de MARIANA CIOLAN

teatrul-national-radiofonic-spectacole-document-basarabia

Cea de-a doua Reuniune a Teatrelor Naționale Românești de la Chișinău, care inaugurează a 95-a stagiune a Teatrului „Mihai Eminescu”, cuprinde o generoasă secțiune cu producții ale Teatrului Național Radiofonic din București – Radio România. Ea constă în audiții cu public urmate de discuții-dezbatere, în sala „Antract”, unde intrarea este liberă. În cele ce urmează, mă voi opri la cele două documentare-artistice care deschid această serie, miercuri, 14 septembrie 2016, de la ora 14.00. Nu pentru că celelalte șase spectacole la microfon din acest ciclu ar fi mai puțin valoroase, toate au avut și audiență, și presă bună, și răsunet favorabil. Trebuie să mărturisesc însă faptul că vorbind despre cele două, Plânsul pământului și Pâinea cea de-a pururi, aș reuși să mă eliberez cumva de copleșitoarea încărcătură afectivă pe care mi-au produs-o după ce am participat în luna martie 2016 la audiția lor în avanpremieră în cadrul programului „Ne auzim la Majestic”. Un alt argument care stăruie acum este și mulțumirea complexă că pe această cale a teatrului se lansează o invitație de a privi cu curaj în față un odios trecut recent și de a asuma lecția de istorie pe care o incumbă. Că povestea se întoarce în orașul și în țara aceasta , iar istoria pune o necruțătoare oglindire a adevărului în fața unui prezent care nu trebuie să uite. Nici acolo, nici în altă parte.

cartea-foametei-larisa-turea

Spectacolele realizate și difuzate la Radio România Cultural și Radio România Internațional în luna martie 2016 sunt o „cronică zguduitoare a istoriei Basarabiei”, care dă seama de responsabilități multiple asumate de realizatorii lor, în plan civic și moral, ca și la nivel artistic. Au fost create în seria „Biografii, memorii” și prezintă „fenomenul foametei ca instrument de manipulare și dezumanizare în Moldova sovietică a anilor 1946–1947”. Punctul de pornire a fost Cartea foametei, scrisă de Larisa Turea, jurnalistă, critic teatral, membră a Uniunii Scriitorilor din Moldova. Publicat mai întâi la Editura Universitas (1991), volumul, reeditat, într-o ediție revizuită și adăugită, la Editura Curtea Veche cu sprijinul Institutului de investigare a crimelor comunismului în România (2008), reprezintă rodul unei îndelungate munci de documentare a autoarei în arhive din Basarabia și din străinătate, menită a confirma și a pune pe niște baze teoretice cumva acestă pagină de istorie evocată aici. Uriașa lui valoare constă însă în forța de recuperare a acestui trecut prin confesiunile-mărturie adunate nemijlocit de la rarii supraviețuitori ai acelei foamete cumplite și de la unii urmași ai lor. De-a dreptul remarcabil este faptul că, izbită fiind în tinerețe (s-a născut în anul 1952) de ecoul abia șoptit atunci al acelor incredibile vremuri, autoarea a avut curajul ca în călătoriile de documentare ca jurnalist pentru presa comunistă să adune, în privat și desigur în desăvârșită taină, primele confesiuni despre acea cumplită istorie. Fără să știe dacă acelea vor putea vreodată să își dovedească virtuțile de strigăt revoltat.

biografii-memorii-plansul-pamantului

Spectacolele radiofonice concentrează bogata și înfiorătoarea materie a volumului și urmează fidel spiritul acestei cărți. Prima parte se deschide cu sintagma leit-motiv „Mulți copii au murit atunci. Mulți. Copiii foametei”. Se păstrează aici, limbajul simplu, frust chiar, smuls din suflet și astfel cu atât mai pătrunzător decât unul cizelat după rigori academice, așa cum au fost păstrate de autoare mărturiile adunate în carte, vorbele acestor oameni simpli întorși din casa morții. Într-o Moldovă sleită deja de război, tabloul teritoriului brutal sovietizat în goana după colectivizarea generală, prin acel ordin „să se strângă toată pâinea” și aplicarea draconică a impozitului numit postancă, se compune terifiant prin juxtapunerea poveștilor incredibile și acumularea tensională pe care o generează. „Apocalipsul curat” este la întretăierea a două interminabile paradigme înfiorătoare, în plan moral și în cel al faptei, unde seriile se întretaie lăsându-te buimac: jaf, înșelătorie, bejanie, delațiune făcută de rude la rude, căutare disperată a unei coji de pâine, frică, teroare, crimă între prieteni, rude, canibalism exercitat asupra copiilor, celor slabi, celor pe moarte. „Ce am pătimit nu sunt cuvinte de rostit”. Narările propriu-zise sunt contrapunctate de scene dialogate care aruncă noi nuanțe în această poveste unde „doare și sufletul și trupul”, de comentariul reținut ca tonalitate dar neiertător ca revelare prin vorbe („se îndepărtase lumea de Dumnezeu”), dublat de un alt comentariu, prin muzică, discret dar organic, solid angrenat în acest polifonic tablou auditiv, deschizător de căi ale imaginația noastre pe care ea nu le-ar fi putut închipui în tușe atât de groaznice.

foametea-din-basarabia

A doua parte a spectacolului păstrează balanța între povestire și dialogul viu al personajelor, numite cu numele lor reale și locul unde au mărturisit experiența lor de neuitat. Există însă o accentuată preocupare pentru lărgirea registrului stilistic al spovedaniilor. Asta ține de țelul mărturisit și împlinit al cărții, anume ca mărturiile cuprinse aici să reflecte și curba socială a fenomenului dezvăluit. Tabloul atrocităților, fresca dezumanizării generale devine și mai copleșitor prin noi elemente – oameni umflați din pricina fierturilor de buruieni cu pământ, miros de carne fiartă de om, un prunc suge la sânul mamei moarte, cârnați cu resturi de unghii de om, capete de morți peste tot când a venit dezghețul primăverii… Auzim aici în prim-plan și glasul unor oameni ca preotul, învățătorul, asistenta socială. Apoi, emoția este nu curmată, ci sporită de rarele relatări despre fapte mărinimoase și semeni care, cu tot acest coșmar colectiv, nu și-au pierdut omenia. Și, mai ales remarcăm o mutare de accent de pe faptic pe cauzalitate, pe exprimarea tranșantă a nevoii de adevăr până la capăt. Și pe arătarea vinovaților pentru acest iad pe pământ decorat cu „inimi zdrobite, înjosire, umilire”: „Au ucis lumea fără arme” sau „Cui îi lasă obrazul să strige că n-am avut foamete?!”. Ceea ce este mesajul puternic al cărții și al spectacolelor realizate după ea. Acestea se încheie cu imaginea pelerinului fără nume, metaforă pentru „poporul răbdător care își caută identitatea, foamea de sinele nostru care dăinuie peste foametea petrecută cu decenii în urmă”.

basarabia-foamete-teatru-radiofonic

Scenariul inspirat de Cartea foametei este scris de experimentata și apreciata realizatoare Magda Duțu, care ca și în alte dăți colaborează aici cu regizorul și actorul Petru Hadârcă, astăzi directorul Naționalului din Chișinău. Le stă alături redactorul Costin Manoliu, remarcat deopotrivă pentru aplecarea sa remarcabilă de a asculta „glasul” trăitorilor în vâltoarea unor evenimente cu profunde și dramatice consecințe pentru umanitate, o excepțională echipă a Redacției Teatrului Național Radiofonic prin a cărei pricepere această frescă are o continuă vibrație, de nedezmințit adevăr cutremurător (Luiza Mateescu, Milica Creiniceanu, Mirela Georgescu) și o echipă de actori care parcă s-au întrecut pe ei înșiși în a-și dovedi iscusința profesională și atașamentul față de teatrul la microfon. Creează câte unul sau mai multe personaje de o mare sensibilitate și adevăr omenesc actorii Ion Caramitru, Rodica Mandache, Mircea Rusu, Petru Hadârcă, Amalia Ciolan, Mihai Bica, Orodel Olaru, Annemary Ziegler, Mircea Constantinescu, Marcelo Cobzariu, Julieta Strâmbeanu, Dorin Andone, Alexandru Nedelcu. Și animat de egal profesionalism și dăruire, nu în ultimul rând îl numim pe Valentin Boghean, cantautorul care realizează un discret dar pertinent comentariu muzical, devenit personaj plin de compasiune sau dând dovadă de o trezie exemplară a conștiinței.

Sunt două spectacole de o mare valoare a mărturiei prin dezvăluirea acestei tragice pagini din trecut, pe care nimeni dintre cei afectați nu a putut să o uite, dar majoritatea s-au temut să o mărturisească. Un trecut recuperat însă grație priceperii, idealului care a însuflețit-o, strădaniilor susținute de Larisa Turea. Un trecut care vorbește răspicat și convingător în această transpunere de o foarte sensibilă și emoționantă formă artistică prin eforturile conjugate ale tuturor realizatorilor celor două spectacole.

Plânsul pământului – fragment

Pâinea cea de-a pururi – fragment

Grafică, ilustrații și editare multimedia: Costin Tuchilă.

logo-revista-teatrala-radio3Vezi și: Teatrul Național Radiofonic la cea de a doua ediție a Reuniunii Teatrelor Naționale Românești

Revista Teatrului Național Radiofonic, 6–13 martie 2016

Revista Teatrului Național Radiofonic, 13–27 martie  2016

Arhiva Teatrul Național Radiofonic

Cronici, reportaje și interviuri de Mariana Ciolan:

Pălăria florentină

„Solitaritate”, un strigăt contemporan

„Blackbird” la UnTeatrumariana ciolan

Teatrul Tineretului în turneu la Bucureşti

„Titanic Vals” deschide anul teatral la „Odeon”

„Construim poduri, trecem graniţe”…

Sincronism european, cronică la spectacolul O poveste ciudată cu un câine la miezul nopţii

Strălucire și sens, cronică la spectacolul Cabaret

Lucian Vărșăndan: „Creșterea trupei Teatrului German din Timișoara este principalul nostru obiectiv”

Annie Muscă: „O lună dedicată unei actrițe inconfundabile”

Spre lumea largă… 

Shakespeare al tuturor

Cei doi Richard…

FITS 2014. Flash – Începutul

FITS 2014. Flash – Orașul pe scenă

FITS 2014. Flash – Omul-spectacol

FITS 2014. Flash. Bursa de spectacole – construind viitorul

Amintiri cu actori, amintiri despre actori: George Constantin

Annie Muscă – biograful și personajele sale

Mircea Cornișteanu: „Robert Wilson vorbește o altă limbă teatrală, pe care nici noi, nici alții nu o cunoaștem”

Eveniment: „Rinocerii” la Teatrul Naţional din Craiova

Saviana Stănescu pe scena Teatrului Odeon – interviu

Festivalul Internaţional de Teatru de la Oradea se deschide cu „Muzicanţii din Bremen”

Orădenii în festival

Premieră la Întâlnirile Internaționale de la Cluj-Napoca

Moartea pentru patrie sau râsu-plânsu… la bloc

Pledoarie pentru teatru

Aniversare Ștefan Mihăilescu-Brăila

Aniversarea a 10 de ani de audiții la Majestic

Bocsárdi László: „Dacă un spectacol de astăzi este și poetic, nu se strică teatrul”, interviu

Aura Corbeanu: „«Clipe de viață», un omagiu adus de artiști importanți din România colegilor lor”, interviu

„Adunarea păsărilor” la Teatrul „Țăndărică”

La Teatrul Excelsior, in focus: tinerii, cronică de teatru

Lucian Vărșăndan: „«Bremen», un spectacol în viziune ludică”, interviu

Constantin Chiriac: „Noi suntem aici pentru dialog”, reportaj

Școlile și academiile de teatru împreună, cronică de festival

Un spectacol-eveniment: „Dialog imaginar cu Anton Pann” de Pușa Roth

Ecouri FITS 2015, cronică de festival

Spectacolul-lectură la Teatrul „Nottara” – interviu cu Mădălina Negrea

Doina Lupu: „Gala Tânărului Actor – HOP 2015, o ediție cu multe noutăți”, interviu

Mircea M. Ionescu: „Există dramaturgie română. Trebuie doar să fie citită”, interviu

Luminița Puiuleț despre „Antisocial” și alte proiecte teatrale ale studenților sibieni

Alexandru Darie: „«The Bach Files», o poveste despre iubire și căutarea de sine”, interviu

Gala Tânărului Actor HOP în primele zile, reportaj

În căutarea actoriei în stare pură…, cronică de teatru

Festivalul de Teatru Scurt 2015, o ediție atipică, cronică de teatru

„Mai tare decât moartea e iubirea”, recital Emil Boroghină la Tel Aviv, interviu

Lucian Vărșăndan despre „Fuchsiada”, interviu

Petru Hadârcă: „Ne propunem să continuăm proiectul de teatru românesc pe ambele maluri ale Prutului”, interviu

„Omul din La Mancha” – celebrare pe scena FITO, interviu cu actorul Daniel Vulcu

Tragos – „un festival al iubirii de teatru”, interviu cu criticul de teatru Doru Mareș

Festivalul Tânăr de la Sibiu, interviu cu Adrian Tibu

Festivalul Internațional de Teatru pentru Publicul Tânăr Iași își onorează titlul de festival european, interviu cu Oltița Cîntec

 

Tudor Lucanu: „Îmi plac poveștile care să mă emoționeze mai întâi pe mine”, interviu

Liviu Timuș: „Teatrul a prins din nou viață, interviu

Festivalul Național de Teatru – în jurul scenei, cronică de teatru

La Teatrul „Nottara”, plăcerea lecturii continuă, cronică de teatru

Trupa Arcadia – două spectacole, două festivaluri, cronică de teatru

„Omul care mânca lumea” la Teatrul de Artă, cronică de teatru

George Albert Costea: „Un gen inedit deocamdată pentru Craiova”, interviu

Claudiu Goga: „«Dansând în noapte» este un spectacol care propune un stil”

Teatrul „Sică Alexandrescu” din Brașov – scenă a dramaturgiei contemporane, cronică de festival

Aplauze pentru Lena… la București, cronică de teatru

Trupa românească permanentă din Oradea a împlinit 60 de ani!, cronică de teatru

Lucian Vărșăndan: „Spectacolul «De fapt e frumos» aduce în prim-plan o realitate specifică oamenilor tineri, dar nu numai lor”, interviu

Alexandru Gherman: Proiecte de film și teatru, interviu

Trupa Osonó încheie anul 2015 cu două reprezentaţii la Sfântu Gheorghe, interviu cu actorul și regizorul Fazakas Misi

În căutarea… anului dispărut, cronică de teatru

Vlad Cristache: „Învăluite în umor, problemele grave capătă o valoare mult mai mare”, interviu

Teatrul „Nottara” deschide anul teatral cu un spectacol de Alexander Hausvater, reportaj

„Să fim atenți cum construim prezentul!”, cronică de teatru

Turneul Teatrului Național din Chișinău la București, cronică de teatru

Matei Vișniec: „Fiecare fapt divers are un fel de etaj metafizic”, interviu

Sânziana Stoican: „Caut locul și oamenii cu care să spunem ceva prin spectacolele noastre”, interviu

Teatrul Național din București – între Centenarul Dada și Anul Shakespeare

În retortele trăirii: „Respiră” la Teatrul „Anton Pann” din Râmnicu Vâlcea, cronică de teatru

Teatru la Arhiepiscopia Râmnicului – interviu cu Doina Migleczi

Lucian Sabados: „Am adus întotdeauna la București spectacolele pe care le consider reprezentative”, interviu

Curajul de a-ţi asuma alteritatea: „Eu, Oblio” la Teatrul „Ţăndărică”, cronică de teatru

În căutarea „Omului aproximativ”, cronică de teatru

Teatrul la Gala Premiilor Radio România Cultural

Debutul în teatru al regizorului Radu Jude, cronică de teatru

Concursul New Drama prinde contur scenic: „Umbre” la Teatrul Excelsior, cronică de teatru

Doru Mareș despre Festivalul Internațional al Recitalurilor Dramatice „Valentin Silvestru”, interviu

Laura Vlad: „Din dorința de schimbare, putem deveni avizi de putere”, interviu

Deschiderea Festivalului Internațional Shakespeare Craiova, 2016, reportaj

Agenda Festivalului Shakespeare (1) 

Agenda Festivalului Shakespeare (2) 

Agenda Festivalului Shakespeare (3) 

Agenda Festivalului Shakespeare (4)

La Teatrul Național din Timișoara – o stagiune sub semnul diversității

Ada Lupu: „Teatrul este cea mai bună formă de a intra repede în hainele timpului”, interviu

Trupa de teatru școlar NIL la 20 de ani de existență, interviu cu Lucian Vărșăndan

„Oameni obișnuiți” deschide seria premierelor de primăvară la Teatrul Național „Radu Stanca” din Sibiu, interviu cu actrița Ofelia Popii

Sub zodie orădeană: Gala UNITER în 2016

Liceenii au dat… relief pasiunii pentru teatru, cronică de festival

Călin Mocanu: „Festivalul «Teatru, stradă și copil» – puncte forte pe harta culturală a Capitalei, interviu

Actorul Bálasz Attila despre Festivalul Euroregional de Teatru Timișoara, interviu

Mc Ranin: „Tema Festivalului «Babel» 2016 este corpul”, interviu

Sfârşit de partidă pentru un strălucit… început, cronică de teatru

Arhiva rubricii Cronică de festival – 6 cronici despre Festivalul Internațional de teatru de La Sibiu, ediția 2016

„Povestea alfabetului”, un dar la începutul vacanței, cronică de teatru radiofonic

Paul Chiribuță: „Festivalul Internațional al Școlilor de Teatru de la Suceava, o mare sărbătoare a teatrului studențesc european”, interviu

O probă de maturitate: „Incendii” de Wajdi Mouawad, la „Bulandra”, cronică de teatru

Gáspárik Attila: „Într-un teatru național, valorile trebuie păstrate, dar regândite”, interviu

Startul festivalurilor autumnale se dă anul acesta la Timişoara

La Teatrul „Tony Bulandra” din Târgoviște, Shakespeare – o continuă aventură spirituală, cronică de teatru

Miklós Bács: „La Gala HOP, aș vrea să văd actori care să-și clarifice poziția de artiști independenți, creativi”, interviu

„Teatrul și frica”, cronică de carte

Cazul „Nottara”: Final fericit pentru un nou început

UnTeatru. Povestea merge mai departe, cronică de festival

Simplitate și adâncime, cronică de teatru radiofonic

Chris Simion: „În teatrul independent, experiment înseamnă laborator”, interviu

„Călătorie dansantă” alături de Cosmin Manolescu

O celebrare marca UNDERCLOUD, cronică de festival

Arhiva Gala HOP

costintuchilaTEATRUL NAȚIONAL RADIOFONICbasarabia,cartea foametei,foamete basarabia,larisa turea,mariana ciolan,painea cea de-a pururi,plansul pamantului,teatru radiofonic,teatrul national chisinau
de MARIANA CIOLAN Cea de-a doua Reuniune a Teatrelor Naționale Românești de la Chișinău, care inaugurează a 95-a stagiune a Teatrului „Mihai Eminescu”, cuprinde o generoasă secțiune cu producții ale Teatrului Național Radiofonic din București – Radio România. Ea constă în audiții cu public urmate de discuții-dezbatere, în sala „Antract”,...