Cronică de teatru de TUDOR SICOMAȘ

cronica de teatru bambi teatrul excelsior

Teatrul pentru copii și tineret din România este, în general, evitat, ocolit atât de publicul adult, cât și de critica de specialitate. Adesea am stat să mă întreb de ce. Cu atât mai mult cu cât, în ultimul timp, scenele unor teatre precum ”Ion Creangă”, Excelsior ori ”Țăndărică” au realizări spectacologice remarcabile și care pot fi apreciate, înțelese și urmărite la orice vârstă. Nu voi începe cu propovăduirea sintagmei ”să ne păstrăm copilul din noi”. Deși e bine să nu uităm că odată, demult, am fost și noi mici, am avut și noi o existență luminoasă și lipsită de griji. Dar, mai mult decât atât, voi spune că măcar pentru că acum am crescut și avem altă percepție asupra vieții, e bine să ne întoarcem din când în când la povești și basme, pentru că ele ne oferă adevărata viziune filosofică și profundă asupra existenței. La maturitate ajungi, de fapt, să realizezi importanța întâmplărilor trăite de Făt-Frumos din Tinerețe fără bătrânețe ori aventurile aparent lipsite de sens, dar încărcate de atâtea simboluri, ale năstrușnicei Alice în ciudata Țară a Minunilor. Așadar, stimați spectatori, nu ocoliți sălile teatrelor pentru copii. Fie că mergeți cu ai voștri, fie că vă luați o pauză de la alergătura zilnică, oferiți-vă un cadou și ocupați un loc la un spectacol de poveste. Spre exemplu, Bambi, de la Teatrul Excelsior, din care astăzi vă voi oferi în dar o mică privire asupra acestei bijuterii realizate pe scena construită din sudoarea celui ce a fost maestrul Ion Lucian.

bambi-3

Attila Vizauer, cunoscutul și apreciatul regizor și om de radio, a ales romanul lui Felix Salten, considerat primul roman ecologist din lume, tocmai pentru mesajele pe care le ascunde în paginile sale. I-a încredințat Emei Stere dramatizarea textului și, împreună cu regretatul Ioan Gyuri Pascu, care a semnat muzica și versurile, au dat naștere unuia dintre cele mai frumoase spectacole-imn dedicate vieții, iubirii și respectului față de natură. Bambi este o realizare plină de frumusețe, în care fiecare dintre noi se poate regăsi cu ușurință, indiferent de vârstă. De la cel mai mic spectator, până la cel mai în vârstă, nu va exista nimeni care să nu zâmbească la episodul jocului dintre puii de căprioară sau să nu lăcrimeze la moartea tânărului cerb Gobo, imprudentul văr al lui Bambi.

bambi excelsior

Din punct de vedere regizoral, spectacolul nu are niciun defect. Totul este gândit și înfăptuit milimetric, astfel încât oricare dintre actori ar lipsi din acest puzzle scenic, construcția s-ar clătina, ar deveni șubredă. Pentru că, înainte de toate, Bambi este un spectacol de echipă, în care actorii trebuie să învețe generozitatea față de colegi, să se dea un pas înapoi din lumina reflectoarelor și să participe împreună la ridicarea edificiului spectacular. Cu toate acestea, fiecare actor din echipă reușește să se afirme, indiferent de mărimea și importanța rolului. Căci, așa cum se spune în teatru: ”Nu există roluri mari și roluri mici. Doar actori mari și actori mici”. Tabloul plin de viață al spectacolului de la Excelsior începe într-un mod mai puțin așteptat pentru un spectacol de copii. Trupa de actori se adună în fața scenei, după care fiecare dintre ei se transformă corporal, pentru a da viață personajelor ce urmează să populeze pădurea fermecată în care animalele trăiesc în bună pace. Rând pe rând, actorii devin copaci, ciori (Alina Dumitrelea și Alexandra Stroe – care rămân în memoria publicului prin momentele lor scurte, dar pline de haz), bufniță (Cosmina Dobrotă – una din actrițele cunoscute ale Teatrului Excelsior, care face un rol de zile mari, prin care își pune în evidență umorul și pasiunea față de teatru), făzăniță (Anca Diana Florescu – simpatică și amuzantă, ca de obicei), veveriță (Smaranda Găbudeanu – care printr-un moment din finalul spectacolului dovedește că nu este doar o bună actriță de comedie, dar că are și o anumită profunzime dramatică), lăcustă (Lia Gherman – diafană, delicată și elegantă în scurtele, dar frumoasele apariții), coțofană (Andreea Hristu – o actriță deosebită, atât din punct de vedere al prezenței scenice, cât și al talentului) și, nu în cele din urmă, două figuri dormind pe patul de frunze al scenei. Bambi cel mic (Mădălina Ignat) și mama sa (Ana-Maria Irimia) devin încă de la apariția lor punctul de atracție pentru copii și părinți deopotrivă. Cele două actrițe își construiesc relația mamă-fiu, cu atenție la detaliile gesturilor, ale privirilor și ale interpretării. Poți simți în fiecare pas al Anei-Maria Irimia, în fiecare privire pe care i-o aruncă colegei sale de scenă emoția și grija maternă a unui părinte devotat față de copilul său. În același timp, Mădălina Ignat întruchipează cu vioiciune, umor și sensibilitate acest pui de ciută ce urmează a deveni Prințul Pădurii. De altfel, Oliver Toderiță, interpretul Bătrânului Prinț și tatăl lui Bambi, impune respect prin aparițiile sale scurte, dar pline de forță. Uimitoare reacția publicului format din copii, în momentele prezenței Bătrânului Prinț în scenă – o liniște mormântală nespecifică unor spectatori atât de plini de viață. De altfel, legătura dintre scenă și sală construită pe parcursul celor aproape 90 de minute de spectacol denotă talentul și implicarea artiștilor, dar și conceptul regizoral foarte bine legat și justificat. Revenind la distribuția spectacolului, trebuie remarcate și Cristiana Ioniță și Ștefania Dumitru, în rolurile lui Faline și Gobo (verișoara și vărul lui Bambi). Prima dintre acestea etalează o candoare și o bucurie de joc evidente, ajutate de o voce copilăroasă de care actrița știe exact cât să profite. Ștefania Dumitru completează imaginea copilăriei din pădure, interpretând un Gobo alert, plin de viață, dar având și o dimensiune sensibilă, mai ales în scena în care se pierde în haosul creat de gloanțele puștii Omului.

bambi-1

A doua parte a spectacolului prilejuiește bucurie și emoții și mai puternice, prin întâlnirea cu maturul Bambi, căruia îi dă viață Dumitru Georgescu, un nume deja cunoscut printre iubitorii de teatru independent și nu numai. Tânărul actor face dovada unei sensibilități cum rar întâlnești. În plus, statura sa impunătoare ajută la impresia puternică pe care o lasă asupra spectatorilor. Alături de el, Ioana Maria Repciuc este Faline, și ea ajunsă la vârstă maturității; o actriță talentată, care îmbină delicatețea, eleganța și bucuria jocului. Alături de toți aceștia, se remarcă prin forța interpretativă unită cu frumusețea rostirii și Eugeniu Cozma, în Ronno, rivalul lui Bambi, Andrada Fuscaș, în Ena, mătușa lui Bambi și Ana Turoș, ce dă viață Bătrânei Căprioare. Nu în ultimul rând, Meda Topîrceanu și Dan Clucinschi sunt cei care împlinesc distribuția spectacolului și care, cu altă ocazie, vor da viață Bufniței, respectiv lui Bambi cel matur. De altfel, întreaga distribuție este ”pe dublu”, așa cum se obișnuiește a se spune în teatru. Astfel că fiecare dintre actori are șansa de a se afirma într-un rol principal și, în același timp, de a permite și colegilor să iasă în evidență.

bambila teatrul excelsior

Decorul lui Viaceslav Vutcariov, costumele Claudiei Castrase și coregrafia plină de inspirație a Vavei Ștefănescu contribuie la crearea atmosferei de poveste din pădurea în care animalele locuiesc fericite și în care omul nu își are locul, decât pentru a distruge. Căci una din lecțiile cu care nu doar copiii, ci și adulții rămân după Bambi este că cel mai important lucru pe care îl putem face este să ne respectăm prietenii necuvântători, natura și tot ce a fost creat de Dumnezeu. Așadar, vă invit din nou să nu ocoliți sala Teatrului Excelsior, unde veți avea cele mai plăcute surprize teatrale și emoționale.

bambi-6

Imagini din spectacol. Sursa foto: Teatrul Excelsior

Următoarele spectacole: marți, 16 mai 2017, orele 10.00 și 12.00, Sala Mare a Teatrului Excelsior din București.

Tudor Sicomaș

Tudor Sicomaș

logo revista teatrala radioAlte articole de Tudor Sicomaș: O farsă cât se poate de reală, cronică de teatru 

Cea mai frumoasă pledoarie pentru libertate, cronică de teatru 

O jumătate de om… mai bună decât niciun om…, cronică de teatru

Imnul iubirii sau Cântec despre Anita, cronică de teatru

Ciocnirea titanilor, cronică de teatru

Spectacolul ca miracol, cronică de teatru

O metamorfoză personală, cronică de teatru

Revelaţii târzii. Mitologia faustică peste timp, cronică de teatru

Întoarcerea în timp sau Triumf asupra maturității, cronică de teatru

Legende în ploaie, cronică de balet

Revista Teatrală Radio, o platformă extrem de bine dezvoltată

Amintiri teatrale din 2016: Teatrul – colac de salvare, cronică de teatru

Șalom, nene Iancule!, cronică de teatru

Circul morții, cronică de teatru

Recitalul generațiilor, cronică de teatru

Un spectacol incomod, cronică de teatru

Brutalitatea zilei de azi, cronică de teatru

Doamna cu o mie de fețe

logo-revista-teatrala-radioVezi și: arhiva rubricii Cronica de teatru

costintuchilaCRONICA DE TEATRUattila vizauer,aventuri,Bambi,Cosmina Dobrotă,cristiana ioniță,cronica bambi,cronica de teatru revista teatrală radio,Dan Clucinschi,ema stere,făt-frumos,Felix Salten,Gobo,ioan gyuri pascu,ion lucian,povești și basme,puzzle scenic,regie attila vizauer,Ştefania Dumitru,teatrul excelsior,Tinerețe fără bătrânețe,vava stefanescu,Viaceslav Vutcariov,viziune filosofică
Cronică de teatru de TUDOR SICOMAȘ Teatrul pentru copii și tineret din România este, în general, evitat, ocolit atât de publicul adult, cât și de critica de specialitate. Adesea am stat să mă întreb de ce. Cu atât mai mult cu cât, în ultimul timp, scenele unor teatre precum ”Ion...