de ȘERBAN CIONOFF

revista teatrala radio doi ani de existenta

Încet, dar sigur, iată că Revista Teatrală Radio împlineşte 2 aniserban-cionoff rtr de la debut. Desigur, judecând la scara Universului, doi ani nu sunt ceva aparte, o aniversare de excepţie, dar, dacă mă gândesc mai bine, o consemnare aniversară este binevenită!

Poate că nu sunt eu, acum, în stare să mă detaşez de eveniment şi, cu atât mai puţin, de subiectul aniversării, dar nu am nici motive serioase pentru nu scrie câteva rânduri acum, „la aniversară” (vorba nemuritorului Eminescu). Dimpotrivă, tocmai calitatea mea de colaborator şi prieten al Revistei Teatrale Radio mă determină să aştern, în acest atât de generos şi de ospitalier colţ de pagină, câteva răzleţe şi, mai cu seamă, emoţionate gânduri.

revista teatrala radio

Două ar fi punctele tari despre care vreau să scriu aici şi acum. Primul punct forte este, fără doar şi poate, fervoarea cu care revista noastră (sper să nu mă acuze cineva de confiscare a dreptului de proprietate intelectuală!) promovează valorile perene ale artei teatrale româneşti. Da, am scris foarte corect „promovează” pentru că acum, sub avalanşa non-valorilor super-mini-jupate şi/sau super-cool de gagiştri, marile personalităţi ale Artei Thaliei de pe aceste meleaguri de poveste se retrag undeva, în umbră, sfioase şi poate chiar uşor întristate de ceea ce moda zilei le rezervă cu atâta ingratitudine. (Dând cuvântului „modă” exact sensul pe care i l-au dat şi câţiva înaintaşi mai pricepuţi decât subscrisul: „Moda este ceea ce se demodează cel mai repede.”) În această situaţie, cineva trebuie să le promoveze, adică „să se bată” pentru adevăratele valori. Iar în această grea şi împătimită treabă s-a angajat Revista Teatrală Radio şi recunosc, fără rezerve, că face treaba asta în chip strălucit.

costin tuchila revista teatrala radio

Aşa se face că Revista Teatrală Radio ne-a ajutat şi ne ajută să îi scăpăm de noaptea uitării pe Ion Finteşteanu sau pe Gina Patrichi, pe Silvia Popovici dar şi pe Ştefan Iordache, dar, bineînţeles nu numai pe ei. În acest fel, mai tinerele generaţii au la îndemână un preţios îndreptar pentru a-şi defini repere sigure şi a-şi cultiva gustul pentru Valoare şi pentru Frumosul autentic şi durabil.

Întreprindere pe cât de nobilă pe atât de grea la care sufletiştii incorigibili care au fost şi le doresc să rămână aşa după cum le stă bine lor, minunaţilor noştri prieteni de o admirabilă tinereţe fără bătrâneţe – Puşa Roth şi Costin Tuchilă – au alături o excelentă echipă de condeieri şi de iubitori ai Vieţii ca Teatru şi, deopotrivă, a Teatrului ca Viaţă. Ajuns aici, rog pe stimaţii cititori ai acestor rânduri să nu se supere prea tare dacă nu voi da nume, pentru că nu vreau nici să părtinesc dar nici să nedreptăţesc, citând pe cineva sau omiţând, involuntar, pe altcineva, dintre autorii textelor de referinţă apărute sub acest generic.

-ne-auzim-la-majestic-proiect-tnr

Cel de-al doilea punct de rezistenţă şi merit de referinţă ale Revistei Teatrale Radio este extraordinarul climat de dialog şi de emulaţie spirituală pe care ea l-a creat şi îl întreţine cu o captivantă măiestrie. Mă gândesc, desigur, la ciclul de reuniuni derulate, de regulă în prima zi a săptămânii, sub genericul „Ne auzim la Majestic”. Părtaşi admirabili fiind, fiecare cu partea sa de vină!, Teatrul Național Radiofonic (ca organizator) şi Hotelul Majestic din Bucureşti (admirabilă gazdă). Cu riscul de a mă repeta– repetiţia este mama învăţăturii, nu-i aşa? – am să vă reamintesc, stimaţi prieteni, că evocările dedicate Ginei Patrichi, lui Ştefan Iordache sau lui George Constantin şi, desigur, nu numai ele, au avut loc în această ambianţă de o excepţională ţinută spirituală. Ambianţă în care dialogul de idei, arta conversaţiei se află exact la locul potrivit şi îşi împlinesc rosturile cu oamenii cei mai potriviţi.

În ceea ce mă priveşte, aş alege dintre toate aceste întâlniri memorabile pe aceea la care am avut privilegiul de a face cunoştinţă cu Oana Anagnoste, fiica neuitatei Gina Patrichi şi a eminentului avocat Virgil Anagnoste. Oana fiind un om care îmbină, armonios, binecuvântat, distincţia intelectuală cu modestia şi delicateţea, aşa după cum atât de bine stă în însăşi fiinţa intimă a unei personalităţilogo revista teatrala radio deosebite.

De bună seamă, ar fi multe încă de istorisit despre datele esenţiale care definesc profilul Revistei Teatrale Radio în universul nostru spiritual, dar, pentru că sunt convins că alţi prieteni ai noştri vor şti să o facă mai inspirat decât mine, închei cu urarea pe care doresc din suflet să o adresez ani mulţi şi luminoşi şi de acum înainte: „Vivat, crescat, floreat!”

costintuchilaANIVERSAREauditii teatru radiofonic,george constantin,gina patrchi,mari actori români,ne auzim la majestic,oana anagnoste,pusa roth,serban cionoff,silvia popovici,ștefan iordache
de ȘERBAN CIONOFF Încet, dar sigur, iată că Revista Teatrală Radio împlineşte 2 ani de la debut. Desigur, judecând la scara Universului, doi ani nu sunt ceva aparte, o aniversare de excepţie, dar, dacă mă gândesc mai bine, o consemnare aniversară este binevenită! Poate că nu sunt eu, acum, în stare...