de COSTIN TUCHILĂ

maria ventura societar comedia franceza costin tuchila

Anii 1909–1913 marchează în biografia Mariei Ventura și o bogată filmografie (filme mute). În 1909 și 1910 apare în trei filme de Victorin-Hippolyte Jasset: Le Roman d’un jeune homme riche, L’Ensorceleuse (rolul Vrăjitoarei) și în rolul lui Salom din Hérodiade (de Georges Hatot și Victorin-Hippolyte Jasset).

1912 înseamnă pentru Maria Ventura nu mai puțin de cinci filme franțuzești (Quentin Durward de Adrien Caillard, rolul Isabelle de Croye; La Fin de Robespierre de Albert Capellani, rolul Thérésa Cabarrus; Le Fils de Charles Quint de Adrien Caillard; Nini l’assommeur; Antar), actriţa făcând „figură de vedetă nr. 1 a ecranului francez, alături de Gabrielle Robinne. În acea epocă, numeroase filme ale ei apar pe ecranele bucureştene, reclama punând accentul pe prezenţa sa, chiar cu riscul de a anunţa că un film intitulat Mizerie şi crimă o are pe «domnişoara Ventura în rolul titular…» Dintre toate aceste producţii, este probabil că mai există prea puţine. Şansa cea mai mare de a fi prezentă în cinematecă o are însă tocmai realizarea ei cea mai importantă, versiunea realizată în 1912 de Capellani, după Mizerabilii (1) lui Hugo [premiera în 1913, n.n.]. Maria Ventura juca aci pe Fantine (2), în timp ce Henry Krauss era Jean Valjean, în distribuţie figurând şi steaua de music-hall Mistinguett.” (3) În 1913 apare în rolul titular din Zaza de Adrien Caillard, mai târziu, în Molière, sa vie, son œuvre de Jacques de Féraudy și, spre sfârșitul vieții, în rolul Consuela din filmul lui Roger Richebé, Gibier de potence (1951). În total, după cum remarcă Ion Cantacuzino, „filmografia ei cuprinde – ciudată coincidenţă – tot 12 filme, ca şi cea a lui De Max.” (4) 

Maria Ventura IIA

Maria Ventura. Sursa foto: Lucian Sinigaglia, Henrik Ibsen în România (I), București, Institutul de Istoria Artei „G. Oprescu”

Odată cu declanșarea Primului Război Mondial, Maria Ventura revine des în România. În 1914, se înființează Compania Marioara Voiculescu-Bulandra.

tony-bulandra

Tony Bulandra (13 martie 1881–5 aprilie 1943)

În stagiunea 1915–1916, Maria Ventura joacă la Sala Comedia, cu mare succes, alături de Tony Bulandra, creând rolurile din comedia Îndrăgostita de Georges de Porto-Riche și Marșul nupțial de Henry Bataille, „două dintre cele mai mari succese ale carierei sale teatrale”. (5)

lucia-sturdza-bulandra

Lucia Sturdza Bulandra (25 august 1873–19 septembrie 1961)

În volumul său de Amintiri (6), Lucia Sturdza Bulandra face o semnificativă caracterizare a Mariei Ventura, actrița pentru care fiecare nou rol însemna un triumf, „întrecându-l pe cel precedent: „Fiica tragedienei Lea Vermont şi a gazetarului şi autor dramatic Grigore Ventura – Maria Ventura a moştenit de la părinţii săi o patimă neînfrântă pentru teatru şi pentru viaţă. […] După câteva apariţii reuşite pe scene pariziene, Maria Ventura a jucat în franţuzeşte, împreună cu De Max la Arenele Romane, Andromaca, Esop şi alte piese clasice şi, după un timp, s–a încadrat vremelnic în Bucureşti în Compania Bulandra cu neuitatele ei interpretări în Omul de altădată, Marşul nupţial […] şi atâtea alte reprezentaţii, în care fiecare era un triumf, întrecându-l pe cel precedent. Maria Ventura a jucat cu succes şi la Teatrul Naţional.”

Tudor Arghezi este entuziasmat de interpretarea Mariei Ventura (Marguerite Gauthier) în dramatizarea după Dama cu camelii de Al Dumas-fiul: „Totul e atât de inefabil şi de simplu acordat în această făptură, născută pentru teatru şi pentru desfătarea cerebrală a unui joc prin lumina rampei […]. În Teatrul Naţional, aşezat ca o gospodărie cu socotelile făcute, cu deficitul prevăzut, o gospodărie serioasă, ospitalieră şi cam veche, roasă pe dinafară, Maria Ventura a intrat cu o sburdălnicie genială necunoscută, ca un căprior trezit din munte în salonul uitat deschis al conacului moşiei.” (7) 

George Vraca (26 noiembrie 1896–17 aprilie 1964)

În 1916 joacă în turneu pe scena Naționalului din Iași cu Compania Bulandra, spectacolele având ca scop strângerea de fonduri destinate ajutorării răniților. În 11 martie 1918 are loc la Teatrul Național din Iași premiera spectacolului Nora de Ibsen, cu Maria Ventura în rolul titular alături de Tony Bulandra, Ion Manolescu şi Victor Antonescu. (8) Nora mai apăruse pe afișe la București în turneele unor trupe străine (prima dată în 1897–1898, cu Gabrielle Réjane), se jucase la Iași în stagiunile 1900–1901 şi 1908–1909 (Aglae Pruteanu interpreta rolul Norei) și fusese montată la Teatrul Național din Craiova în 1914, într–o primă reprezentare având în distribuție numai artiști români (cu Marioara Antonescu în Nora Helmer şi Victor Antonescu în rolul lui Torvald Helmer) (9)

george vraca rolurile mele rev teatrul 1963

„Teatrul”, nr. 11, noiembrie 1963, p. 70–71

Înscrisă în „Crucea roșie”, Maria Ventura merge, însoțită de George Enescu și C. I. Nottara, în spitale de front, pentru a alina durerile răniților. Într–o baracă-spital din Iași, îl întâlnește pe tânărul de 20 de ani George Vraca, întâlnire providențială pentru viitorul actor, amintită peste ani în mărturisirile sale din revista „Teatrul” (10):

„Dar acolo, în lazaretul acela de la Iași, în încăperea în care zăceau treizeci de oameni, în care miasmele de rană infectată se îmbinau cu izul usturător de sudoare, acolo, atunci, s-a petrecut ceva cu totul neașteptat, care avea să-mi schimbe pe de-a-ntregul rostul vieții. Această întâmplare, atât de hotărâtoare, a fost întâlnirea mea cu Maria Ventura, cu Nottara și George Enescu. Mi-aduc aminte ca acum, era o după-amiază încinsă, de sfârșit de august. Toropeala ne cuprinsese într-atât, încât până și gemetele și suspinele amorțiseră. Dar, pe neașteptate, s-a deschis ușa și a intrat mai întâi Enescu, urmat de Maria Ventura și de Nottara. Vizita avea scopul să încerce – cu ajutorul artei acestor mari monștri – să ne mângâie suferința noastră. Enescu a cântat, cei doi magicieni ai scenei au spus versuri… Mai pe urmă, au stat de vorbă cu fiecare din noi. Pe mine m-au întrebat ce ocupație am și m-au pus să le povestesc ceva.

– La teatru nu te-ai gîndit niciodată ? – a întrebat așa, din senin, Maria Ventura.

– La teatru? – m-am minunat eu. Apoi am bâiguit, puțin cam încurcat: N-am fost decât de vreo două ori la teatru…

Iar bătrânul Nottara mi-a mărit stânjeneala, râzând cu o poftă de uriaş.

– Nu asta te-am întrebat – a urmat Maria Ventura. Voiam să ştiu dacă nu te-ai gândit niciodată să devii actor.

– Actor? – m-am minunat, mai tare ca la început. Dar pentru asta mai trebuie şi talent.

Maestrul a râs iar, la fel de uriaş, auzindu-mi răspunsul. Dar Maria Ventura a rostit simplu şi liniştit:

– Tocmai…!

Şi atât de simplu şi liniștit a spus ea vorba asta, încât parcă m-a înfiorat.

Când am păsărit spitalul, în loc să plec la București, la părinți, am rămas în orașul refugiului și seară de seară urcam scările Naționalului ieșean. N-am pierdut nici unul din spectacolele pe care Maria Ventura, secondată de actori bucureșteni și ieșeni, le-a dat în capitala Moldovei.

În toamnă – nu întâmplător – am uitat să mai plec în Franța, la facultatea aceea vestită de agronomie și – tot nu întâmplător – m-am dus să-l caut pe Nottara. Maestrul, de bună seamă foarte dibaci în a citi gândurile, a râs iar, cutremurător, a treia dată, și așa m-am pomenit intrat la Conservator.”

În partea a treia a acestui articol, o raritate discografică: Maria Ventura în Fedra de Racine.

———————

(1) Film în patru părți: Époque 1: Jean Valjean; Époque 2: Fantine; Époque 3: Cosette; Époque 4: Cosette et Marius. 

(2) Fantine Thénardier.

(3) Ion Cantacuzino, „Cinema” nr. 4, aprilie 1970.

(4) Ibidem.

(5) Tony Bulandra în articolul din „Realitatea ilustrată”, 23 ianuarie 1930.

(6), Amintiri… amintiri…, București, ESPLA, 1956.

(7) „Cronica”, 5 aprilie 1915, apud Daniela Gheorghe, Arta Mariei Ventura, „Teatrul azi”, nr. 11-12, noiembrie-decembrie 2004, versiune a articolului arhivată electronic de autoare, http://www.academia.edu/1099239/Arta_Mariei_Ventura.

(8) Lucian Sinigaglia, Henrik Ibsen în România (I), București, Institutul de Istoria Artei, f. d.

(9) Ibidem.

(10) Rolurile mele, „Teatrul”, anul VIII, nr. 11, noiembrie 1963, p. 70–78.

Vezi: Maria Ventura (1)

costin tuchila

Costin Tuchilă

logo revista teatrala radioAlte articole de Costin Tuchilă:

„Muntele” de D. R. Popescu, la Teatrul Național Radiofonic

„Scene din viaţa lumii mari” de N. V. Gogol

Domnișoara Iulia

De la teatru la operă sau câteva curiozităţi

Shakespeare şi Ziua Sfântului Valentin

Colecție de mușatisme

Gina Patrichi în „Livada de vișini”

Semicentenar George Vraca

20 de ani de la plecarea lui George Constantin

„Insomniile lui Gregor” de Nicolae Sirius, în premieră absolută la Teatrul Național Radiofonic

Coca Andronescu sau „tainica minune a râsului”

Sică Alexandrescu – vocația capodoperei

Coca Andronescu în „Câinele grădinarului” de Lope de Vega

Coca Andronescu în sceneta „Un scos din pepeni”

„Roman de Bucureşti” de Pușa Roth, la Teatrul Național Radiofonic

Mihai Popescu în „Egmont” de Goethe

Ștefan Iordache în „Richard al III-lea” de William Shakespeare

Ștefan Iordache în rolul lui Costache Caragiale

Mircea Albulescu în piesa „Ieri după Shakespeare” de Puşa Roth

Evocare Adrian Pintea la Majestic

„Hagi-Tudose”, cel mai vechi spectacol de teatru radiofonic pe bandă magnetică, păstrat în Fonoteca de Aur

„Martori ai istoriei” de Pușa Roth, singurul serial de teatru radiofonic dedicat Revoluției din decembrie 1989

Édouard de Max, „Prințul tuturor celor ce nu trebuie făcute”

Cehov – 155

Medalion Cristian Munteanu 

Moartea lui Ivan Ilici

„Stăpân pe mine sunt, stăpân pe Univers”

Pagina Istoria Teatrului Național Radiofonic

În pregătire la Teatrul Național Radiofonic: „Dialog imaginar cu Anton Pann” de Pușa Roth

Eminescu la Radio România

Ruxandra Sireteanu în „Discurs într-un ciorap”, dramatizare radiofonică de Pușa Roth după volumul „Confidențe fictive” de Nina Cassian

V-ar plăcea un stat condus exclusiv de femei?

„La Vulpea Roşie” de Puşa Roth la Radio România Cultural

Un monolog tulburător: „Aiax” de Hristos Ziatas

Teatrul Național Radiofonic: „Mantaua”, dramatizare de Pușa Roth după nuvela lui N. V. Gogol

Bravul soldat Švejk

Aniversare Dumitru Radu Popescu la Teatrul Național Radiofonic

Privire asupra teatrului lui D. R. Popescu

Reîntâlnire cu Édith Piaf

Actorul poet

Un „nevinovat” ringhişpil…

Lumea ca moft

Ion Vova, „Domnul Radio”

„Praznicul ciubotarului” de Thomas Dekker la Teatrul Naţional Radiofonic

În pregătire la Teatrul Naţional Radiofonic: „Pisica verde” de Elise Wilk

Urmuz, „profetul revoltei literare internaţionale”

De la Trigeu la Falstaff – recital Dorel Vișan

O savuroasă farsă clasică: „Doctorul zburător” de Molière

În curând, „Salonul roșu”, scenariu radiofonic de Pușa Roth după romanul lui August Strindberg

„Tirania, o boală ciclotimică a istoriei”

Program dedicat lui Mircea Albulescu la Teatrul Național Radiofonic

„Solii păcii” de Ștefan Petică la Teatrul Național Radiofonic

logo-revista-teatrala-radioVezi: Arhiva rubricii Evocări

costintuchilaEVOCĂRIAlbert Capellani,biografie maria ventura,dama cu camelii,filmografie maria ventura,Gabrielle Robinne,george vraca si maria ventura,george vraca si nottara,Henry Bataille,Ion Cantacuzino,lazaret,les miserables 1913 capellani,lucia sturdza bulandra,Marguerite Gauthier,maria ventura,nora de ibsen in romania,primul război mondial,tony bulandra,tudor arghezi cronicar dramatic,Victorin-Hippolyte Jasset
de COSTIN TUCHILĂ Anii 1909–1913 marchează în biografia Mariei Ventura și o bogată filmografie (filme mute). În 1909 și 1910 apare în trei filme de Victorin-Hippolyte Jasset: Le Roman d'un jeune homme riche, L'Ensorceleuse (rolul Vrăjitoarei) și în rolul lui Salom din Hérodiade (de Georges Hatot și Victorin-Hippolyte Jasset). 1912...