de DOINA PAPP

marele premiu stefan iordache gala hop doina papp

La Gala HOP, parada anuală a tinerilor actori, Marele Ștefan Iordache a lăsat moștenire Marele Premiu ce-i poartă numele. An de an, tinerii actori se-ntrec pentru a-l câștiga, deși mulți poate nici nu l-au văzut pe actor în creațiile sale teatrale antologice. Și, mai ales nu știu că în ultimii ani de viață, Stefan Iordache a fost unul din stâlpii acestui festival-concurs, ca membru în juriu și ca sfătuitor la ceasurile de taină în nopțile cu lună de pe litoralul Mării Negre. Nu-și abandona boemia nici în această postură, ținuta profesorală fiindu-i străină, dar era extrem de credibil și convingător prin autoritatea numelui.

teatru-romanesc-stefan-iordache

Ștefan Iordache

Deși spre sfârșitul carierei Ștefan Iordache a avut parte mai mult de un repertoriu ușor, vezi  Alex și Morrris  de la Teatrul Mic sau Ecaterina cea Mare de G. B. Shaw de la Teatrul Național, aparițiile sale au fost mereu evenimente. Actorul avea geniul în sânge și pe orice punea mâna transforma în bijuterie. De altfel dacă mă gândesc bine, creațiile amintite sau altele precum acelea din Amintirile Sarei Bernhardt, sau Prințul negru de la Teatrul „Nottara”, n-au fost cu nimic mai prejos decât marile sale roluri din Titus Andronicus, Richard al III-lea în regia lui Silviu Purcărete sau Maestrul și Margareta în regia Cătălinei Buzoianu, ori antologicul și revoluționarul Hamlet din 1974, în regia lui Dinu Cernescu. Dimpotrivă, histrionismul său înnăscut era mai acasă poate în roluri ca Potemkin din Ecaterina cea Mare, unde alături de Maia Morgenstern juca exuberant, colorat, imprevizibil acest personaj plin de contraste, spre entuziamul spectatorilor care-i aclamau tumbele târzii ca și pe acelea de la începutul vieții pe scenă.

stefan-iordache-maia-morgenstern-ecaterina-cea-mare

Ștefan Iordache și Maia Morgenstern în Ecaterina cea Mare. Fotografie din vol. Regele Scamator Ștefan Iordache de Ludmila Patlanjoglu, București, Editura Curtea Veche, 2008

Pe atunci, în  anii spectacolelor muzicale de la „Nottara” (Bună seara, domnule Wilde, de pildă), Ștefan Iordache nu  părea să anunțe gravitatea unor partituri cu care s-a confruntat mai apoi jucând de la Raskolnikov din Crimă și pedeapsă de Dostoievski la rolurile marelui repertoriu shakespearean. Fiindcă așa a fost el, un saltimbanc de elită al teatrului românesc, capabil de creații surprinzătoare dar mereu strălucite, trăite pe viață și pe moarte pe scândura scenei sau în fața aparatului de filmat unde și-a consolidat cariera. Nici măcar personajul Ștefan Iordache, figură aparte și în viața civilă, nu i-a marcat stilul actorului, închizându-l în cutare sau cutare calificativ. Fiindcă bogăția talentului său i-a dat posibilitatea să fie același și mereu altul cum le stă bine artiștilor autentici. Au rămas de la Ștefan Iordache și multe discuri cu piesele muzicale devenite slagăr care l-au făcut cunoscut în lumea mai puțin cultivată a muzicii ușoare. Mai generoase cu vocea sa și cu talentul de interpret muzical, casele de discuri îi exploatează și astăzi gloria, mai mult decât o pot face, din păcate, televiziunile, de pildă, unde arhivarea rolurilor de referință e precară.

Dar să revenim la Gala HOP și la Marele Premiul Ștefan Iordache, care vine să încununeze în fiecare an cea mai semnificativă nouă apariție tânără din teatru.

ada lupu premiul stefan iordache hop 2014

Ada Lupu

În acest an, cumva atipic, acest premiu a revenit unei făpturi aparent firavă și vulnerabilă, cu pregătire în domeniul artei de mânuitor în teatrul de păpuși. Ada  Lupu, de la Conservatorul din Iași, a uimit juriul prin forță interioară și capacitate performativă, detașându-se la o distanță respectabilă de ceilalți concurenți. Poate doar Ana Maria Bercu, cea care i-a urmat obținând premiul pentru cea mai bună actriță, mai merita atenție, mai ales că talentul ei muzical (voce și pian) a complinit spectaculos apariția în rolul Ninei Zarecinaia din Pescărușul, pe contrasens, adică în altă cheie decât aceea a textului, cum cerea proba, și în acela al cântăreței de culoare Ella Fitzgerald. (Apropo, aviz amatorilor de voci proaspete, regizorilor de la Teatrul radiofonic).

ana maria bercu

Ana Maria Bercu

În rest o observație îmbucurătoare privind seriozitatea pregătirii candidaților, chiar dacă lansarea lor în scrierea unor texte proprii la concurență cu dramaturgii s-a dovedit adesea riscantă. De vină e, am putea spune, regizorul Radu Afrim, noul și dedicatul director al Galei, care le-a aruncat ce-i drept mănușa cerându-le la proba la alegere, comentarii teatrale ale unor fotografii (fotografia e cum se știe hobby-ul său preferat). Oricum provocările afrimiene (cu un termen prematur consacrat) sunt întotdeauna de bun augur și bine intenționate ca și acribia cu care cere insistent directorilor de teatru, producătorilor de film, contracte pentru tinerii actori.

Reamintim că Revista Teatrală Radio a dedicat luna septembrie 2014 actorului ȘTEFAN IORDACHE 

(3 februarie 1941–14 septembrie 2008)

stefan iordache revista teatrala radio septembrie 2014

Vezi: Ștefan Iordache la rubrica Remember de Annie Muscă 

Ștefan Iordache în „Prinţul negru” de Iris Murdoch, la TVR 2

Între Mitică, prinţul mahalalei şi Hamlet, prinţul Danemarcei de Răzvana Niță

Luna septembrie 2014, dedicată actorului Ștefan Iordache de Costin Tuchilă

doina papp

Doina Papp

Alte articole de Doina Papp: Irina, regina 

Un regal feminin, o realizare pentru toate timpurile – cronică de teatru radiofonic

costintuchilaPREMIIada lupu,aleex si morris,ana maria bercu,boema lui stefan iordache,costinesti 2014,doina papp,ella fitzgerald,fotografia ca hobby,marele premiu stefan iordache gala hop,radu afrim,silviu purcărete,ștefan iordache,titua andronicus,voce si pian
de DOINA PAPP La Gala HOP, parada anuală a tinerilor actori, Marele Ștefan Iordache a lăsat moștenire Marele Premiu ce-i poartă numele. An de an, tinerii actori se-ntrec pentru a-l câștiga, deși mulți poate nici nu l-au văzut pe actor în creațiile sale teatrale antologice. Și, mai ales nu știu...