Cronică de teatru de RĂZVANA NIȚĂ

micul print teatrul de comedie cronica de teatru razvana nita

Micul prinţ de Antoine de Saint-Exupéry, regia: Alexandru Dabija, Teatrul de Comedie din Bucureşti 

Încă din prefaţa cărţii Micul prinţ (cu siguranţă cea mai celebră din toate cele semnate de Antoine de Saint-Exupéry), autorul mărturisea: ”Vreau să dedic această carte copilului care a fost cândva om mare. Toţi oamenii mari au fost mai întâi copii. (Numai că puţini dintre ei îşi mai amintesc)”. Micul prinţ este aventura unei întâlniri tulburătoare dintre un aviator şi un locuitor al altei planete. Totul se întâmplă pe fundalul unui accident: avionul povestitorului nostru eşuează în deşert iar proviziile de apă sunt insuficiente. Şi atunci apare el, celălalt, o întrupare stranie şi miraculoasă a candorii, generozităţii şi lipsei de prejudecăţi.

dorina-chiriac micul print

Spectacolul lui Alexandru Dabija ne face cunoştinţă cu un artist plastic cu totul special. Mircea Cantor imprimă acestei producţii teatrale o personalitate specială conferindu-i spectaculozitate, o doză de suspans, de surprinzător, o dimensiune creativă cuceritoare, un ritm vizual constant, învăluind totul în mantia unei seducătoare instalaţii. Dincolo de valoarea poveştii, de emoţia întâmplărilor, de aforistica replicilor, ceea ce l-a interesat cu precădere pe regizor a fost caracterul fabulos, misterios al universul magic creat de Antoine de Saint-Exupéry.

Pendularea de pe o planetă pe altele, întâlnirea Micului prinţ cu personaje emblematice, cu evidentă aură fantastică, însuşi deşertul african în care eroul îşi povesteşte pelerinajul prin lumea celor mari, obsedaţi de rutină şi cifre, sunt tot atâtea surse de inspiraţie pentru regizor şi scenograf.

micul print teatrul de comedie

Se creează un fericit echilibru între fascinaţia mecanismelor, utilizarea măsurată a proiecţiilor, stranietatea bogată a costumelor şi a machiajului, accentele sonore ”ca din altă dimensiune” (inepuizabilă Ada Milea) şi jocul discret, onest, firesc al actorilor. Dacă de obicei, în cazul unei dramatizări după Micul prinţ, concepţia regizorală se sprijină pe încărcătura de emoţie transmisă de personajul titular, respectiv aerul său de victimă inocentă, exponent al unei înţelepciuni de bun-simţ, fiinţă neperverită sau influenţabilă, de această dată, în prim plan se află o expresivitate plastică, inventarea unui context imagistic şi structural aparte.

Şarpele în scaun cu rotile (Valentin Teodosiu – ce înseamnă un actor valoros!) este o idee pe cât de îndrăzneaţă pe atât de bine susţinută şi percutantă – o ghilotină mişcătoare, o instanţă răbdătoare dar implacabilă. Şarpele are cheia de la magazia veşniciei şi este Marele Maestru al singurătăţii, un cordial mizantrop. În cazul Vulpii vorbim de o adevărată capodoperă (Tiberiu Toitan şi Oana Micu), un complex mecanism excelent mânuit de actori (în special Dan Rădulescu, cel care îi împrumută şi vocea). Această secvenţă este de departe cea mai puternică din spectacol.

Dorina Chiriac

Cât despre Dorina Chiriac, este evident că se află în faţa unui personaj care i se potriveşte şi în întruchiparea căruia şi-a folosit atât simţul ludic cât şi paleta de mijloace şi bogata experienţă artistică. Pe chipul ei regăsim atât lumina tainică a uimirii inocente cât şi amarul ciocnirii cu realitatea.

Micul prinţ e un spectacol al acestui moment, care ne propune să ne abandonăm pentru aproximativ două ore statutul de ”utilizatori”, să ne re-venim în fire şi să nu ne fie frică de ce vom descoperi, să ne lăsăm purtaţi de mister (”Când misterul e prea impresionant, nu te încumeţi să nu-i dai ascultare.”). Este, în fond, o frumoasă pledoarie pentru speranţă (”Ceea ce înfrumuseţează deşertul, spuse Micul prinţ, e că ascunde o fântână undeva) şi empatie (”Nu poţi vedea bine decât cu inima. Esenţialul e invizibil pentru ochi”.).

Micul-Prinț.-Teatrul-de-Comedie

Fotografii din spectacol de Mircea Cantor

Lumea virtuală e plină de site-uri de socializare. Aici avem mii de prieteni care – paradoxal – sunt dovada ”vie” a singurătăţii noastre. Antoine de Saint-Exupéry scria: „Mi-ar fi plăcut să încep istorisirea asta ca pe un basm. Mi-ar fi plăcut să spun: A fost odată un Mic prinţ care locuia pe o planetă abia cu un pic mai mare ca el şi care avea nevoie de un prieten… Pentru cei care înţeleg viaţa, ar fi părut mult mai adevărat.”

Aşadar, cine îmi desenează o oaie?

Videoclip

razvana nita

Răzvana Niță. Foto: Petre Lupu

logo revista teatrala radio

Vezi: Arhiva rubricii Spectator, ca la teatru de Răzvana Niță

Alte articole de Răzvana Niță: Va fi ora exactă

Quo Vadis, Marie…cronică de teatru

„Port doliul vieţii mele…”, cronică de teatru

Cu seriozitate, despre umor, cronică de teatru

Sub semnul creativităţii, cronică de teatru

Mozart rulz, cronică de teatru

Conformism şi nonconformism sau Viaţa pe brânci şi aplauzele în picioare, cronică de teatru

Între istorie şi destin, cronică de teatru

Starea națiunii, la umbra salcâmului tăiat, cronică de teatru

Destine în majuscule, recunoştinţă minusculă, cronică de teatru

Eu, tu, noi…, cronică de teatru

Triaj, cronică de teatru

Înainte ca cenuşa să acopere totul, cronică de teatru

Drumul acesta… De ce?, cronică de teatru

Punctul mort, cronică de teatru

Stella… de la stea. Ca o boîte à musique… Blanche, cronică de teatru

Păsările, ca şi oamenii… visează să zboare, cronică de teatru

Instinctul fericirii, cronică de teatru

Exerciţii de rezistenţă cu Familia Tót, cronică de teatru

Et in Portugalia ego…, cronică de teatru

Cine iubeşte şi lasă…, cronică de teatru

Dance me to the end of love

Istoria pe scenă

Seducţia vocilor şi actualitatea clasicilor, cronică de teatru radiofonic

Constantin Brâncoveanu – cu trei zile înaintea Învierii, cronică de teatru radiofonic

Tablouri într-o expoziţie, cronică de teatru radiofonic

Aventura care schimbă destine, cronică de teatru radiofonic

Moartea glumeşte până la capăt, cronică de teatru radiofonic

Tectonica dansului, cronică de teatru

Ca degetele de la o mână, cronică de teatru

Cum se construieşte o cădere, cronică de teatru

Păsări de pradă, cronică de teatru

Liberă trecere către tine însuţi, cronică de teatru

Cum gestionezi o pleaşcă, cronică de teatru

Pe speaker, cronică de teatru

Povestiţi, povestiţi, tot va rămâne ceva, cronică de teatru

Taina întâmplării: Felix şi Pietro – Such a perfect day, cronică de teatru radiofonic

Între Mitică, prinţul mahalalei şi Hamlet, prinţul Danemarcei 

Teatru în grădină – Comedii, capriţuri, pamplezircronică de carte

Caragiale – între exces şi blestemul veşnicei actualităţi, cronică de carte

La umbra cireşilor în floare, despre actorul total, cronică de carte

Calul din piatră şi teatrul din pâine, cronică de carte

Din Paris, cu dragoste

Apartamentul personal – confesional și altar al prieteniei, cronică de carte

Caietul caietelor de regie, cronică de carte

Există și întâmplări fericite 

Şi mâna trup şi suflet se făcu, cronică de teatru 

La bâlci, cu capu-n jos, cronică de teatru

E pur si muove, cronică de teatru

Japonia – între viaţă şi artă, cronică de carte

Teatrul, această incredibilă metaforă a vieţii, cronică de carte

Când teatrul nu te mişcă, cronică de teatru

Dincolo de perete, cronică de teatru

Lecțiile „Lecției”, cronică de carte

Sfânta treime şi cele două jumătăţi, cronică de teatru

Când filmul – ca şi maioneza – se mai taie, cronică de teatru

Fascinaţia omului cu cap de perlă, cronică de teatru

Escrocherii sentimentale, cronică de teatru

Desprinderea din soare şi dreptul la eternitate, cronică de teatru

Dansând povestea, cronică de teatru

Locuri de joacă pentru adulţi, cronică de teatru

Scene din viaţa lui Gigel. Cu Gigi, cronică de teatru

Repetiţii generale, cronică de teatru

Vânare de vânt, cronică de carte

Pe muchia de cuţit a spectacolului, cronică de carte

Exerciţii de imaginaţie, cronică de carte

logo-revista-teatrala-radioVezi și: arhiva rubricii Cronica de teatru 

costintuchilaCRONICA DE TEATRUada milea,alexandru dabija,Antoine de Saint-Exupéry,dan rădulescu,dorina chiriac,micul prinț,Mircea Cantor,Oana Micu,răzvana niță,sarpe,teatrul de comedie,Tiberiu Toitan,valentin teodosiu,vizual
Cronică de teatru de RĂZVANA NIȚĂ Micul prinţ de Antoine de Saint-Exupéry, regia: Alexandru Dabija, Teatrul de Comedie din Bucureşti  Încă din prefaţa cărţii Micul prinţ (cu siguranţă cea mai celebră din toate cele semnate de Antoine de Saint-Exupéry), autorul mărturisea: ”Vreau să dedic această carte copilului care a fost cândva...