Cronică de teatru tv de ANI BRADEA

cronica de teatru vassa jeleznova ani bradea

cronica de teatru tv siglaAşa o numeşte George Constantin pe Vassa Jeleznova, eroina din piesa cu acelaşi nume, în care maestrul interpretează, alături de Florina Cercel, rolul principal masculin. Eu am văzut în Vassa, în primul rând, o femeie puternică, în stare de orice pentru a-şi salva copiii şi, pentru ei, averea şi numele familiei. O femeie bărbată, ca atâtea alte eroine ale dramaturgiei de la noi şi de pe alte meleaguri, dar la un bărbat în adevăratul sens al cuvântului, ca etalon de comparaţie, nu m-am gândit. E însă cât se poate de inspirată asemănarea, Vassa, în hotătârea-i neclintită de a ţine lucrurile sub control, uită, sau poate nu consideră important, să arate dragoste fiicelor sale, ajungând să le dispreţuiască atunci când acestea-i reproşează lipsa sentimentului matern. Inima împietrită nu ştie să arate iubirea pentru că niciodată nu se bucurase de căldura ei. Sufletul i-a fost călcat în picioare şi, la rândul ei, calcă peste tot ce este uman. Interesată de asocierea maestrului George Constantin (mai multe se pot citi în cartea semnată de Florica Ichim, George Constantin şi Comedia sa umană, Editura Gramar, 1999), observ că am intrat direct în analiză, fără cuvenitele precizări iniţiale.

maxim gorki vassa jeleznova

Aşadar, Casa de producţie a TVR marchează în această perioadă împlinirea a 25 de ani de la înfiinţarea UNITER. Spectacolul Vassa Jeleznova, după piesa lui Maxim Gorki, preluat de la Teatrul Naţional din Bucureşti, ilustrează cu succes evenimentul, răsplătit fiind cu patru premii ale Uniunii. Premiera la Naţional a avut loc pe 28 decembrie 1988, iar UNITER-ul, ulterior înfiinţat, i-a acordat premiul pentru regie lui Ion Cojar, premiul pentru scenografie lui Dan Jitianu, precum şi premii pentru cei doi actori din rolurile principale: lui George Constantin pentru rolul Hrapov şi Florinei Cercel pentru rolul eroinei, Vassa. Luni, 26 octombrie 2015, TVR 2 a difuzat spectacolul în care, pe lângă cei doi mari actori premiaţi, i-am mai putut vedea pe: Gheorghe Cozorici, Magdalena Cernat, Olga Delia Mateescu, Rodica Mureşan, Gheorghe Cristescu, Andrei Duban, Daniela Nane, Delia Nartea şi Vasile Filipescu.

Maxim Gorki portret din 1906

Maxim Gorki, c. 1906

Scrisă în 1909, într-o etapă premergătoare primului război mondial, refăcută apoi după 1930, în plină perioadă stalinistă, pe când orientările politice ale autorului suferă transformări (adaptând textul vremurilor, trece la o condamnare făţişă a moşierimii), piesa lui Maxim Gorki rămâne totuşi, dincolo de unele argumente conjucturale, un important reper clasic. Chiar dacă unii cronicari ai vremii, mă refer la momentul în care a fost pusă în scenă la Naţionalul Bucureştean, un an înainte de Revoluţia română, s-au arătat zeloşi să observe cum biruie viziunea proletară, arătând deosebit interes personajului Rachel, nora Vassei, reprezentantă a clasei muncitoare şi a ideologiei care va răsturna orânduirea socială putredă, agonizând, piesa se remarcă, din punctul meu de vedere, prin altceva. Analiza fină, profundă, a unor destine pe care vremurile tulburi le influenţează definitiv, drama unei femei aprige, care-şi poartă duritatea ca un scut, în spatele căruia se află o femeie abuzată în trecut şi care nu a cunoscut iubirea, capabilă de crimă, sacrificând totul, plătind în final cu propria viaţă, pentru a-şi apăra averea din calea nepriceperii, prostiei şi avariţiei laturii masculine a familiei sale, dar şi de ruşinea pe care reprezentanţii acesteia sunt gata să o aducă asupra numelui şi, implicit, a fetelor sale nemăritate sunt adevăratele repere ale piesei lui Maxim Gorki.

vassa_jeleznova imagine spectacol

Imagine din spectacol

Vassa Jeleznova vorbeşte despre destinul tragic al unei familii care face parte din pătura socială superioară a societăţii ruseşti, dar în care liderul este o femeie. Ea conduce cu mână de fier nu doar afacerea familiei, ci şi destinele celor din jurul ei. Cu un soţ desfrânat şi violent, un frate beţiv şi fără niciun rost, o fată care-i arată doar dispreţ şi o alta care suferă de o formă de autism, Vassei nu-i rămân prea multe alternative. Trebuie să fie puternică, trebuie să ia deciziile cele mai dure, cu orice preţ, pentru ca averea şi numele să nu-i fie târâte în noroi. Din acest unghi se cuvine să analizăm acţiunile ei, incluzând aici răceala cu care-şi tratează cele două fiice, ura pentru nora ei, care nu doar că i-a îndepărtat unicul fiu, dar vrea să-i ia şi nepotul, singurul moştenitor de gen masculin, precum şi fapta, de o cruzime fără margini, din debutul piesei. Aflând că soţul său este acuzat de pedofilie şi urmează să fie judecat, aceasta ia o hotărâre cutremurătoare. Înţelegând că fetele ei nu-şi vor mai putea găsi soţi din lumea bună, cu o astfel de pată asupra numelui lor, Vassa îşi otrăveşte bărbatul, după ce încearcă în zadar să-l convingă să ia singur otrava. „Dacă a murit, asta înseamnă că nu va mai putea fi condamnat” – este replica Nataliei, fiica mai mare, îngrozindu-şi mama care nu dorise ca fetele să afle despre fapta tatălui lor. De altfel relaţia cu Natalia este în permanenţă încordată, fata ascuzându-şi sensibilitatea rănită de permanentele scandaluri din casă, în spatele unei agresivităţi verbale pline de sarcasm şi ironie,  şi a unei atitudini rebele faţă de toată lumea. Este într-un fel geloasă pe sora ei, Ludmila, care datorită labilităţii sale psihice beneficiază de atenţia mamei sale, atenţie pe care Natalia nu o primeşte. Vassa însă îşi iubeşte copiii, pentru ei face tot ceea ce face, doar că nu este capabilă să-şi arate sentimentele şi nici rolul dur pe care este silită să-l joace nu-i permite acest lucru. Dragostea aproape patologică pentru fiul ei, care este foarte bolnav, pe moarte, şi trăieşte cu soţia lui în altă ţară, o face să-şi urască nora, pe Rachel. Aceasta s-a întors, călătorind incognito (ea este o reprezentantă a noii clase sociale aflată în ilegalitate) pentru a-l lua cu ea, departe, pe fiul său, şi nepotul Vassei, Colea. Teama că l-ar putea pierde pe unicul moştenitor al averii dar şi puternica antipatie pentru nora sa o determină pe Vassa să o dea pe Rachel pe mâna autorităţilor.  

Florina Cercel Vassa Jeleznova

Florina Cercel

Florina Cercel este o Vassa plină de forţă şi temperament, exprimând trăire autentică şi o meticuloasă aplecare asupra caracterului personajului, până la identificarea cu acesta. Ea permite spectatorului să vadă, scăpate de sub masca durităţii impuse, sentimente şi trăiri precum: amărăciunea, îndoiala, regretul unei maternităţi ratate, faţete menite să umanizeze personajul şi să-i confere, într-un fel, credibilitate. Foiala precipitată de la început – Vassa umblă de colo până colo prin încăpere, trântind, pe rând, uşile – are rolul de a acumula tensiunea, chiar dacă prima impresie e aceea de iritare. Mult diferită de calmul atmosferei cehoviene (până şi aşezarea în jurul samovarului e de scurtă durată  şi la fel de agitată), piesa lui Gorki ne arată un alt fel de temperament al personajelor, unul de reacţie şi nu de pasivitate, de acceptare necondiţionată a destinului (comparând tot cu Cehov). Actriţa din rolul principal, prin statura sa, alura, vitalitatea jocului, impune respect dar şi o oarecare teamă, întruchipând o adevărată autoritate a locului. Simplitatea montării, cadrul scenic fără prea mult decor, concentrează atenţia asupra actorilor şi valorifică în plus exploziile de energie din interpretarea acestora.

George Constantin

George Constantin

George Constantin este Prohor Borisovici Hrapov, fratele Vassei. Marele actor joacă admirabil rolul boemului absolut, ilustrând cu o bogăţie de amănunte a gesturilor viciul său asumat. El trăieşte din munca surorii sale, este beat aproape în permanenţă şi nu ratează niciun moment în care-şi poate enerva protectoarea, cum ar fi acel obicei, care o scoate din sărite pe Vassa, de a colecţiona lacăte vechi, ruginite. Aparent cel mai vesel personaj al piesei, el, la fel ca toţi ceilalţi, poartă un scut, ascunzându-şi, în spatele comportamentului lipsit de seriozitate, adevărata drama. George Constantin nu numai că şi-a asumat rolul, intrând în complicata psihologie a personajului său şi reuşind să o scoată la lumină pe scenă, dar s-a arătat desosebit de interesat de evoluţia întregului spectacol. Cu siguranţă Ion Cojar a intuit acest fapt – la momentul montării spectacolului actorul juca la Nottara, dar regizorul şi l-a dorit în distribuţia de pe scena Naţionalului. Iar alegerea s-a dovedit mai mult decât inspirată.

Dincolo de orice interpretare istorico-politică, Vassa Jeleznova este o piesă din care răzbat strigăte de durere. Transpare disperarea unor personaje captive într-o lume din care nu există salvare decât prin moarte. O lume în care doar cei puternici supravieţuiesc, ceilalţi trebuie sacrificaţi! Alternativa socială, o nouă orânduire, nu oferă garanţii, sau cel puţin textul nu le mai include. Ulterior, realitatea istorică a confirmat acest lucru.

Videoclip

cronica de teatru tv rubrica revista teatrala radio

ani bradea

Ani Bradea

logo revista teatrala radio

Vezi: arhiva rubricii Cronica de teatru tv de Ani Bradea

Cetatea blestemată, cronică de teatru radiofonic de Ani Bradea

Cronica unei vieți irosite, cronică de teatru radiofonic de Ani Bradea 

Scena de sticlă

costintuchilaCRONICA DE TEATRU TVani bradea,cronica de teatru tv la revista teatrala radio,florina cercel in vassa jeleznova,george constantin Prohor Borisovici Hrapov,gheorghe cozorici,gorki si cehov,ion cojar,maxim gorki,natalia vassa jeleznova,teatrul național bucurești,uniter 25,vassa jeleznova
Cronică de teatru tv de ANI BRADEA Aşa o numeşte George Constantin pe Vassa Jeleznova, eroina din piesa cu acelaşi nume, în care maestrul interpretează, alături de Florina Cercel, rolul principal masculin. Eu am văzut în Vassa, în primul rând, o femeie puternică, în stare de orice pentru a-şi salva...