livada cu visini gyorgy harag teatru tv

Luni, la ora 19.10, la TVR 2 și în reluare marți, 2 iunie, la ora 12.10, pe același post, Casa de producție a TVR propune, în cadrul ciclului ce aniversează 155 de ani de la nașterea lui A. P. Cehov, un spectacol unic, îndrăzneț șieveniment teatral sigla marcant pentru istoria teatrului din România: Livada de vișini, regia György Harag. Traducere de Moni Ghelerter și Radu Teculescu. În distribuție: Silvia Ghelan, Luminița Borta, Marinela Popescu, Mihai Gingulescu, Ion Fiscuteanu, Cornel Popescu, Vasile Vasiliu, Livia Doljean, Dan Ciobanu, Monica Ristea, Aurel Ștefănescu, Cornel Răileanu. Scenografia: Romulus Feneș. Spectacol realizat în anul 1985, preluat de TVR de la Teatrul Național din Târgu-Mureș.

Echipa tv: regia de montaj: Emilia Andreescu, operator şef: Ovidiu Druga, regia TV: Silviu Jicman.

livada-cu-visini g harag tvr

Livada de vișini, regia György Harag

Spectacolul a avut premiera acum 30 de ani, pe scena Teatrului de Stat din Târgu-Mureș și are în rolurile principale doi monștri sacri ai teatrului și filmului românesc: Silvia Ghelan (Ranevskaia) și Ion Fiscuteanu (Lopahin).

György Harag a pus în scenă acest spectacol, la Târgu-Mureș, în ultimele sale luni de viață. De fapt, nici nu a apucat să vadă premiera și spectaculosul decor construit de Romulus Feneș, un imens tunel de pânză albă întărită, un tunel luminos în timp.

livada-cu-visini-mihai-gingulescu-silvia-ghelan_

Mihai Gingulescu și Silvia Ghelan

Livada de vișini este penultima piesă scrisă de A. P. Cehov, poate o concentrare și o sublimare a propriilor gânduri despre trecere vremii, despre neputința de a schimba ceva, despre imposibilitatea de a opri curgerea timpului. Liubova Andreevna Ranevskaia (Silvia Ghelan) se întoarce de la Paris împreună cu fiica ei Ania (Luminița Borta) pentru a salva conacul familiei şi livada imensă și bătrînă de vişini, în pericol să fie pierdute din pricina datoriilor. Ranevskaia refuză să accepte ideea pierderii livezii şi pune la cale, împreună cu fratele ei, Gaev (Mihai Gingulescu), planuri nerealiste de salvare, și tot amână luarea unei decizii. Până la urmă, livada va fi cumpărată de Lopahin (Ion Fiscuteanu), negustor proaspăt îmbogăţit, fost iobag al familiei, și va fi tăiată.

„Legea livezii cu vișini, dacă nu chiar legea teatrului, este că nu poți să privești în această livadă, sau în această cutie cu miracole, a unui alt spațiu, a unui alt timp, a unei alte stări spirituale, față de cele ale realității cotidiene, decât în măsura în care poți să privești și în tine însuți, adică într-un alt spațiu, într-un alt timp și într-o altă stare spirituală, față de cele cu care te-ai obișnuit și crezi că ți le cunoști. […] Puternica impresie de evanescență, de imaterialitate, de părelnic, de ciudat de cunoscut și totuși văzut pentru întâia oară, de stranie poposire într-o lume a teatrului dar și a eului nostru, care ne conține și ne păstrează încă amintirile, ne va însoți pe tot parcursul reprezentației și va funcționa ca matrice structurantă a spectacolului, conferindu-i o tulburătoare unicitate în planul expresiei scenice și al mecanismelor psihologice ale receptării.” (Ion Parhon, revista „Teatrul”, anul XXX, nr.7-8, iulie–august 1985).

harag_gyorgy

György Harag

Regizorul Gheorghe Harag (György Harag) este o personalitate marcantă a istoriei teatrului românesc și, mai ales, a celui transilvănean. Tompa Gábor, directorul Teatrului Maghiar din Cluj-Napoca, îl consideră pe Harag drept maestrul și prietenul său. În urmă cu exact 30 de ani, soția lui Harag l-a sunat pentru a-l ruga să vină la Târgu-Mureș și să finalizeze urcarea pe scenă a Livezii, căci Harag era prea bolnav ca să o mai poată face. Spectacolul era gata, decorul însă nu. Decorul lui Romulus Feneș, pe care Harag nu îl văzuse niciodată, era un tunel al timpului extraordinar. Mașiniștii și scenograful au lucrat frenetic, au cusut decorul imens direct pe scenă, încercând să dea premiera înainte ca boala să îl răpună pe regizor.

livada-cu-visini-ion-fiscuteanu-lopahin

Ion Fiscuteanu

Tompa povestește: „Eu am făcut două lucruri, am pus spectacolul în spațiul decorului, căci nu aveam ce să intervin la actori, și am făcut luminile. Spectacolul era extraordinar și în spațiul gol. Era un hău imens de 23 de metri, atât era profunzimea scenei. La început Lopahin venea din sală și pipăia cortina, care se deschidea și descoperea o a doua cortină de tul care acoperea restul scenei. Nu îți dădeai seama ce era în spate, căci se vedeau doar umbre, siluete, ale lui Firs, Duniașa, servitorii care așteptau. Când dinspre sală soseau Ranevskaia și ceilalți, această perdea albă se ridica încet și ți se tăia respirața, lucru rar în teatru, ți se dezvăluia un spațiu extraordinar. Era un spațiu metaforic, și simplu, și concret, era și vegetal într-un fel, în interiorul acestei prelate groase, albe, erau lipite fâșii de tifon care creau impresia de grădină în floare. Nu erau flori-flori, nu era naturalism. În profunzime erau doar câteva elemente de mobilă, care păreau aproape pierdute. Și în spate răsărea soarele – o perdea albă luminată cu oranj.”

Actorii din distribuție au adus în spectacol, asemeni regizorului care se știa grav bolnav, nu doar un rol, ci o parte a propriei ființe. Silvia Ghelan suferise o tragedie personală, ca și personajul Ranevskaia, care pierde un copil. „Firs era jucat de Aurel Ștefănescu, un actor tânăr, de 40 de ani, care se mișca asemeni unui bătrân, mergea ca el, își trăgea picioarele ca el”, continuă Tompa Gabor. „La final, când se prăbușește acest decor și rămân pereții goi ai teatrului de unde nu mai e ieșire, Firs vine și bate cu palma în podeaua scenei și repetă «Eu am să rămân aici», cuvinte-testament pentru extraordinara dorință de viață a lui Harag.” 

Regizorul nu a văzut premiera, dar spectacolul a dăinuit și a generat „un pelerinaj extraordinar din toate părțile. Țin minte întâlnirea cu Pintilie, care venise împreună cu Clody Bertola si Alexandru Paleologu” evocă Tompa acea perioadă. George Banu pune această Livadă pe lista marilor montări ale textului cehovian din întreaga lume, alături de Giorgio Strehler, Peter Brook, Anatoli Efros, Stephane Braunschweig, Andrei Șerban, Peter Stein, Lucian Pintilie etc.

Tompa Gabor consideră că spectacolul ar fi meritat un destin mai fericit: „Spectacolul a avut o soartă vitregă, nu s-a programat destul, a fost scos de pe afiș destul de repede. Livada de vișini a lui Harag poate fi așezat lângă marile spectacole reprezentative ale teatrului românesc, precum Revizorul lui Pintilie, Lear al lui Penciulescu, Furtuna lui Ciulei, Leonce și Lena. Nu a avut parte de această recunoaștere. Ar fi putut să fie un spectacol menținut în repertoriu de la an la an, precum anumite spectacole mari, Faust-ul lui Purcărete de la Sibiu sau Unchiul Vania al lui Andrei Șerban, de la Teatrul Maghiar din Cluj. Spectacolul nu s-a jucat decât două stagiuni. Era un spectacol-testament, un spectacol-cântec de lebădă, un spectacol care cred că este poate cel mai bun spectacol din istoria Teatrului din Tîrgu Mureș.”

livada-cu-visini- harag 2

Livada de vișini. Sursa foto: TVR

Înaintea difuzării înregistrării cu Livada de vișini de la ora 19.10, Casa de producție a TVR vă propune de la ora 18.30 pe TVR 2 un documentar despre regizor: In memoriam – Portret Gheorghe Harag, realizator: Daniela Ciolan. Singurul supraviețuitor în urma deportării întregii familii la Auschwitz, Harag a absolvit întâi actoria, la Cluj, unde a și fost angajat și unde în 1948 debutează ca regizor. După ce obține și licența de regizor, pleacă împreuna cu întregul an de absolvenți ai Facultății de Teatru din Cluj, la Baia Mare, unde fondează trupa maghiară, care se va muta mai apoi la Satu-Mare (1957). În 1960 își dă demisia pentru a se dedica exclusiv căutărilor sale dramatice.

„Aveam 35 de ani, cunoșteam deja toate secretele meseriei. Ca director, am avut în continuu tangență cu organizarea și pedagogia lumii artistice. Dar am început să simt că nu mă satisface în totalitate, îmi lipsea evoluția calitativă. […] Spectacolele pe care le-am regizat între 1958 și 1960 aveau toate aceeași schemă, m-am repetat, nu puteam aduce nicio noutate. […] Îmi aduc aminte cum îmi spunea într-o zi Lucian Pintilie: «Ești cel mai bun regizor realist. Mai știi și altceva în afară de asta?» […] Iar atunci, într-o noapte mi-am spus așa: a sosit timpul să iau o decizie în ce privește viața mea! […] Oare ce să fac: să aleg să rămân un fel de idol viu? Oare să încep să fac demersuri să mă depășesc pe mine însumi? Riscam să pierd tot în cazul în care noua cale se dovedea a fi greșită. Am hotărât în decursul unei singrure nopți: trebuie să risc!” (Nánay István [coord.], Teatrul lui Harag György, Editura Pesti Szalon, 1992).

„M-a salvat de un defect pe care îl au toți regizorii”, povestește Alexandru Darie, regizor și director al Teatrului „Bulandra” din București, în documentarul-portret Gyorgy Harag. „Într-o zi m-am dus la repetiții. I-am ascultat ce i-am ascultat pe actori și la un moment dat am zis: «Hai la o bere, că nu am nici o idee». Până atunci, eu credeam că regizorul trebuie sa fie veșnic pregătit, cel care știe tot, poate tot, înțelege tot. […] Mi-am dat seama că era un regizor de care aveam nevoie, aveam o mare nevoie. Am cunoscut un om care era atât de creativ, de extraordinar și de bun, de o bunătate și cu o bucurie a vieții cum nu am mai cunoscut pe nimeni. Acest om m-a marcat foarte mult.”

Harag-GyorgyTot săptămâna viitoare, György Harag va fi comemorat de Teatrul Maghiar de Stat din Cluj, unde a fost regizor principal, în zilele de 4–7 iunie 2015, cu ocazia împlinirii a 90 de ani de la naştere şi 30 de ani de la trecerea sa în nefiinţă. În cadrul evenimentului memorial vor fi proiecții cu înregistrări din spectacolele regizate de György Harag. Se va organiza o masă-rotundă în cadrul căreia, împreună cu invitaţii teatrului, se va vorbi despre spectacolul Azilul de noapte, regizat de György Harag în anul 1979 la Teatrul Maghiar din Cluj. În foaierul teatrului, o expoziţie extraordinară, cu documente inedite din arhiva teatrului, va oferi publicului clujean, și nu numai, o imagine complexă despre montările de la Cluj ale regizorului, iar într-o secțiune aparte vor fi costumele semnate de Doina Levintza.

Teatrul de televiziune este un proiect coordonat de Casa de producție a TVR şi difuzat pe TVR 2 în fiecare seară de luni și în reluare marțea.

Comunicat al Casei de producție a TVR

 Fragment din spectacol

logo revista teatrala radio

Vezi: arhiva rubricii Teatru TV

Arhiva rubricii Cronica de teatru tv

costintuchilaTEATRU TVcasa de productie tvr,Daniela Ciolan,doina levintza,György Harag,ion fiscuteanu,livada cu visini cehov g harag,liviu culei,mari spectacole din sitoria teatrului românesc,silvia ghelan,teatru tv,tompa gabor
Luni, la ora 19.10, la TVR 2 și în reluare marți, 2 iunie, la ora 12.10, pe același post, Casa de producție a TVR propune, în cadrul ciclului ce aniversează 155 de ani de la nașterea lui A. P. Cehov, un spectacol unic, îndrăzneț și marcant pentru istoria teatrului...