Cronică de teatru tv de ANI BRADEA

cehov trei surori cronica de ani bradea teatru tv

cronica de teatru tv siglaÎn 29 ianuarie 2015 (17 pe stil vechi), s-au împlinit 155 de ani de la nașterea lui Anton Pavlovici Cehov. În cinstea acestui eveniment, pe tot parcursul anului, Casa de Producție TVR a inclus în grila de programe piese aparținând marelui dramaturg rus. Prima dintre ele, Trei surori, a fost difuzată luni, 26 ianuarie 2015, la TVR 2. Spectacolul a avut premiera tv în anul 1993. Adaptarea și regia artistică poartă semnătura regretatului regizor Cornel Todea, dispărut la finele lui august 2012 și care, pe 18 noiembrie anul acesta, ar fi împlinit opt decenii de viață.

Piesa de teatru în patru acte Trei surori, prezentată publicului pentru prima dată în 1901, se înscrie în binecunoscutul stil cehovian, fără intrigi complicate și rezolvări clare, prezentând fapte aparent lipsite de orizont, într-o atmosferă melancolică sau lirică. Datorită faptului că a descris viața societății ruse contemporane într-un mod simplu, fără prea multe artificii literare, Cehov a fost considerat principalul reprezentant al realismului rus de la sfârșitul secolului al XIX-lea. Cehov este mai mult un autor al introspecției, sondând adâncurile ființei umane, dezvăluind astfel caracterul personajelor sale în scene calme, ilustrând o viață socială aproape banală.

Raluca Penu (Mașa)

Raluca Penu (Mașa) în Trei surori de Cehov, teatru tv, regia: Cornel Todea, 1993

Olga Sergheievna Prozorova, Maria Sergheievna Koolighin (Mașa) și Irina Sergheievna Prozorova sunt trei surori care tânjesc după Moscova, orașul lor natal, îngropându-și farmecele și tinerețea într-un orășel izolat. Fiice de general, beneficiare ale unei educații stricte și solide, care, încet, încet, se estompează în vulgaritatea și fadoarea vieții de provincie, sunt convinse că în capitală soarta lor ar fi mult mai bună și mai interesantă, dar nu au curajul să plece, preferând să trăiescă în planul virtual al acestui vis. „La Moscova! La Moscova!”, exclamă mereu visătoare Irina, expresie a unei nostalgii dureroase care devine laitmotivul piesei.

Mirela Gorea (Olga)

Mirela Gorea (Olga) 

Olga este sora cea mare, învățătoare, pătrunsă de sentimentul datoriei de a se sacrifica pentru familie, personajul cel mai responsabil. Pare hotărâtă să rămână fată bătrână. Mașa, sora mijlocie, este o firă temperamentală, sensibilă, introvertită, căsătorită cu un învățător infatuat, alegere pentru care nu mai reușește să găsească suficiente argumente. Irina, sora cea mică, veselă și spontană, este cea mai încrezătoare în visul lor, încredere dată și de inocența vârstei. Toate se plictisesc într-o societate anostă, un loc unde nu se întâmplă niciodată nimic, hrănindu-se cu speranța că într-o zi se vor întoarce în Moscova lor natală.

Ana Contea (Irina)

Ana Ciontea (Irina)

Atmosfera ternă a după-amiezelor și serilor de provincie este animată brusc de sosirea și instalarea unui regiment, câțiva ofițeri începând să frecventeze casa celor trei surori. Se înfiripează legături ce vor complica viața familiei, marcând-o pentru totdeauna. Sora cea mare este pe punctul de a-și abandona profesia, Mașa se îndrăgostește de locotenent-colonelul Verșinin (un fost apropiat și subaltern al tatălui lor), iar Irina, decepționată de a nu-și fi întâlnit marea dragoste, acceptă cererea în căsătorie a unui ofițer, care este în final ucis în duel de către un camarad. În casa celor trei surori locuiește și Andrei, fratele acestora, un intelectual ratat, care renunță la toate planurile sale după căsătoria cu Natașa, o femeie care-l înșală și-i terorizează pe toți ai casei cu un comportament arogant, lipsit de maniere. Andrei cade în patima jocurilor de noroc, ipotecând casa, singura avere a familiei. De fapt tema piesei pare a fi ratarea: surorile își ratează viitorul izolate într-un orășel fără perspective, Andrei își ratează o dorită carieră universitară, chiar și bătrânul Cebutîkin este un medic ratat care a uitat tot ce știa.  

Valentin Uritescu (Cebutîkin)

Valentin Uritescu (Cebutîkin)

Plecarea regimentului lasă familia bulversată, tinerele femei, care nu mai cred în realizarea visului lor, își caută cu disperare rațiunea de a exista. În acordurile fanfarei militare ce se îndepărtează, Olga își îmbrățișează protector surorile: „Surorile mele dragi, viața noastră nu s-a sfârșit încă! S-o trăim deci! Uite! Muzica asta e atât de veselă, e atâta bucurie în ea! Încă puțin și poate o să știm pentru ce trăim, pentru ce suferim! Dacă am ști! Dacă am ști!” Întrebărilor obsedante despre absurditatea condiției umane le corespunde filosofia lui Cebutîkin, bătrânul medic ofițer: „De fapt noi nu suntem. Nu există nimic pe lume! Ni se pare numai că trăim. Dar la urma urmei, totuna e.”

Perceperea casei familiale ca spațiu care le îngrădește libertatea, transformă rolul inițial al acesteia. Dacă la început casa are un rol ocrotitor (acolo locuiesc cei trei frați după moartea tatălui lor, tot acolo primesc vizitele ofițerilor și se desfășoară toată viața lor socială), în final, datorită lipsei de perspectivă pe care o constituie situarea ei în provincie și imposibilitatea celor ce o locuiesc de a pleca de acolo, casa se transformă din spațiu închis benefic în spațiu închis malefic.

Adrian Titieni (Andrei)

Adrian Titieni (Andrei). Sursa foto: TVR

În Trei surori Cehov creează un personaj principal măreț, permanent prezent și mereu în umbră: timpul! Trecerea lui printr-o acțiune lipsită de un centru dinamic, în care întâmplările se succed firesc, fără nimic neobișnuit, golește de conținut, puțin câte puțin, viitorul celorlalte personaje. Ființele cehoviene sunt dezorientate, nu par a ști încotro urmează să se îndrepte, dar conștientizează cercul restrâns în care sunt prinse fără scăpare, ciclitatea existenței. Replica Mașei din final este elocventă din acest punct de vedere: „rămânem singure ca să luăm viața de la început.”

În distribuția spectacolului difuzat de Televiziunea Română pe 26 ianuarie, i-am văzut pe: Mirela Gorea în rolul Olga, Raluca Penu interpretând-o pe Mașa, Ana Ciontea (Irina), iar fratele surorilor, Andrei, a fost interpretat de Adrian Titieni. În celelalte roluri au fost distribuite nume importante ale teatrului românesc: Maia Morgenstern, Șerban Ionescu, Valentin Uritescu, Mihai Bisericanu, Claudiu Istodor și alții. Director de imagine a fost Ovidiu Drugă, decorurile i-au aparținut lui Vasile Rotaru, iar costumele au fost realizate de Eugenia Botănescu. Atât decorurile cât și costumele contribuie, alături de jocul actorilor, la crearea atmosferei de epocă. Spectatorul experimentează astfel senzația unei întoarceri în timp.

Așteptăm cu interes următoarea piesă cehoviană propusă de TVR. Până atunci, vorba Mașei: „Trebuie să trăim!”

Videoclip

cronica de teatru tv rubrica revista teatrala radio

ani bradea

Ani Bradea

Grafică de Costin Tuchilă. 

logo revista teatrala radioVezi: arhiva rubricii Cronica de teatru tv de Ani Bradea

Cetatea blestemată, cronică de teatru radiofonic de Ani Bradea

costintuchilaCRONICA DE TEATRU TVadrian titieni,ana ciontea,ani bradea,aniversare cehov,casa de productie tvr,cornel todea,cronica teatru tv,mirela gorea,moscova,provincie rusească,raluca penu,trei surori de cehov,valentin uritescu cebutîkin
Cronică de teatru tv de ANI BRADEA În 29 ianuarie 2015 (17 pe stil vechi), s-au împlinit 155 de ani de la nașterea lui Anton Pavlovici Cehov. În cinstea acestui eveniment, pe tot parcursul anului, Casa de Producție TVR a inclus în grila de programe piese aparținând marelui dramaturg rus....