansului, cronică de teatru

Ca degetele de la o mână, cronică de teatru

Cum se construieşte o cădere, cronică de teatru

Păsări de pradă, cronică de teatru

Liberă trecere către tine însuţi, cronică de teatru

Cum gestionezi o pleaşcă, cronică de teatru

Pe speaker, cronică de teatru

Povestiţi, povestiţi, tot va rămâne ceva, cronică de teatru

Taina întâmplării: Felix şi Pietro – Such a perfect day, cronică de teatru radiofonic

Între Mitică, prinţul mahalalei şi Hamlet, prinţul Danemarcei 

Teatru în grădină – Comedii, capriţuri, pamplezircronică de carte

Caragiale – între exces şi blestemul veşnicei actualităţi, cronică de carte

La umbra cireşilor în floare, despre actorul total, cronică de carte

Calul din piatră şi teatrul din pâine, cronică de carte

Din Paris, cu dragoste

Apartamentul personal – confesional și altar al prieteniei, cronică de carte

Caietul caietelor de regie, cronică de carte

Există și întâmplări fericite 

Şi mâna trup şi suflet se făcu, cronică de teatru 

Arhiva rubricii Spectator, ca la teatru de Răzvana Niță

logo revista teatrala radioVezi și: arhiva rubricii Cronica de teatru

costintuchilaCRONICA DE TEATRUgoran stefanovski,Hotel Europa,kitsch,more is less,răzvana niță,studiu antropologic,teatrul național bucurești
Cronică de teatru de RĂZVANA NIȚĂ Hotel Europa după Goran Stefanovski, regia: Andrei Raicu, 9G la TNB, Teatrul Naţional „I. L. Caragiale”, Bucureşti  Agitaţie sterilă. În foaier. Un tip în livrea. Un fel de pompieri-maşinişti, într-un du-te vino de paradă de modă fără podium. Femei consumate, cu peruci neglijente. Proiecţii. O...