drumul spre inalta societate john braine cronica de teatru radiofonic cristina chirvasie dramatizare

sigla cronica de teatru radiofonicExponenţii culturii, etaloanele intelectuale ale epocilor, au căutat de cele mai multe ori să-şi sincronizeze operele cu vremurile în care au trăit. Şi e firesc acest lucru atâta timp cât, purtători de opinie, trăitori ai acelui „hic et nunc”, generatorii de cultură sunt cei care-şi „împrumută” cu acribie spiritul prin inovaţiile tematice, ideile şi stilurile pe care le plăsmuiesc. Dar când conjuncturile formulate social rezonează cu contexte istorice belicoase, „fructul oprit” devine suveran.

Conjunctural vorbind, primul roman al lui John Braine, Room at the Top apare în anul 1957, într-un moment în care sunt înlăturate „barierele” perioadei imediat următoare celui de-al Doilea Război Mondial şi se „rup” convenţiile prin crearea de opere frapante.

drumul spre inalta societate john braine cronica de teatru radiofonic cristina chirvasie

La o distanţă de aproape 30 de ani, Teatrul Naţional Radiofonic a difuzat în premieră dramatizarea romanului lui Braine (semnată de Nicolae Neagoe).

Drumul spre înalta societate este un spectacol fără ezitări. Un spectacol complet. Unul dintre cele peste 1000 de spectacole radiofonice a căror regie a fost semnată de Dan Puican. Am găsit de cuviinţă să concentrez opinia mea legată de această producţie într-o propoziţie cu verb subînţeles, pentru că, în cea mai mare parte a lor, spectacolele lui Dan Puican se „bucură” de acest truc tradus artistic. Spectacolele domniei sale au prin excelenţă verb, dar, din perspectiva mea, cele mai bune dintre acestea sunt cele ale căror verbe sunt, în cea mai elegantă manieră, non-exhibate.

john braine tinerii furiosi

John Braine

Revoltă. Bravadă. Dezorientare. O poveste uşor digerabilă, aproape comună prin alcătuire. Şi, peste toate, un subiect lipsit de imprevizibil. Pe scurt, aşa s-ar putea vorbi despre romanul lui Braine. Interesant însă este faptul că dramatizarea radiofonică a acestuia „aruncă în aer” previzibilul, transformându-l a contrario într-o formulă aproape de suspans. Revolta capătă conţinut. Bravada se destinde. Dezorientarea se contopeşte cu substanţa dramatică. Tot acest mecanism transmută spectacolul lui Puican din zona excentricului (preferata „tinerilor furioşi”) în cea a realismului.

Ion Caramitru (interpretul tânărului şi ambiţiosului Joe Lampton) mânuieşte inteligent cheile partiturii, creând un rol complex şi subtil. În glasul său se intuiesc toate atributele personajului. Ascultându-l concretizezi trecerea galopantă de la modestie la o ambiţie fără măsură, de la incolora urbe a Dufton-ului natal la „apetisantul” Warley, locul unde poţi deveni „cineva”. Ion Caramitru lasă intenţionat probabil deschise canalele prin care poţi percepe cu fidelitate lupta interioară a lui Lampton, inspirându-se din tipicul personajului său care nu suportă „jumătăţile de măsură”. Rivalitatea cu Jack Wales (interpretat cu sobrietate de Şerban Cellea), supunerea „prin nesupunere” în faţa bogatului domn Brown (interpretat cu forţa-i caracteristică de incomensurabilul George Constantin), superioritatea aparent frânată faţă de gelosul George (interpretat cu un ton magistral de Mircea Albulescu) sunt doar câteva dintre coordonatele prin care trebuie palpat personajul lui Braine. Nu neapărat ambiţia care îl determină să dorească, ci îndeosebi complexitatea acesteia îi dă consistenţă. Joe doreşte iubind şi iubeşte dorind. Din cauza aceasta trăieşte confuz. El doreşte să se adapteze unei lumii care îl depăşeşte, doreşte să progreseze, doreşte să se înalţe mai presus de sine, uitându-şi sinele. Pe cât de îndârjit este după accederea la înalta societate, cu luxul ei debordant, pe atât tânjeşte după dragostea irezistibilei Alice (care capătă viaţă prin interpretarea necomparabilă şi pasională a Ginei Patrichi), lăsându-se impresionat de sinceritatea lui Susan (interpretată cu tandreţe şi delicateţe de Mirela Gorea). În acest triunghi, Joe pare să uite că sentimentele nu se pot cumpăra. În final însă, după accidentul lui Alice, el se trezeşte din neastâmpăr, concretizând faptul că „sentimentele curate nu pot fi înăbuşite de o stare materială prosperă. Sentimentele adevărate nu se pot cumpăra sau vinde după bunul plac.”

ion caramitru gina patrichi george constantin mircea albulescu

Nudis verbis, spectacolul lui Dan Puican reuşeşte, mai mult decât romanul, să „trăiască”, nepierzându-se în detalii romanţate. Şi, mai mult decât atât, cred că atmosfera creată radiofonic capătă nobleţe prin simplul fapt că este fidelă „cauzei” lui Braine de a dezaproba trambulinele unei comunităţi tulburate şi de a desconspira „bubele-dulci” date de prejudecăţile societăţii postbelice.

Cristina Chirvasie

Drumul spre înalta societate de John Braine. Dramatizare radiofonică de Nicolae Neagoe. Regia artistică: Dan Puican. În distribuţie: Ion Caramitru, Gina Patrichi, Mirela Gorea, Mircea Albulescu, George Constantin, Elena Nica Dumitrescu, Cella Dima, Mihai Fotino, Alfred Demetriu, Marioara Sterian, Eugenia Maci, Mihai Dinvale, Şerban Cellea, Teodor Danetti, Rodica Mandache, Valentin Teodosiu, Ruxandra Sireteanu, Gheorghe Oprina, Gheorghe Pufulete, Candid Stoica, Violeta Berbiuc, Ileana Şerban, Cristian Molfeta. Regia de studio: Rodica Leu. Regia muzicală: Nicolae Neagoe. Regia tehnică: ing. Andrei Sireteanu. Înregistrare din 1986. Redifuzat joi, 13 martie 2014, ora 19.00, la  Radio România Cultural.

Fragment din spectacolul Drumul spre înalta societate de John Braine, cu Ion Caramitru (Joe Lampton), Gina Patrichi (Alice). Regia artistică: Dan Puican. Data difuzării în premieră: 16 octombrie 1986

Grafică și ilustrații: Costin Tuchilă. Editare multimedia: Maria Andronache.

 cristina chirvasie

Alte cronici de Cristina Chirvasie: Trei legende într-un singur spectacol

Un funt pentru datorie sau Moneda lui Puican

Lanţurile urii

logo revista teatrala radioReamintim că Revista Teatrală Radio a dedicat luna martie 2014 actriței
GINA PATRICHI

Vezi: Gina Patrichi – 20

Gina Patrichi la rubrica „Remember” de Annie Muscă

Gina Patrichi: Amintiri din turnee de Annie Muscă

 

 

costintuchilaCRONICA DE TEATRU RADIOFONICal doilea razboi mondial,cronica de teatru radiofonic,gina patrichi alice drumul spre inalta societate,ion caramitru,joe,john braine,nicolae neagoe,poveste sentimentală,predicat,realism,roman de john braine,room on the top,Şerban Cellea,societate postbelică,tinerii furioși,verb
Exponenţii culturii, etaloanele intelectuale ale epocilor, au căutat de cele mai multe ori să-şi sincronizeze operele cu vremurile în care au trăit. Şi e firesc acest lucru atâta timp cât, purtători de opinie, trăitori ai acelui „hic et nunc”, generatorii de cultură sunt cei care-şi „împrumută” cu acribie spiritul...