Cronică de teatru de RĂZVANA NIȚĂ

cronica de teatru dur teatrul de comedie vlad massaci

Dur de George F. Walker, regia: Vlad Massaci, Teatrul de Comedie din Bucureşti, Sala Studio

Un complet de judecată ad-hoc. Două femei tinere împotriva unui bărbat. Tânăr. Aproape puşti. În parc, un loc de joacă unde nu sunt copii, dar se discută viitorul copiilor nenăscuţi. Se vorbeşte despre responsabilitate, viitor şi iubire neîmpărtăşită. La final, verdict necruţător: Bobby e imatur, nu e pregătit să fie tată, rămâne un simplu accident în viaţa Tinei, cea intens sprijinită şi încurajată de prietena ei Jill, la rândul ei o studentă intransigentă care urăşte bărbaţii şi manifestă o antipatie constantă (încă de la grădiniţă) faţă de Bobby.

dur

Textul lui Walker are adevăr, firesc, o fluenţă tipică scriiturii americane (replici tăioase, limbaj frust, emoţie cu măsură, scurte piste false, suspans cât trebuie, conflict clar, fără echivocuri sau rigide pretenţii catarctice). O întâmplare simplă, un punct nevralgic ce urmează să influenţeze destinul unor oameni care sunt puşi în situaţia de a alege. Se activează prejudecăţi, instincte (de frică, de autoapărare, nevoia de confirmare a corectitudinii unei opţiuni, nevoia de libertate, de independenţă), se reevaluează păreri, se face apel la generozitate, afecţiuni, se pretinde totul. În cele din urmă nimeni nu câştigă şi nimeni nu pierde cu adevărat. Ca în viaţă.

imagine spectacl dur

Dincolo de mici imperfecţiuni cum ar fi prezenţa în scenă a unor elemente care joacă mult prea puţin sau nu sunt deloc exploatate (leagănele, cişmeaua, seringile etc.), regia lui Vlad Massaci este una corectă, mai degrabă o punere în pagină decât o concepţie ferm personalizată sau spectaculoasă. S-a mizat pe virtuţile textului ca atare şi pe carisma şi prospeţimea actorilor.

Toţi cei trei interpreţi (în varianta văzută de mine – Ana Bianca Popescu, Sonia Divile şi Răzvan Krem Alexe) conving prin sinceritatea abordării, siguranţa pe mijloace (atâtea câte sunt) şi expresivitate. Sigur, vorbim de un naturalism quasi-cotidian deci destul de la îndemână, dar care trece rampa şi e interesant transfigurat artistic.

dur 2

Fotografii din spectacol de Adi Bulboacă

Dur (apropo, poate ar fi mers o traducere cu ceva mai mult impact comercial şi mai în spiritul substanţei propunerii dramatice – „Tare!”, de exemplu) este o poveste „de cartier” cu puternice reverberaţii în actualitate, o problematică majoră, tratată onest (fără excese de vreun fel), accesibilă, în care percepi şi o doză fină de tandreţe şi nostalgie.

razvana nita

Răzvana Niță. Foto: Petre Lupu

logo revista teatrala radio

Alte articole de Răzvana Niță: Va fi ora exactă

Quo Vadis, Marie…cronică de teatru

„Port doliul vieţii mele…”, cronică de teatru 

Cu seriozitate, despre umor, cronică de teatru

Sub semnul creativităţii, cronică de teatru

Mozart rulz, cronică de teatru

Conformism şi nonconformism sau Viaţa pe brânci şi aplauzele în picioare, cronică de teatru

Între istorie şi destin, cronică de teatru

Starea națiunii, la umbra salcâmului tăiat, cronică de teatru

Destine în majuscule, recunoştinţă minusculă, cronică de teatru

Eu, tu, noi…, cronică de teatru

Triaj, cronică de teatru

Înainte ca cenuşa să acopere totul, cronică de teatru

Drumul acesta… De ce?, cronică de teatru

Punctul mort, cronică de teatru

Stella… de la stea. Ca o boîte à musique… Blanche, cronică de teatru

Păsările, ca şi oamenii… visează să zboare, cronică de teatru

Instinctul fericirii, cronică de teatru

Exerciţii de rezistenţă cu Familia Tót, cronică de teatru

Et in Portugalia ego…, cronică de teatru

Cine iubeşte şi lasă…, cronică de teatru

Dance me to the end of love

Istoria pe scenă

Seducţia vocilor şi actualitatea clasicilor, cronică de teatru radiofonic

Constantin Brâncoveanu – cu trei zile înaintea Învierii, cronică de teatru radiofonic

Tablouri într-o expoziţie, cronică de teatru radiofonic

Aventura care schimbă destine, cronică de teatru radiofonic

Moartea glumeşte până la capăt, cronică de teatru radiofonic

Tectonica dansului, cronică de teatru

Ca degetele de la o mână, cronică de teatru

Cum se construieşte o cădere, cronică de teatru

Păsări de pradă, cronică de teatru

Liberă trecere către tine însuţi, cronică de teatru

Cum gestionezi o pleaşcă, cronică de teatru

Pe speaker, cronică de teatru

Povestiţi, povestiţi, tot va rămâne ceva, cronică de teatru

Taina întâmplării: Felix şi Pietro – Such a perfect day, cronică de teatru radiofonic

Între Mitică, prinţul mahalalei şi Hamlet, prinţul Danemarcei 

Teatru în grădină – Comedii, capriţuri, pamplezircronică de carte

Caragiale – între exces şi blestemul veşnicei actualităţi, cronică de carte

La umbra cireşilor în floare, despre actorul total, cronică de carte

Calul din piatră şi teatrul din pâine, cronică de carte

Din Paris, cu dragoste

Apartamentul personal – confesional și altar al prieteniei, cronică de carte

Caietul caietelor de regie, cronică de carte

Există și întâmplări fericite 

Şi mâna trup şi suflet se făcu, cronică de teatru 

La bâlci, cu capu-n jos, cronică de teatru

E pur si muove, cronică de teatru

Japonia – între viaţă şi artă, cronică de carte

Teatrul, această incredibilă metaforă a vieţii, cronică de carte

Când teatrul nu te mişcă, cronică de teatru

Dincolo de perete, cronică de teatru

Lecțiile „Lecției”, cronică de carte

Sfânta treime şi cele două jumătăţi, cronică de teatru

Când filmul – ca şi maioneza – se mai taie, cronică de teatru

Fascinaţia omului cu cap de perlă, cronică de teatru

Escrocherii sentimentale, cronică de teatru

Desprinderea din soare şi dreptul la eternitate, cronică de teatru

Dansând povestea, cronică de teatru

Arhiva rubricii Spectator, ca la teatru de Răzvana Niță

logo revista teatrala radioVezi și: Arhiva rubricii Cronica de teatru

costintuchilaCRONICA DE TEATRUana bianca popescu,cronică de teatru rtr,dur piesa de teatru,George F. Walker,Răzvan Krem Alexe,răzvana niță,Sonia Divile,teatrul de comedie
Cronică de teatru de RĂZVANA NIȚĂ Dur de George F. Walker, regia: Vlad Massaci, Teatrul de Comedie din Bucureşti, Sala Studio Un complet de judecată ad-hoc. Două femei tinere împotriva unui bărbat. Tânăr. Aproape puşti. În parc, un loc de joacă unde nu sunt copii, dar se discută viitorul copiilor nenăscuţi....