de RALUCA NIȚĂ

teatro franco parenti milano

S-a deschis la Milano, capitala economico-financiară a Italiei, primul teatru cu piscină încorporată. Este vorba despre Teatrul Franco Parenti condus de Andrée Shammah, inaugurat într-un oraş recunoscut ca un laborator al tuturor artelor, pe vremuri în mod nedrept văzut de  străini ca unul „cenuşiu, dur şi rece”.

Primul spectacol propus de noul teatru a fost unul de muzică electronică pentru orchestra cu 35 de instrumente, gândit de Lorenzo Senni, intitulat Tranceparenti și interpretat de orchestra Milano Classica dirijată de Michele Fedrigotti.

teatro F Parenti Foto Francesca Cassaro

Foto: Francesca Cassaro

Piscina, ca şi întregul edificiu de altfel, reprezintă o reală bijuterie arhitectonică aparţinând stilului raţionalist tipic epocii fasciste (1937). Totul a fost restaurat în aceşti ani, începând cu structura principală în 2008, cheltuindu-se în jur de 27 milioane de euro. Instituţie publică restaurată cu bani privaţi, acesta este modelul oraşului Milano. Primăria atrage an de an oameni de afaceri particulari interesaţi să investească în cultură.

Teatrul Parenti este în concurenţă leală şi de redutabilă calitate la capitolul ofertă artistică cu Piccolo Teatro creat de Giorgio Strehler. Aici iau naştere spectacolele cele mai vii, intrigante, controversate dar şi de succes din Italia şi chiar Europa.

piscina-teatro franco parenti

Piscina are dimensiuni olimpice (50 m x 25 m) iar alături de ea se află o alta în formă de semicerc (25 m x 25 m) cu sculpturi liberty, o terasă albă cu gradene care poate găzdui 500 de spectatori, cabine sub arcade cu 76 de coloane în stilul anilor ’30. Alături de toate acestea, un mic edificiu în reconstrucţie care va fi destinat altor activităţi artistice şi o altă sală de teatru, underground, accesibilă din foaier.

Andrée Shammah a coordonat lucrările realizate de arhitectul Michele De Lucchi şi colaboratorii săi, în special Giovanna Latis.

Dar cum arată acest loc, acest colţ liniştit din Milano la doi paşi de Porta Romana? Era un aşa-zis „cartier” în epoca fascistă. Cartierul Vasari-Battisti, conceput în jurul anului 1933 ca  un spaţiu multifuncţional, cum l-am defini astăzi, cu centru balnear, săli pentru box şi scrimă, organizaţii de tineret, cabinet medical, bibliotecă, tipografie. Prin urmare, un loc unde istoria artistică se întâlnea cu cea politică.

Astăzi, acest loc populat de stafiile trecutului şi-a regăsit în sfârşit armonia.

Apa piscinei este purificată nu cu clor, ci cu raze ultraviolete.

Teatrul Franco Parenti

Teatrul Franco Parenti, Milano

Foarte mulţi autori, regizori şi actori de film au ales acest teatru pentru noile lor spectacole. Aşadar în stagiunea viitoare publicul îi va putea vedea pe Fabrizio Gifuni cu un spectacol omagiu dedicat lui Julio Cortázar, pe Sonia Bergamasco, producătoare și interpetă a spectacolului dedicat scriitoarei franceze născute în Ucraina, Irène Némirovsky; pe Silvio Orlando în spectacolul Lacci, după romanul cu acelaşi nume de Domenico Starnone; Valerio Mastandrea în Il migliore de Mattia Torre; Filippo Timi în Casa de păpuşi de Ibsen (regia Andrée Shammah); Madame Bovary cu Lucia Lavia; Regele Lear în regia şi cu Mariano Rigillo; Oedip Rege cu Glauco Mauri, în regia lui Andrea Baracco şi mulţi, mulţi alţii.

Corespondenţă de la Roma

raluca-nita

Raluca Niță

logo revista teatrala radio

Vezi: arhiva rubricii Roma caput culturae de Raluca Niță

Alte articole de Raluca Niță: Compania Ricci/Forte: doi Stanislavski ai anilor 2000

„Dirty Dancing” devine musical la Milano 

Romeo Castellucci, un regizor care provoacă „în dulcele stil clasic”

Când Falstaff citează din Nietzsche, Kafka şi Orson Welles

Cine sunt noii dramaturgi italieni?

Viaţa lui Aung San Suu Kyi pe scena Teatrului din Ravenna

Peter Brook explorează nuanţele necunoscute ale minţii

Roman Polanski, regizor de musical la Paris

Eduardo De Filippo, 30 de ani de la moarte

Dario Fo se întoarce în televiziune cu povestea Sfântului Ambrozie

Filmul „Casablanca”, un mit născut dintr-o piesă de teatru

Jeroen Verbruggen, un coregraf pop care urăşte comparaţiile

Cazul Lehman Brothers la Piccolo Teatro din Milano

„Antigona” africană în interpretarea tinerilor actori din Senegal la Prato

Lindsay Kemp: 76 de ani fără un pas greşit

S-a stins din viaţă Luca Ronconi, ultimul regizor vizionar din teatrul contemporan

„Segreti d’autore”, Festivalul Mediului, Ştiinţelor şi Artelor de la Cilento (Salerno) 

Marcidofilm!, un nou teatru la Torino

Nouvelle Vague pe scena Teatrului Carignano din Torino

Globe Theatre prezintă „Hamlet” în 197 de teatre din lume

Shakespeare: un spectacol, o epocă, un afiş

„Numele trandafirului”, ultimul text teatral gândit de Umberto Eco

Pacienţii în sală, medicii pe scenă!

Daţi-i un teatru şi vă construieşte o lume – povestea unui dramaturg de succes

logo revista teatrala radio

Vezi: Arhiva rubricii Corespondență 

costintuchilaCORESPONDENȚĂAndrée Shammah,giorgio strehler,glauco mauri,madame bovary,oedip rege,piccolo teatro,piscina la teatru,raluca niță,regele lear,teatro franco parenti
de RALUCA NIȚĂ S-a deschis la Milano, capitala economico-financiară a Italiei, primul teatru cu piscină încorporată. Este vorba despre Teatrul Franco Parenti condus de Andrée Shammah, inaugurat într-un oraş recunoscut ca un laborator al tuturor artelor, pe vremuri în mod nedrept văzut de  străini ca unul „cenuşiu, dur şi rece”. Primul...