Cronică de teatru de DINU GRIGORESCU

lamia beligan vivien leigh

Monodrama cere actorului calități speciale, în primul rând o memorie prodigioasă și capacitate de a susține un monolog amplu, copleșitor și neplictisitor pentru spectatori, farmec personal, voce plăcută, mișcare continuă, transformări spectaculoase pe unități mici de timp, eleganță interpretativă și emoție în punctele culminante, și haz dacă texul îl conține. Doamna Lamia Beligan a demonstrat joi, 23 noiembrie 2017, în spectacolul ”Vivien Leigh: Ultima conferinţă de presă” (Teatrul Național din București)  că deține aceste însușiri pe un text adecvat ei, viața aventuroasă la a unei mari actrițe de la începutul erei filmului vorbit, care în acea epocă de pionierat cinematografic american reprezenta pentru planetă unicul mijloc vizual de comunicare cu milioane și milioane de oameni. Așa se explică și fabricile de vedete, ființe omenești comune până la urmă, dar evidențiate mediatic paroxistic, intrate în conștiința publicului cu rapiditate și pentru totdeauna. Vivian Leigh a fost atât de îndrăgită în generația ei de public, încât, prin harul dovedit, ingenuu dar pasional, prin frumusețea ei delicată, dar și voluptoasă sentimental, nu a mai ieșit din conștiința mondială.

Lamia-Beligan-2@credit-foto-Steluta-Popescu

Viața e o aventură pentru fiecare om. Suma aventurilor conține filmul. Piesa reflectă firul de păianjen pe care a evoluat artista britanică, până la urmă, partenera lui Marlon Brando, alt titan al filmului care cucerea inimile femeilor îndrăgostite, până peste urechi, de idolul masculin.

Lamia Beligan

Traficul infernal al Capitalei m-a făcut să fac de la ambasada Chinei la TNB 40 de minute, semafoare infernale, coloane de mașini aproape încremenite între ele și-așa am pierdut începutul piesei. Întâi am stat la balcon unde am fixat panoramic scena și jocul Lamiei Beligan, o ființă suavă, îmbrăcată în furou negru cu un decolteu nu ca al Elenei Udrea, care sugera dezvelirea decentă a trupului frumos, dar și a intimității psihologice de care va da dovadă. Apoi am coborât la parter, rândul 1, ca să aud mai clar replicile pierdute datorită urechilor mele și nu datorită vocii interpretei. Are un glas plăcut, feminin și sonor. Am urmărit detectivistic cronicăresc tot ce se petrece pe scenă, am apreciat gândirea regizorală fină (Liana Ceterchi), acel ansamblu de lucruri aparent mărunte care dau dinamism monologului și farmec întregului. Joaca, micile detalii vestimentare, frânghia de rufe pe care se prind amintiri duioase, scările vieții, ecranul care nu putea lipsi, portretul dominant al epocii Winston Churchill, luminile bine așezate, veritabile accente luminoase, trecerile de la un timp la alt timp, pendula iubirii care bate pentru trei bărbați esențiali, și, până urmă, gândirea cinematografică a interpretării dublată de mișcările coregrafice ale Lamiei, pe lama de cuțit fatidic… Un succes clar al TNB, un pariu câștigat de fiica marelui Beligan indubitabil.

Lamia-Beligan-Ultima-conferinţă-de-presă-foto-copyright-steluta-popescu

Lamia Beligan în spectacolul ”Vivien Leigh – Ultima conferinţă de presă”. Fotografii de Steluța Popescu

M-a impresionat și dotarea tehnică formidabilă a Sălii Atelier, una dintre bijuteriile necesare coroanei imperiului Teatrului Național. Triumfa, odată cu Lamia si toți cei care au realizat spectacolul, și spiritul lui Radu Beligan!

Dinu Grigorescu

Dinu Grigorescu

Alte articole de Dinu Grigorescu: Teodor Mazilu și păcălirea cenzurii, la rubrica Portrete

Dinu Kivu, un „Crai de Curtea-Veche“ autentic, la rubrica Portrete

Satira totalitarismului crepuscular: Tudor Popescu, cel mai jucat și important comediograf al anilor ’80, la rubrica Portrete

Valentin Silvestru: Interferenţe, divergenţe şi reverenţe, la rubrica Portrete

Radu F. Alexandru, harul dramaturgului de cursă lungă, la rubrica Portrete

Poveste incredibilă. Cum am rămas pe scena vieții de Dinu Grigorescu, la rubrica Amintiri picante

Febra autografelor, la rubrica Amintiri picante

Horia Gârbea, dramaturg, poet, romancier, publicist și traducător al pieselor lui William Shakespeare, la rubrica Portrete

Marin Sorescu: ultima întâlnire, la rubrica Evocări

Iosif Naghiu

Dacă e bal, bal să fie, cronică de teatru

logo revista teatrala radio

Vezi și: arhiva rubricii Cronica de teatru

Arhiva rubricii Evocări

Arhiva rubricii Portrete

costintuchilaCRONICA DE TEATRUcronică de teatru rtr,dinu grigorescu,lamia beligan,liana ceterchi,mediatic,monodrama,radu beligan,teatrul national din bucurești,vivien leigh,Vivien Leigh: Ultima conferinţă de presă,Winston Churchill
Cronică de teatru de DINU GRIGORESCU Monodrama cere actorului calități speciale, în primul rând o memorie prodigioasă și capacitate de a susține un monolog amplu, copleșitor și neplictisitor pentru spectatori, farmec personal, voce plăcută, mișcare continuă, transformări spectaculoase pe unități mici de timp, eleganță interpretativă și emoție în punctele culminante, și haz dacă...