de RALUCA NIȚĂ

madame pink Teatrului Mercadante din Napoli

”În luna martie a anului 1970 când am montat un spectacol despre viaţa Evei Peron de Raul Damonte Botana zis Copi, care nu a plăcut peroniştilor, am plătit cu exilul din Argentina timp de 17 ani. Mi-au spus: dacă te întorci, te omorâm.” 

Însă omul de teatru franco-argentinian Alfredo Arias nu este cu adevărat înspăimântat de ideea de a regiza Madame Pink, inspirat de textul scris împreună cu René de Ceccatty care şi-a avut debutul pe scena Teatrului Mercadante din Napoli şi a fost prezentat şi la Teatrul Argentina din Roma. 

Gaia-Aprea-e-Gianluca-Musiu-in-Madame-Pink-regia-Alfredo-Arias-foto-Giovanni-Ambrosio-2

Arias defineşte piesa ”o comedie cu cântece şi câine”. Povestea se petrece la Miami, în Florida, unde trăieşte personajul principal care decide într-o bună zi să îşi cumpere un căţel, antidot la singurătate şi plictiseală.

Această iniţiativă va provoca cu o repeziciune nebănuită o adevărată tragedie. 

“Căţeluşa, un animal în aparenţă atât de nevinovat, va deveni amanta soţului, îl va ucide pe amantul Doamnei şi îl va castra pe altul, povesteşte amuzat regizorul. Mă interesează să subliniez şi să analizez contrastul între inocenţă şi violenţă. Căţeaua este personificarea Americii de astăzi.” 

foto-Giovanni-Ambrosio

Fotografii din spectacol de Giovanni Ambrosio

Gaia Aprea interpretează rolul protagonistei, în timp ce cel al caţeluşei Roxie este jucat de cântăreaţa Flo (Floriana Cangiano). Alături de ele se află şi Mauro Gioia, Gianluca Musiu, Paolo Serra însoţiţi de un grup de instrumentişti (Giuseppe Burgarella, Ben Croze, Marco Di Palo şi Salvatore Minale) care cântă partiturile muzicale compuse de Mark Plati, prieten şi colaborator al lui David Bowie şi Prince. 

“În această montare, explică Arias, complexitatea melodramei din cinematografia noir americană se îmbină armonios cu spiritul direct şi genuin al spectacolelor de pe Broadway. Într-o lume a animalelor vorbitoare ca cele din filmele lui Walt Disney, există situaţii la limita umanului. Madame Pink, asemeni tuturor eroinelor melodramatice este o femeie expusă cruzimii lumii dar condamnată să îşi sfârşească existenţa cu un Happy End. Biata de ea, nu îşi imagina că din cauza lui Roxie viaţa îi va deveni câinoasă. Prin urmare, aţi putea crede că am fost inspirat de cultura americană. Adevărul e că aşa văd eu lumea astăzi.” 

Madame-Pink

Muzica pentru spectacol se inspiră din melodiile anilor ’70-’80. În spectacol toţi actorii cântă deoarece emoţiile sunt transmise nu doar prin cuvânt şi gest, ci şi prin sunet şi mişcare. 

Scenografia este semnată de Augustino Iacurci iar costumele au fost create de Marco De Vincenzo. 

Corespondenţă de la Roma

raluca-nita

Raluca Niță

logo revista teatrala radio

Vezi: arhiva rubricii Roma caput culturae de Raluca Niță

Alte articole de Raluca Niță: Compania Ricci/Forte: doi Stanislavski ai anilor 2000

„Dirty Dancing” devine musical la Milano 

Romeo Castellucci, un regizor care provoacă „în dulcele stil clasic”

Când Falstaff citează din Nietzsche, Kafka şi Orson Welles

Cine sunt noii dramaturgi italieni?

Viaţa lui Aung San Suu Kyi pe scena Teatrului din Ravenna

Peter Brook explorează nuanţele necunoscute ale minţii

Roman Polanski, regizor de musical la Paris

Eduardo De Filippo, 30 de ani de la moarte

Dario Fo se întoarce în televiziune cu povestea Sfântului Ambrozie

Filmul „Casablanca”, un mit născut dintr-o piesă de teatru

Jeroen Verbruggen, un coregraf pop care urăşte comparaţiile

Cazul Lehman Brothers la Piccolo Teatro din Milano

„Antigona” africană în interpretarea tinerilor actori din Senegal la Prato

Lindsay Kemp: 76 de ani fără un pas greşit

S-a stins din viaţă Luca Ronconi, ultimul regizor vizionar din teatrul contemporan

„Segreti d’autore”, Festivalul Mediului, Ştiinţelor şi Artelor de la Cilento (Salerno)

Marcidofilm!, un nou teatru la Torino

Nouvelle Vague pe scena Teatrului Carignano din Torino

Globe Theatre prezintă „Hamlet” în 197 de teatre din lume

Shakespeare: un spectacol, o epocă, un afiş

„Numele trandafirului”, ultimul text teatral gândit de Umberto Eco

Pacienţii în sală, medicii pe scenă!

Daţi-i un teatru şi vă construieşte o lume – povestea unui dramaturg de succes

La Milano, „Regele Lear” se joacă în piscină

Într-o cetate medievală se face teatru sărac din idei bogate

Gianfranco de Bosio, un destin, mai multe vieţi

Dario Fo, un artist al Renaşterii în zilele noastre

Suferinţa de a te simţi străin, la Teatrul Elfo Puccini din Milano

În Italia teatrul se face şi în sufragerie

Bologna: la Dom, teatrul este un loc al experienţelor sociale

”Bestie di scena” sau Când teatrul se dezbracă şi se întoarce în peşteri

Un ”Vis de toamnă”, în care eroii sunt morţi de la început

logo revista teatrala radioArhiva rubricii Corespondență

costintuchilaCORESPONDENȚĂAlfredo Arias,broadway,Eva Peron,Gaia Aprea,Gianluca Musiu,Madame Pink,Mauro Gioia,Paolo Serra,René de Ceccatty,Teatrul Argentina din Roma,Walt Disney
de RALUCA NIȚĂ ”În luna martie a anului 1970 când am montat un spectacol despre viaţa Evei Peron de Raul Damonte Botana zis Copi, care nu a plăcut peroniştilor, am plătit cu exilul din Argentina timp de 17 ani. Mi-au spus: dacă te întorci, te omorâm.”  Însă omul de teatru franco-argentinian...