Cronică de teatru de ȘERBAN CIONOFF

cronica de teatru n aveti un mort de vanzare de mircea m ionescu serban cionoff

Cam acesta ar fi referenul amar al ironicei piese a lui Mircea M. Ionescu, prezentată în cel de-al şaptelea spectacol-lectură organizat de către Filiala Bucureşti-Dramaturgie a Uniunii Scriitorilor în colaborare cu Institutul Cultural Român. Este, după cum l-am numit autorul, un „vodevil negru de filozofie autohtonă contemporană” şi are acest titlu-şoc: N-aveţi un mort de vânzare?

mircea-m-ionescu-clubul-dramaturgilor-n-aveti-un-mort-de-vanzare

Şi pentru a întări ideea că ne aflăm în plin Absurdistan, adică într-o lume de unde au plecat spre universalitate Caragiale, Urmuz şi Eugène Ionesco, toată acţiunea piesei se defăşoară în interiorul unei biserici modeste, mobilată sumar. Primele personaje care intră în scenă sunt Femeia de serviciu şi Paznicul. Personaje în carne şi oase, vii şi foarte fremătătoare, cărora trebuie neapărat să le adăugăm cele după sicrie din biserică: unul verde, altul roşu. Nu am făcut întâmplător această adăugare pentru că tocmai aceste două sicrie, mai degrabă cei doi morţi care sunt, de fapt care nu mai sunt, vor juca de-a dreptul rolul unor personaje în toată intriga piesei. Fiindcă, de fapt, cei doi morţi nu sunt doi morţi oarecare, ci ditai „Morţi cu relaţii mari,”, „Mari de tot, cucoană!”, aşa cum îi strigă Paznicul, disperat, Femeii de serviciu, după ce au descoperit că aceşti doi morţi au dispărut: „Miniştri, politicieni, belea mare, pe ochii mei…” După care, urlă, fireşte cu o crescândă disperare: „Doamne, nici nu vreau să mă gândesc!”

mircea m ionescu clubul dramaturgilor premiera

Mircea M. Ionescu

Stăpână pe sine – este doar absolventă, ca şefă de promoţie la Facultatea de psiho-sociologie cu o teză despre Filosofia vieţii la români, nu-i aşa?! –, Femeia de serviciu emite o ipoteză şoc: „Dacă i-o fi furat cineva?!” Şi aduce şi argumentul-forte: „Ce nu se fură în ţara asta?!”

După care, aberaţiile se ţin lanţ. De vreme ce nu e vorba despre nişte inşi oarcare ci despre „doi moţi VIP”, trebuie musai să se găsească o soluţie. Fie cei doi umplu sicriele cu flori, furate fireşte de la morminte mai noi, fie, tot ei, se vâră în sicrie. În hora aberaţilor se prind apoi Popa, Prefecta şi un Ministru, fiecare, desigur, din interese felurite. Ultimii doi din interese, neapărat!, politice şi electorale.

cosmin alexandru purice

Cosmin Alexandru Purice

Şi toate aste pentru că acei morţi, mai ales EL, nu sunt nici ei nişte fitecine. El, Lascarache, este un cunoscut actor, de obârşie din Huşi, iar Ea, Dolores, concubina, o cunoscută interpretă de muzică foarte plăcută mai ales publicului aducător de voturi. Şi, în logica Absurdistanului, înmormâtarea trebuie să aibă, musai!, miză electorală.

Am scris „înmormântarea”? Scuzaţi, trebuia să scriu „înmormântările”, fiindcă vor fi de fapt 3. Trei! – aţi citit bine. La Huşi, la Alexandria şi la Corabia. Pentru asta se bat şi trăgătorii de sfori: Prefecta şi Ministrul. De unde şi vorba înţeleaptă a Paznicului către Femeia de serviciu: „Ce ştii dumneata, femeie necăjită… Când îşi dau mâna forţele politice, apar realităţi SF…”

alexandru georgescu

Alexandru Georgescu

Până la urmă, nu se mai înţelege nimic. Au murit cei doi sau numai e aşa un zvon care să placă amatorilor de senzaţii tari? Cine mai stă să…? Drept pentru care, la final, Femeia de serviciu – care, de fapt, era jurnalist de investigaţii „sub acoperire”, formează un număr la mobil şi dictează: „Puneţi titlu pe prima pagină: Să nu ne vindem până şi morţii! şi subtitlul: Salvaţi dispăruţii patriei!

ion haiduc pavel barsan

Ion Haiduc (stânga), Pavel Bârsan

Iar ca totul să fie exact ca la noi, în Absurdistan, Preotul dă din cădelniţă în jurul sicrielor goale: „Aleluia, Aleluia… Odihneşte-i, Doamne, în pace, pe robii tăi, Lascarache şi Dolores…” Iar, pe final, se aude melodia modernă Hallelujah!

Alexandra Agavriloaie

Alexandra Agavriloaei

Nu ştiu dacă am reuşit să redau, convingător, farmecul aparte, savoarea şi causticitatea replicilor, dar cu siguranţă lectura, într-adevăr de excepţie!, pe care au dat-o textului cei cinci actori, sub inteligenta baghetă regizorală a lui Cosmin Alexandru Purice, a reuşit în chip admirabil să o facă! Astfel, Alexandru Georgescu este un Paznic de zile mari, când cinic, când melanholic sau cu neuitata vorbă a lui Nenea Fănuş Neagu, un „om care a văzut multe-n viaţă şi în Capitală şi pe litoral”, în timp ce Popa, în creaţia lui Ion Haiduc, este un suculent amestec de damf şi tămâie, de blazare, de pioşenie afişată şi de şmecherie sadea. Ministrul lui Pavel Bârsan este un june politicianist, avid de afirmare, pe care îl înfruntă o Prefectă focoasă şi… electoral motivată, pe care Maria Teslaru o întruchipează cu un şarm irezistibil. O supriză, din toate punctele de vedere, este Alexandra Agavriloaei în rolul Femeii de serviciu, această fată pe cât de frumoasă pe atât de inteligentă dând personajului o ţinută austeră, o privire cu subînţeles şi iscoditoare pe sub genele studiat plecate a ruşine feciorelnică, pentru ca, până la urmă, misterul să de demanteleze (sic!). Juna, fostă şefă de promoţie, se va dovedi a fi, cum mai zicem, o iscusită reporteră sub acoperire.

horia garbea

Horia Gârbea. Fotografii de la spectacolul-lectură de Mihail Cratofil

Mai pe scurt, un regal pentru care fiecare în parte dintre cei care l-au iscat şi ne-au stârnit – autor, regizor şi actori, cărora trebuie să îl adaug neapărat pe Horia Gârbea, preşedintele Filialei București-Dramaturgie a Uniunii Scriitorilor din România – şi toţi împreună merită să primească numai felicitări!

costintuchilaCRONICA DE TEATRUabsurd,alexandra agavriloaei,alexandru georgescu,burlesc,clubul dramaturgilor,electorala,horia garbea,ministru,mircea m ionescu,morti vip,n-aveti un mort de vânzare,piesă ironică,prefecta,serban cionoff,usr
Cronică de teatru de ȘERBAN CIONOFF Cam acesta ar fi referenul amar al ironicei piese a lui Mircea M. Ionescu, prezentată în cel de-al şaptelea spectacol-lectură organizat de către Filiala Bucureşti-Dramaturgie a Uniunii Scriitorilor în colaborare cu Institutul Cultural Român. Este, după cum l-am numit autorul, un „vodevil negru de...