teatru la icr londra

Sincer să fiu, atunci când am venit la Londra, aveam în minte tot felul de poveşti (care, din păcate, numai poveşti nu erau!) despre cum îi socotesc pe români unii politicieni britanici xenofobi precum şi unele cercuri cu vederi extremiste, rasiste. Trebuie, însă, să mărturisesc că acolo, pe malurile Tamisei, nu am avut parte de asemenea „gratulări”; dimpotrivă, interlocutorii noştri s-au dovedit, fără excepţie, atenţi, amabili, săritori şi chiar bucuroşi să discutăm.

icr londra

ICR Londra

Ceea, desigur, nu însemnă că scornelile acelea nu există. De aceea, am fost neplăcut surprins ca, la faimosul muzeu al figurilor de ceară „Madame Toussaud’s Waxworks”, să dau din nou despre parascoveniile despre sângerosul Dracula, scornite pe seama lui Vlad Ţepeş şi puse în circulaţie prin povestea de dubioasă factură despre Graf Dracula, publicată, în 1897, de către irlandezul Bram Stoker.

Din fericire, la Londra se spun astăzi şi alt fel de poveşti despre România şi despre români. Iar acest fapt se datoreşte frumoasei osârdii a echipei Institutului Cultural Român şi a directorului instituţiei, domnul Dorian Branea. Mă gândesc anume la seria de spectacole care a căpătat un generic atât de expresiv şi de nimerit: Poveşti spuse-n româneşte, la al cărui punere în fapt contribuie producătorul executiv Claudia Cârlig (care a şi avut iniţiativa acestui proiect), Raluca Cimpoieşu, coordonatoarea proiectului, dimpreună cu consultantul tehnic Leo Băcică şi consultanta Alexandra Filipescu.

caramitru malaele cate in luna si in stele

Caramitru-Mălăele, câte-n lună și în stele

Primul pas – cu dreptul! – a fost făcut cu un an în urmă, atunci când, sub egida ICR London a fost prezentat spectacolul Caramitru-Mălăele, câte-n lună şi în stele în care cei doi mari actori îşi încrucişează replici când dramatice, când ironice, pe partituri din Shakespeare sau Topârceanu, din Marin Sorescu şi Nichita Stănescu. Un adevărat regal actoricesc, un spectacol de înaltă clasă, care a cucerit aprecierea publicului londonez, renumit pentru severitatea sa, public format, deopotrivă, din tineri şi vârstnici din cadrul comunităţii româneşti, ca şi din englezi iubitori de artă şi de cultură.

teatru-dans-zic-zac

Zic-zac

Odată făcut, acest început a fost continuat, în ritm alert şi intens, la realizarea ambiţiosului proiect contribuind nume consacrate, de prestigiu ale Artei Thaliei precum Oana Pellea, Mircea Diaconu, Alexandru Repan, dimpreună cu mai tinerii artişti Mirela Oprişor sau Vlad Zamfirescu. O menţiune specială merită, cu prisosinţă Zic-Zac, spectacolul curajos şi novator al Andreei Gavriliu.

maia morgenstern tudor aaron istodor tangou final

Maia Morgenstern și Tudor Aaron Istodor în Tangou final

Cea mai recentă întâlnire a iubitorilor de arte din Londra cu mesagerii români ai creaţiei teatrale a fost cea cu piesa Tangou final de Mario Diament care, sub bagheta regizorului Moshe Yassur, i-a avut ca interpreţi pe Maia Morgenstern şi Tudor Aaron Istodor, care au evoluat în cadrul scenic anume creat de Constantin Ciubotariu pe fundalul melodic datorat lui Mircea Kiraly. Să reamintesc, aşadar, că Tangou final este un spectacol de binemeritat succes a cărui premieră românească a avut loc în anul 2004 la Teatrul Evreiesc de Stat din Bucureşti. Şi care, după un deceniu de neîntreruptă carieră pe mai toate scenele de acasă, a poposit şi la Londra. Unde, datorită iscusinţei gazdelor şi organizatorilor manifestării, s-a bucurat de o binemeritată apreciere.

tangou final imagini din spectacol

Tangou final

Iată, aşadar, că şi aici, la Londra, unde (din păcate) mai bântuie, încă, tot felul de istorisiri strâmbe şi dubioase despre România şi despre români, începe să îşi croiască un drum sigur – şi, sunt convins, fără întoarcere – către inima şi conştiinţa publicului această admirabilă suită de Poveşti spuse-n româneşte. Căreia, fără doar şi poate, îi vor urma noi şi tot mai fermecătoare poveşti adevărate despre noi. Aşa cum suntem acasă, în Europa şi în lume.

Şerban Cionoff

Cronici și logo revista teatrala radioarticole de Șerban Cionoff: „Istoria teatrului universal”, debut de bun augur

Dialoguri între două singurătăți paraleleserban cionoff

Despre „Loser”-i numai de bine!

Dan Puican, un monstru sacru al Radioului, se mărturisește

„Lipsesc doi morți VIP!!!”

Cinci personaje în căutarea unei mâini de ajutor

Gina Patrichi: o actriță ca o metaforă, ca un fior, ca o iubireDouă personaje care și-au găsit autorul

Niște oameni care stau de vorbă. Punct!

Irina Petrescu, asemenea unei unde, asemenea unui vis

Un vis de vară în raza marelui Will 

 

costintuchilaCRONICA DE TEATRUandrea gavriliu,bram stoker,cronica de teatru,dorian branea,dracula,horațiu mălăele,icr londra,ion caramitru,maia morgenstern tangou final,mario diament,povesti spuse-n românește,serban cionoff,tudor aaron istodor,zic zac
Sincer să fiu, atunci când am venit la Londra, aveam în minte tot felul de poveşti (care, din păcate, numai poveşti nu erau!) despre cum îi socotesc pe români unii politicieni britanici xenofobi precum şi unele cercuri cu vederi extremiste, rasiste. Trebuie, însă, să mărturisesc că acolo, pe malurile...