Cronică de festival de RALUCA NIȚĂ

festival spoleto 2017 cronica revista teatrala radio

”Toujour pendrix, toujours pendrix” (toată ziua potârniche, mereu potârniche), exclamă preotul duhovnic al unui rege francez, reproşându-i nenumăratele relații adultere. Și noi, vizitatori laici dar fideli ai festivalului de la Spoleto (Festival dei due mondi), am putea spune că și anul acesta ni se propun aceleași ”bucate” ca acum zece ani. Sigur că dacă „potârnichea” în chestiune este imaginată de fantezia unui artist ca Bob Wilson, renunțăm cu mare plăcere la adulterul teatral. Cu atât mai mult cu cât calitatea ”ingredientelor” de anul acesta e indubitabil mai impresionantă decât acum 30 de ani.

Hamlet Machine

”Hamlet Machine”

”Hamlet Machine” de altfel, debuta la New York în 1986, născut din prietenia și colaborarea artistică dintre Bob Wilson și dramaturgul originar din fosta RDG, Heiner Müller, cel care, vizionar de talent, le vorbea deja nemţilor despre riscul căderii zidului Berlinului.

La Spoleto a fost prezentată o nouă versiune care se bazează pe cea originală. dar este interpretată de tineri actori, absolvenţi ai Academiei de Artă Dramatică Silvio D’Amico din Roma. O experiență complexă, dar sperăm fructuoasă, așa cum au fost colaborările pe care regizorul le-a avut în trecut cu actori ca Isabelle Huppert, Willem Dafoe sau carismaticul balerin Mikhail Baryshnikov. Ca să nu mai vorbim de acei artiști extraordinari ai școlii brechtiene de la Berliner Ensemble cu care regizorul a realizat patru spectacole memorabile: ”Opera de trei parale”, ”Sonetele lui Shakespeare”, ”Peter Pan” și ”Faust”.

Avea două pistoale și ochii albi și negri

”Avea două pistoale și ochii albi și negri”

La Spoleto au încântat publicul venit din toată lumea și producţiile italienilor Emma Dante, Forte și Ricci, Gleijeses, Saviano și Massini. Dar propunerile artistice cele mai aplaudate au venit din Orient: spectacolul Avea două pistoale și ochii albi și negri”regizat sub formă de musical de Meng Jinhui pe textul regretatului Dario Fo, cel mai jucat dramaturg italian, după Eduardo de Filippo.

La fel de interesant a fost și spectacolul de dans clasic cu Eleonora Abbagnato și Roberto Bolle alături de trupa de dansatori conduși de Jackie Chan în care se povestea în cinci acte istoria artelor kung fu.

Adriana Asti în ”Memorrie di Adriana”

Adriana Asti în ”Memorie di Adriana”

O altă montare, de această dată un spectacol-monolog, de mare rafinament și clasă artistică a fost cea a textului ”Memorie di Adriana” cu Adriana Asti, inspirat din cartea autobiografică a marii actrițe scrisă cu René de Ceccatty și intitulată Ricordare e dimenticare”.

Concluzia la care au ajuns organizatorii este că, la Spoleto, două lumi nu mai sunt de ajuns. Manifestarea va lua amploare și va fi a lumii întregi. De altfel, tema ediţiei din acest an a fost ”Lumea pe scenă”.

Corespondenţă de la Roma

Raluca Niță

logo revista teatrala radio

Vezi: arhiva rubricii Roma caput culturae de Raluca Niță

Alte articole de Raluca Niță: Compania Ricci/Forte: doi Stanislavski ai anilor 2000

„Dirty Dancing” devine musical la Milano 

Romeo Castellucci, un regizor care provoacă „în dulcele stil clasic”

Când Falstaff citează din Nietzsche, Kafka şi Orson Welles

Cine sunt noii dramaturgi italieni?

Viaţa lui Aung San Suu Kyi pe scena Teatrului din Ravenna

Peter Brook explorează nuanţele necunoscute ale minţii

Roman Polanski, regizor de musical la Paris

Eduardo De Filippo, 30 de ani de la moarte

Dario Fo se întoarce în televiziune cu povestea Sfântului Ambrozie

Filmul „Casablanca”, un mit născut dintr-o piesă de teatru

Jeroen Verbruggen, un coregraf pop care urăşte comparaţiile

Cazul Lehman Brothers la Piccolo Teatro din Milano

„Antigona” africană în interpretarea tinerilor actori din Senegal la Prato

Lindsay Kemp: 76 de ani fără un pas greşit

S-a stins din viaţă Luca Ronconi, ultimul regizor vizionar din teatrul contemporan

„Segreti d’autore”, Festivalul Mediului, Ştiinţelor şi Artelor de la Cilento (Salerno)

Marcidofilm!, un nou teatru la Torino

Nouvelle Vague pe scena Teatrului Carignano din Torino

Globe Theatre prezintă „Hamlet” în 197 de teatre din lume

Shakespeare: un spectacol, o epocă, un afiş

„Numele trandafirului”, ultimul text teatral gândit de Umberto Eco

Pacienţii în sală, medicii pe scenă!

Daţi-i un teatru şi vă construieşte o lume – povestea unui dramaturg de succes

La Milano, „Regele Lear” se joacă în piscină

Într-o cetate medievală se face teatru sărac din idei bogate

Gianfranco de Bosio, un destin, mai multe vieţi

Dario Fo, un artist al Renaşterii în zilele noastre

Suferinţa de a te simţi străin, la Teatrul Elfo Puccini din Milano

În Italia teatrul se face şi în sufragerie

Bologna: la Dom, teatrul este un loc al experienţelor sociale

”Bestie di scena” sau Când teatrul se dezbracă şi se întoarce în peşteri

Un ”Vis de toamnă”, în care eroii sunt morţi de la început

”Madame Pink” şi o viaţă de câine 

Paola Borboni, ”domnişoara teribilă” a teatrului italian

Când regizorii de film se îndrăgostesc de teatrul liric

Yasmina Reza, o artistă discretă, îndrăgostită de Veneţia

logo revista teatrala radio

Arhiva rubricii Portrete

Arhiva rubricii Corespondență

Arhiva rubricii Cronică de festival

costintuchilaCRONICĂ DE FESTIVALAdriana Asti,Avea două pistoale și ochii albi și negri,Bob Wilson,dario fo,eduardo de filippo,Festival dei due mondi,festival spoleto,hamlet machine,Heiner Müller,Memorie di Adriana,raluca niță,Ricordare e dimenticare,Toujour pendrix
Cronică de festival de RALUCA NIȚĂ ”Toujour pendrix, toujours pendrix” (toată ziua potârniche, mereu potârniche), exclamă preotul duhovnic al unui rege francez, reproşându-i nenumăratele relații adultere. Și noi, vizitatori laici dar fideli ai festivalului de la Spoleto (Festival dei due mondi), am putea spune că și anul acesta ni se...