Cronică de teatru de MARIANA CIOLAN

cronica de teatru mariana ciolan history boys excelsior

sigla teatrul excelsiorTeatrul Excelsior din Bucureşti, fondat în 1990 de regretatul maestru Ion Lucian, are prin statut şi o dimensiune repertorială distinctă destinată celor care au depăşit vremea pantalonilor scurţi. Noua conducere, instalată în vara trecută, în frunte cu directorul Adrian Găzdaru, a îmbrăţişat cu îndrăzneală mai multe demersuri orientate exact către această direcţie: teatrul pentru tineret. Ne referim la programul de educare prin teatru Tu poţi alege!, materializat printr-un proiect prezentat în parteneriat cu Fundaţia Artextract, întâi pe scena proprie apoi itinerat, cu sprijinul Ministerului Educaţiei, prin liceele Capitalei. Este vorba de spectacolul Clasa, jucat de adolescenţi, care adună  subiecte de stringentă actualitate, cum sunt tentaţia şi pericolul drogurilor, violenţa domestică, mirajul refugiului în virtual, sau altele specifice vârstei adolescentine dintotdeauna, precum fiorii primei iubiri. Sub îndrumarea lui Mihai Răzuş, fost membru  al trupei lui Dan Puric, subiectele sunt dezvoltate  prin diferite tehnici de actorie,  pantomimă, dans, conjugate cu mijloace modernenew-drama-concurs-teatrul-excelsior multimedia. Cu un alt gen de adresabilitate, menit depotrivă a  stimula potenţialul creator al  tinerilor, a fost lansat la începutul anului concursul de dramaturgie, cu genericul New Drama, în ton cu epoca noastră, când engleza îşi face mai bine treaba decât ar fi visat cel mai optimist adept al limbajului esperanto. Şi asta poate fi un atu în plus. Cele 99 de piese într-un act, primite pe adresa teatrului din 45 de localităţi, scrise de autori între 14 şi 18 ani, se evidenţiază prin titluri care dau seama şi de conectarea lor la pulsul trepidant al zilei de astăzi şi de înclinarea proprie vârstei către reverie şi poezie. Piesele „finaliste” vor fi analizate ca un studiu de caz într-un atelier de scriere dramatică, deschis anume celor şase autori selectaţi de juriu, atelier coordonat de către Mihaela Michailov sub egida Teatrului Excelsior, la finele lui aprilie a.c. După două săptămâni de eventuală reevaluare conceptuală ori stilistică a textelor, în a doua etapă a concursului, acestea vor face obiectul unor spectacole-lectură, iar apoi, după aprecierea unui juriu alcătuit din oameni de teatru recunoscuţi pentru implicarea în cauza tinerilor, Peca Ştefan, Andi Vasluianu, Alexandru Ion, piesa câştigătoare va avea o montare în Teatrul Excelsior, la sfârşitul acestei stagiuni.

kiki si bozo teatrul excelsior

Kiki şi Bozo

În fine, dacă acestea şi altele asemenea  ar putea fi considerate drept  „acţiuni conexe”, iată că nu au întârziat să apară titlurile care să îmbogăţească repertoriul. A fost mai întâi Kiki şi Bozo, mică bijuterie care explorează teritoriul imaginarului atât de delicat unde se deschid şi se împletesc universuri multiple, producţie pentru spectatori între 10 şi 16 ani, rod al unei fericite conlucrări între scriitoarea Andreea Vălean, regizorul Peter Kerek, scenografa Iuliana Vâlsan şi interpreţi. Dar, cu siguranţă, proiectul cel mai ambiţios până în prezent este spectacolul cu History boys. Poveste cu parfum de liceu, ales, de altfel, spre a fi prezentat în premieră oficială chiar de Ziua Mondială a Teatrului, pe 27 martie 2015, cu puţin înainte de sărbătoarea teatrului la un sfert de secol de existenţă.

imagine din spectacolul history boys

Spectacolul se bazează pe o piesă scrisă de Alan Bennett, foarte cunoscut actor, scenarist, dramaturg  englez,  încununată cu mai multe premii, între care Laurence Olivier Award, Drama Desk Award, Tony Award. De la premiera ei absolută în 2004, la Royal National Theatre din Londra, s-a bucurat de apreciere într-un turneu prin toată lumea şi a cunoscut  numeroase montări din Europa până în Statele Unite ale Americii şi în Australia. A contribuit desigur la această notorietate o adaptare cinematografică a piesei, cu aceeaşi distribuţie, la doi ani de la premieră, în regia lui Nicholas Hytner. Suntem în anii 1980, într-un colegiu din nordul Angliei, unde o clasă terminală, cu profilul istorie, se pregăteşte pentru vestitele Universităţi Cambridge şi Oxford sub îndrumarea lui Hector, profesor aflat la finele carierei sale. Metoda sa pedagogică afişând cu voluptate blazarea şi indolenţa începe să nu mai fie pe placul directorului şcolii care îşi doreşte performanţă în cursa liceenilor către amintitele citadele ale învăţământului superior. De aceea, îl aduce în liceu pe un tânăr profesor suplinitor, Irwin. Acesta se dovedeşte adeptul unei atitudini detaşate, chiar provocatoare dacă nu de-a dreptul cinice şi ireverenţioase faţă de subiectele abordate la cursuri şi se străduieşte să le-o impună elevilor, încât ei să reuşească o personală  „ieşire din rând”  pentru afirmarea la testele pe care le au de trecut şi, fireşte, mai departe, pentru marele examen al vieţii (piesa are şi un „epilog” din care aflăm ce ajuns fiecare licean după nişte ani, lăsându-ne să apreciem cât şi cum a contat în aceste destine şcoala). Irwin va intra în conflict deschis atât cu Hector, cât şi cu titulara catedrei de istorie, d-na Lintott. În pofida intrigilor de cancelarie şi a neîncrederii iniţiale a elevilor, rezultatul la admitere va fi uluitor.

spectacol teatrul excelsior history boys

Dincolo de acest fir central, textul se dovedeşte foarte ofertant printr-o articulare de teme care se nasc din relaţia personajelor şi din multitudinea situaţiilor, exprimate prin  replici suculente. Ele fac desigur trimitere  la timpul acţiunii (de aici „parfumul de liceu” din subtitlul spectacolului), dar peste acel strat sunt perfect decelabile pe scenă, în două ceasuri cât durează reprezentaţia, probleme care rămân de mare interes şi gravă actualitate, referitoare la fundamentul educaţiei, la necesitatea însuşirii temeinice a cunoştinţelor, sunt generate întrebări despre alegerea ţelurilor în viaţă, despre colegialitate şi prietenie, despre religie şi raportarea prin ea la societate, despre alteritate, despre sexualitate şi homosexualitate, lucruri care frământă privitorul adolescent, pe care spectacolul le abordează curajos dar fără etalare pretenţioasă ori, Doamne fereşte, tendenţioasă, pe care publicul de toate vârstele le va primi cu plăcere într-un spectacol  atrăgător şi pentru elevi, şi pentru profesori, şi pentru părinţi. O alegere inspirată a fost şi invitarea regizorului Vlad Cristache pentru a pune în scenă piesa. El o şi traduce într-un stil capabil să apropie mai mult publicul de povestea pe care o decupează aproape cinematografic şi o transpune într-un cadru de joc funcţional în acest scop, pe care tot el l-a imaginat. Cu histrionismul său special, pune gingaşe accente care dau câte o întorsătură bine venită şi duc la timpul potrivit pe alt palier întâmplările, clădeşte alura fiecărui personaj cu minuţie dublată de o generozitate faţă de actor  pe care a dovedit-o deja pe mai multe scene din ţară şi din Bucureşti unde a montat. Iar după spectacolul său de succes  de la Teatrul Mic, iată că îl doreşte alături şi de această dată pe Mihai Dinvale, iar actorul invitat la Excelsior izbuteşte o cuceritoare creaţie în rolul lui Hector, ce dă seama de experienţa şi de personalitatea sa artistică remarcabilă.

mihai dinvale history boys

Alături de Cristian Nicolae, în rolul directorului, actor care înfăţişează credibil grijile şi preocupările multiple ce incumbă din această funcţie în conducerea liceului, şi de Daniela Ioniţă-Marcu, actriţă care pune calde tuşe de umanitate, de comprehensiune  în conturarea exigentei profesoare Lintott, Vlad Cristache alege şi conduce cu mână fermă în distribuţie un grup de actori tineri şi foarte tineri. Unii au parte de roluri mai generoase în ce priveşte replicile pe care le au de rostit, cum este cazul lui George Albert Costea, un clocot de mobilitate prin vorbă, gest, atitudine, în rolul evreului minion, ambiţios, îndrăzneţ Posner, al lui Alexandru Ion, creionând cu atenţie rolul unui soi de lider între colegi (Dakin), al lui Cezar Grumăzescu, preocupat să împace aplecarea către religie şi pe aceea către jurnalism a elevului Scrips, ori al lui Dan Clucinschi întrupându-l pe Rudge, cel care pune mai mult preţ pe sport decât pe învăţătură. Sunt însă şi roluri care ar putea fi socotite de plan secund, dar pe care interpreţii le fac foarte vii în contextul derulării întâmplărilor, printr-o permanentă conectare la jocul scenic şi îi numesc pe Gabriel Costin, care face din nou dovada realelor sale înzestrări comice în rolul Timms, pe Mihai Conrad Mericofer, întrupându-l pe Lockwood cel bântuit de spiriduşul neîncrederii, pe Alexandru Voicu, în musulmanul Aktar şi pe Radu Mateucă, în Crowther. Fiecare dintre cei opt interpreţi ai elevilor, dincolo de aceste nuanţe bine articulate în cazul fiecărei partituri, contribuie la imaginea unui grup omogen, capabil să iradieze acea energie benefică spectacolului în ansamblu, care constituie nucleul lui forte. Cu toţii sunt apariţii familiare şi apreciate în teatrul independent, ca şi Radu Iacoban care reuşeşte să confere pertinente nuanţe rolului Irwin.

cronica history boys

Imagini din spectacolul History boys. Poveste cu parfum de liceu, Teatrul Excelsior din București

Şi luând în considerare această largă deschidere a porţilor Teatrului Excelsior către ei, cred că putem vorbi, în alt plan al abordării acestui proiect cu History boys, de o şansă în plus acordată talentaţilor exponenţi ai unor generaţii de actori supradimensionate prin însumarea promoţiilor la nivelul întregii ţări. Acum când remarcăm în dezbaterile din întrunirile breslei sau în mediul online încrucişate luări de poziţie referitoare la teatrul pentru adolescenţi, la teatrul pentru tineri, în ce priveşte dramaturgia, repertoriul, montările ş.a.m.d. cele mai potrivite, iată că la Teatrul Excelsior nu numai că se vorbeşte, dar se şi face.

Videoclip


logo revista teatrala radio

Cronici, reportaje și interviuri de Mariana Ciolan:

 Pălăria florentină

„Solitaritate”, un strigăt contemporan

„Blackbird” la UnTeatrumariana ciolan

Teatrul Tineretului în turneu la Bucureşti

„Titanic Vals” deschide anul teatral la „Odeon”

„Construim poduri, trecem graniţe”…

Adrian Roman: „Prin spectacole de calitate, încercăm să menținem sincronismul european al Teatrului din Râmnicu Vâlcea”

Sincronism european, cronică la spectacolul O poveste ciudată cu un câine la miezul nopţii

Strălucire și sens, cronică la spectacolul Cabaret

Lucian Vărșăndan: „Creșterea trupei Teatrului German din Timișoara este principalul nostru obiectiv”

Annie Muscă: „O lună dedicată unei actrițe inconfundabile”

Spre lumea largă… 

Shakespeare al tuturor

Cei doi Richard…

FITS 2014. Flash – Începutul

FITS 2014. Flash – Orașul pe scenă

FITS 2014. Flash – Omul-spectacol

FITS 2014. Flash. Bursa de spectacole – construind viitorul

Amintiri cu actori, amintiri despre actori: George Constantin

Annie Muscă – biograful și personajele sale

Mircea Cornișteanu: „Robert Wilson vorbește o altă limbă teatrală, pe care nici noi, nici alții nu o cunoaștem”

Eveniment: „Rinocerii” la Teatrul Naţional din Craiova

Saviana Stănescu pe scena Teatrului Odeon – interviu

Festivalul Internaţional de Teatru de la Oradea se deschide cu „Muzicanţii din Bremen”

Orădenii în festival

Premieră la Întâlnirile Internaționale de la Cluj-Napoca

Moartea pentru patrie sau râsu-plânsu… la bloc

Pledoarie pentru teatru

Aniversare Ștefan Mihăilescu-Brăila

Aniversarea a 10 de ani de audiții la Majestic

Bocsárdi László: „Dacă un spectacol de astăzi este și poetic, nu se strică teatrul”, interviu

Aura Corbeanu: „«Clipe de viață», un omagiu adus de artiști importanți din România colegilor lor”, interviu

„Adunarea păsărilor” la Teatrul „Țăndărică”

logo revista teatrala radioArhiva rubricii Cronica de teatru

costintuchilaCRONICA DE TEATRUadrian găzdaru,Alan Bennett,cronica de teatru history boys,daniela ioniță marcu,hector,kiki si bozo,liceu anglia,mariana ciolan,new drama,oxford,teatrul excelsior,Tu poţi alege!,vlad cristache
Cronică de teatru de MARIANA CIOLAN Teatrul Excelsior din Bucureşti, fondat în 1990 de regretatul maestru Ion Lucian, are prin statut şi o dimensiune repertorială distinctă destinată celor care au depăşit vremea pantalonilor scurţi. Noua conducere, instalată în vara trecută, în frunte cu directorul Adrian Găzdaru, a îmbrăţişat cu îndrăzneală...