de RĂZVANA NIȚĂ

cronica de carte lectia octavian saiu

Lecţia, o meditaţie cu şapte teme de Octavian Saiu, București, Editura Nemira, 2016 

Violenţă, sexualitate, politică, magie, manipulare, pedagogie, teatralitate – şapte culoare de analiză, şapte coduri de citire şi interpretare şi, până la urmă, tot atâtea pretexte pentru a descifra unul dintre cele mai remarcabile texte dramatice ale literaturii universale. Octavian Saiu ne invită într-o aventură deopotrivă spirituală şi emoţională argumentându-şi opţiunea pentru Lecţia lui Ionesco astfel: „Dintre toate piesele lui Eugène Ionesco, singura care se citeşte şi se savurează dintr-o răsuflare. Singura îndeajuns de simplă pentru a încăpea într-o descriere aforistică şi suficient de complexă pentru a fi descifrată în nenumărate detalii. În fine, singura care are ceva dincolo de teatru şi mai presus de literatură: e muzicală, ca o simfonie compusă într-o noapte.”

octavian-saiu-lectia-

Astfel, în viziunea lui Octavian Saiu, Lecţia reprezintă un fascinant exemplu de sincretism care îi conferă personalitate unică, fiind totodată o mostră de esenţializare şi abilă evitare a exceselor de orice tip, fie ele stilistice sau structurale. „În Lecţia Ionesco spune enorm prin foarte puţin, atinge un echilibru între formă şi conţinut şi depăşeşte convenţia tuturor convenţionalismelor sale de dinainte sau de mai târziu.”

Eugene Ionesco

Eugène Ionesco

La limită, textul lui Eugène Ionesco este o incitantă radiografie a societăţii umane. Aici se regăsesc: abuzul de putere, competiţia, corupţia, „canibalismul social”, oportunismul, agresivitatea, lipsa de compasiune, mesajele subliminale şi seducţia lor, frustrarea şi multe altele. Acest dramaturg „mereu insolent” ne propune trei personaje care acoperă o diversă gamă caracterologică. Aşa cum spune Octavian Saiu, personajele sunt indivizi dar consecinţele sunt colective iar pericolul unei epidemii, iminent. E nevoie doar de tenacitate şi răbdare. „În Lecţia, totul pluteşte în zona infinit mai eterică a agresiunii mentale, ascunse de luciul civilizaţiei. Şi a agresiunii sufleteşti, fiindcă există o componentă emoţională a violenţei pe care Ionesco ştie să o sugereze suficient de palid, încât să nu devină ostentativă, dar destul de limpede, cât să nu se piardă printre detalii. Cuvântul e mai dens decât gestul. Cuvântul gol, fără miez şi sens, cuvântul rostogolit în înşiruiri ilogice, absurd, distorsionat şi crud. […] Profesorul vorbeşte şi, prin ceea ce emite ca sunet, transmite nu doar un mesaj, ci o anume energie malefică prin care va ajunge să o anihileze pe Eleva redusă la tăcere. Dincolo de funcţia conotativă a obiectelor imaginare care capătă materialitate prin repetarea lor, dincolo de muzicalitatea orgiastică în care eşuează dialogul, dincolo de orice palier semantic al logosului din piesă, rămâne determinant acest tip de energie incandescentă pe care replicile o conţin şi care devin vector al violenţei.”

grafica de costin tuchila lectia

Maleficul e seducător, diabolicul atrage. Este cealaltă latură a fiinţei umane la care, sub o formă sau alta, toţi facem aderenţă. „De voi vă e teamă! Pare a spune clovnul trist al teatrului francez şi european, fără niciun zâmbet complezent, ci numai cu acea seriozitate apăsată care şochează în jurnalele şi interviurile lui. Lecţia e a noastră până la urmă, nu a Elevei care nu poate înţelege nimic. E a noastră, a celor care ne delectăm privindu-i supliciul, cu satisfacţia lăuntrică pe care am trăit-o cu toţii în copilăria idealizată mai apoi de fiecare, satisfacţia de a vedea cum altcineva suferă pentru greşeli pe care le-am fi putut comite noi înşine. Sau chiar le-am comis.”

Octavian Saiu

Octavian Saiu

Cartea lui Octavian Saiu se citeşte ca un roman poliţist (că tot se întâmplă nişte crime în piesa lui Ionesco), are ritm, ţinută, impecabilă coerenţă în argumentaţie şi o foarte fină componentă confesională. O undă de sinceritate, un fior pasional, o febrilă admiraţie străbat întregul demers. Dincolo de fler, rigoare profesională şi creativitate, acest studiu reprezintă şi o contaminantă declaraţie de dragoste. Admiraţia e lucru rar azi. Se cuvine să nu refuzăm a-i fi martori mărturisitori!

Rodica Tapalagă și Octavian Cotescu în Lecția de Eugen Ionescu, regia artistică: Lucian Giurchescu, Teatrul Național Radiofonic. Data difuzării în premieră: 19 martie 1968 – fragment

Grafică, ilustrații și editare multimedia: Costin Tuchilă.

razvana nita

Răzvana Niță. Foto: Petre Lupu

logo revista teatrala radio

Alte articole de Răzvana Niță: Va fi ora exactă

Quo Vadis, Marie…cronică de teatru

„Port doliul vieţii mele…”, cronică de teatru 

Cu seriozitate, despre umor, cronică de teatru

Sub semnul creativităţii, cronică de teatru

Mozart rulz, cronică de teatru

Conformism şi nonconformism sau Viaţa pe brânci şi aplauzele în picioare, cronică de teatru

Între istorie şi destin, cronică de teatru

Starea națiunii, la umbra salcâmului tăiat, cronică de teatru

Destine în majuscule, recunoştinţă minusculă, cronică de teatru

Eu, tu, noi…, cronică de teatru

Triaj, cronică de teatru

Înainte ca cenuşa să acopere totul, cronică de teatru

Drumul acesta… De ce?, cronică de teatru

Punctul mort, cronică de teatru

Stella… de la stea. Ca o boîte à musique… Blanche, cronică de teatru

Păsările, ca şi oamenii… visează să zboare, cronică de teatru

Instinctul fericirii, cronică de teatru

Exerciţii de rezistenţă cu Familia Tót, cronică de teatru

Et in Portugalia ego…, cronică de teatru

Cine iubeşte şi lasă…, cronică de teatru

Dance me to the end of love

Istoria pe scenă

Seducţia vocilor şi actualitatea clasicilor, cronică de teatru radiofonic

Constantin Brâncoveanu – cu trei zile înaintea Învierii, cronică de teatru radiofonic

Tablouri într-o expoziţie, cronică de teatru radiofonic

Aventura care schimbă destine, cronică de teatru radiofonic

Moartea glumeşte până la capăt, cronică de teatru radiofonic

Tectonica dansului, cronică de teatru

Ca degetele de la o mână, cronică de teatru

Cum se construieşte o cădere, cronică de teatru

Păsări de pradă, cronică de teatru

Liberă trecere către tine însuţi, cronică de teatru

Cum gestionezi o pleaşcă, cronică de teatru

Pe speaker, cronică de teatru

Povestiţi, povestiţi, tot va rămâne ceva, cronică de teatru

Taina întâmplării: Felix şi Pietro – Such a perfect day, cronică de teatru radiofonic

Între Mitică, prinţul mahalalei şi Hamlet, prinţul Danemarcei 

Teatru în grădină – Comedii, capriţuri, pamplezircronică de carte

Caragiale – între exces şi blestemul veşnicei actualităţi, cronică de carte

La umbra cireşilor în floare, despre actorul total, cronică de carte

Calul din piatră şi teatrul din pâine, cronică de carte

Din Paris, cu dragoste

Apartamentul personal – confesional și altar al prieteniei, cronică de carte

Caietul caietelor de regie, cronică de carte

Există și întâmplări fericite 

Şi mâna trup şi suflet se făcu, cronică de teatru 

La bâlci, cu capu-n jos, cronică de teatru

E pur si muove, cronică de teatru

Japonia – între viaţă şi artă, cronică de carte

Teatrul, această incredibilă metaforă a vieţii, cronică de carte

Când teatrul nu te mişcă, cronică de teatru

Dincolo de perete, cronică de teatru

Arhiva rubricii Spectator, ca la teatru de Răzvana Niță

logo revista teatrala radioVezi și: arhiva rubricii Cartea de teatru

costintuchilaCARTEA DE TEATRUcarti nemira,cronica de carte rtr,lectia de eugen ionescu,lectia lucian giurhcescu teatrul radiofonic,lectia o meditaţie cu şapte teme,octavian cotescu,octavian saiu,răzvana niță,rodica tapalagă,teme ionesciene
de RĂZVANA NIȚĂ Lecţia, o meditaţie cu şapte teme de Octavian Saiu, București, Editura Nemira, 2016  Violenţă, sexualitate, politică, magie, manipulare, pedagogie, teatralitate – şapte culoare de analiză, şapte coduri de citire şi interpretare şi, până la urmă, tot atâtea pretexte pentru a descifra unul dintre cele mai remarcabile texte dramatice...